ICCJ. Decizia nr. 1865/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1865/2010
Dosar nr. 1501/85/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 2 februarie 2009, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul G.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., în sensul că a dispus anularea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 97 şi 98 din 12 februarie 2008 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local al comunei Şelimbăr; a obligat pârâtul la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună exproprierea terenului situat în Şelimbăr, de 3600 mp, identificat cu nr. de parcelă A-238/38 înscris în Titlul de proprietate nr. 1208/5/2002 emis de Comisia judeţeană Sibiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; a stabilit despăgubirea cuvenită reclamantului pentru terenul identificat mai sus la 72.000 Euro (20 Euro/mp), echivalent în lei la cursul din ziua plăţii, şi a respins celelalte cereri, ca şi cererea de chemare în garanţie formulată de către C.N.A.D.N.R. SA, în contradictoriu cu chemata în garanţie C.N.T.E.E. T. SA, sucursala de Transport Sibiu.
În prealabil a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie C.N.T.E.E. T. SA, sucursala Sibiu.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.T.E.E. T. SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului expropriat prin hotărârile atacate şi că preţul metrului pătrat de teren oferit de către pârâtă este mult sub valoarea de circulaţie a terenurilor din zonă. Mai mult, expropriatorul a efectuat o lucrare de dezmembrare care presupune fărâmiţarea terenului şi diminuarea valorii acestuia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 9 din HG nr. 941/2004, art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 şi art. 274 C. proc. civ.
C.N.A.D.N.R. a formulat cerere de chemare în garanţie a C.N.T.E.E.E.T. SA, sucursala de T. Sibiu, solicitând ca aceasta să fie obligată la exproprierea suplimentară a terenului ce depăşeşte 143 mp şi respectiv 100 mp şi la plata despăgubirilor aferente. Cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii a arătat, în esenţă, că faţă de dispoziţiile legii energiei electrice şi de convenţia încheiată între reclamant şi chemata în garanţie, aceasta din urmă poate fi obligată la exproprierea suplimentară şi la plata despăgubirilor aferente.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 16 din Legea nr. 13/2007 şi art. 60 şi art. 61 C. proc. civ.
Chemata în garanţie a depus la rândul ei întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sucursalei care nu are personalitate juridică, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.T.E.E. T. SA.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prima instanţă a analizat mai întâi excepţiile invocate de către chemata în garanţie şi a constatat că, într-adevăr, potrivit prevederilor art. 9 alin. (3) din HG nr. 627/2000, sucursalele de transport ale T., nu au personalitate juridică, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.T.E.E. - T. SA, sucursala de T. Sibiu, este fondată, motiv pentru care a fost admisă. Pe cale de consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a acesteia formulată de către pârât.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.T.E.E. - T.S. SA, a fost respinsă ca fiind fără obiect, întrucât din cuprinsul cererii de chemare în garanţie rezultă că doar sucursala Sibiu este parte în cauză.
S-a mai reţinut, că reclamantul este proprietarul parcelei cu nr. cadastral A-238/38 teren arabil de 3600 mp situată în intravilanul comunei Şelimbăr, din care a fost dispusă exproprierea unei suprafeţe de 243 mp teren, iar în vederea despăgubirii reclamantului, expropriatul a stabilit prin cele două hotărâri contestate suma de 7696 lei, cu care reclamantul nu a fost de acord.
În vederea stabilirii despăgubirilor a fost dispusă de instanţa de fond efectuarea unei expertize topografice, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.
S-a stabilit astfel, că suprafaţa afectată de lucrări este de 406 mp teren, faţă de 243 mp teren stabilită de expropriator, însă terenul afectat de culoarul de trecere a liniei de transport a energiei electrice este incomod folosibil, datorită poziţionării stâlpilor şi reţelelor, astfel că nu mai poate fi vândut şi că s-ar impune exproprierea totală, fiind stabilită o valoare de circulaţie de 20 Euro/mp.
În acest context, s-a conchis ca reclamantul trebuie să fie despăgubit la valoarea reală a imobilului expropriat, respectiv la 20 Euro/mp aşa cum prevăd dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie, art. 1 din Legea 33/1994 şi respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Referitor la suprafaţa expropriată, instanţa de fond a stabilit că se impune a fi de 3600 mp teren, conform expertizei. Cu privire la acest aspect, s-a constatat că susţinerile pârâtului conform cărora nu poate fi obligat la exproprierea unei suprafeţe suplimentare sunt nefondate, pentru că, potrivit HG nr. 1628/2006, „expropriatul" este Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, ceea ce înseamnă că procedura prevăzută de Legea 33/1994 se desfăşoară doar în contradictoriu cu acesta, iar, pe de altă parte, art. 24 alin. (4) din lege prevede expres posibilitatea de a se dispune exproprierea totală a terenului, astfel că acţiunea s-a admis în limitele menţionate.
Prin Decizia civilă nr. 119 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA; a schimbat în parte sentinţa apelată numai în ceea ce priveşte suprafaţa de teren ce se impune a fi expropriată şi, în consecinţă, a obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună exproprierea suprafeţei de teren de 405 mp, situată în comuna Şelimăr, judeţul Sibiu, identificată cu numărul de parcelă 238/38, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 1208/5/2002 emis de Comisia Judeţeană Sibiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, întabulat în C.F. 1143 N Bungard; a menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la stabilirea despăgubirilor la valoarea de 20 Euro/mp, stabilind o despăgubire totală de 8.120 Euro raportat la suprafaţa ce se impune a fi expropriată, sumă ce se va plăti în lei la cursul zilei din ziua plăţii; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi a respins apelul declarat de reclamantul G.G. împotriva aceleiaşi sentinţe, fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că apelul pârâtei C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti este fondat, urmând a fi admis cu schimbarea doar în parte a sentinţei, în limitele ce vor fi arătate.
Prin HG nr. 1682 din 29 noiembrie 2006 a fost declanşată procedura de expropriere pentru utilitate publică a terenurilor afectate de obiectivul de investiţii - varianta ocolitoare a Municipiului Sibiu, context în care Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, efectuează procedura de expropriere prevăzută de Legea nr. 33/1999, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 198/2004. Pentru executarea lucrărilor, s-a dispus exproprierea unei suprafeţe de 243 mp teren arabil din parcela identificată cu numere cadastrale noi 238/38/2 şi 238/38/3. Conform concluziilor experţilor, suprafaţa real afectată de lucrări este de 406 mp, faţă de 243 mp cât a stabilit expropriatorul. Prima instanţă a reţinut că terenul reclamantului, afectat de culoarul de trecere a liniei de transport a energiei electrice, este incomod folosibil datorită poziţionării stâlpilor şi reţelelor, astfel că nici nu mai poate fi vândut, impunându-se exproprierea totală a acestuia, respectiv 3600 mp.
În acest sens, au fost înlăturate susţinerile pârâtului conform cărora nu poate fi obligat la exproprierea unei suprafeţe suplimentare, instanţa de fond argumentându-şi soluţia pe prevederile HG nr. 1628/2006, respectiv că expropriator este Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, astfel că toată procedura instituită de Legea nr. 33/1994 se desfăşoară doar în contradictoriu cu acesta.
Sub acest aspect, sentinţa este nelegală, întrucât suprafaţa afectată este cea necesară efectuării lucrării, astfel că prima instanţă, neîntemeiat, a dispus emiterea unei noi hotărâri pentru întreaga parcelă de 3600 mp, zonă ce cuprinde atât suprafaţa necesară pentru montarea stâlpilor, de 143 mp şi de 100 mp, cât a fost expropriată, cât şi suprafaţa de protecţie şi de siguranţă.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, (fila 102-106), s-a stabilit în mod corect că suprafaţa reală afectată de lucrări este de 405 mp şi nu 3600 mp cum nejustificat a conchis instanţa de fond. De altfel terenurile ce formează centura ocolitoare au trecut în proprietatea Statului Român în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu proprietarii. C.N.A.D.N.R. SA, prin această expropriere, pune în fapt la dispoziţia furnizorului de utilităţi terenul necesar pentru relocarea acelor utilităţi.
Cât priveşte despăgubirea cuvenită reclamantului apelant, respectiv de 20 Euro/mp, a fost menţinută, reţinând că prima instanţă a pronunţat, sub acest aspect, o sentinţă temeinică şi legală, în raport de dispoziţiile art. 25 şi urm. din Legea nr. 33/1994. Valoarea stabilită de experţi este una reală şi se circumscrie art. 44 alin. (3) din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantul G.G. şi pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin recursul său, reclamantul G.G. a indicat ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat că a declarat apel C.N.A.D.N.R. SA, care a stat în proces în reprezentarea Statului Român, în nume propriu, astfel că, greşit, instanţa de apel a admis apelul declarat de o persoană care nu are calitate de parte în litigiu şi a schimbat calitatea părţilor, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 294 C. proc. civ.; că deşi a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de C.N.A.D.N.R. SA, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii; că instanţa de apel a stabilit că se impune exproprierea suprafeţei de 405 mp din terenul de 3.600 mp, întrucât doar această suprafaţă ar fi afectată de lucrările de investiţii, fără a ţine seama de solicitarea reclamantului de a fi expropriată întreaga suprafaţă, conform art. 34 din Legea nr. 33/1994, şi fără a motiva în vreun fel respingerea cererii de expropriere a întregului teren; că instanţa de apel nu a motivat în vreun fel înlăturarea probelor administrate în faţa instanţei de fond şi din care reiese cu certitudine că întreaga suprafaţă a terenului se impune a fi expropriată; că limitarea despăgubirilor acordate expropriatului la suprafaţa de 405 mp, ce reprezintă suprafaţa ocupată de fundaţia de beton a stâlpilor de susţinere a reţelelor electrice, fără a avea în vedere şi situaţia terenului rămas după expropriere, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 24-26 din Legea nr. 33/1994 şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale de la Paris, din 20 martie 1952.
Prin recursul său, pârâta C.N.A.D.N.R. SA a arătat că Decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă arată că Decizia recurată nu este legală sub aspectul „stabilirii privind exproprierea suplimentară şi acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de suprafaţă până la 405 mp, întrucât exproprierea a avut loc pentru montarea a doi stâlpi de înaltă tensiune pe suprafeţele de 100 mp teren şi 143 mp teren. şi că, la calcularea cuantumului despăgubirii, experţii se raportează la momentul transferului de proprietate, potrivit art. 98 alin. (3) din Legea nr. 184/2008, şi nu la valoarea echivalentului în lei, „din data plăţii".
Examinând recursurile declarate de reclamantul G.G. şi C.N.A.D.N.R. SA , instanţa constată următoarele :
Criticile formulate de recurentul-reclamant se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere „când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.".
În speţă, recurentul-reclamant invocă inadmisibilitatea apelului declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA în nume propriu, deşi a stat în proces în reprezentarea Statului Român, astfel că Decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ.
Această critică este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza şi obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi. Excepţiile de procedură şi altele asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi".
Prin apelul declarat împotriva sentinţei primei instanţe, pârâta C.N.A.D.N.R. SA nu a precizat că exercită calea de atac în nume propriu, iar faptul că aceasta a stat în proces în numele Statului Român rezultă din împrejurarea că instanţa de apel a analizat cererea de apel în considerarea pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, şi astfel, implicit, s-a răspuns excepţiei inadmisibilităţii apelului declarat de C.N.A.D.N.R. SA, ca fiind declarat de o persoană juridică ce nu are calitatea de parte în raportul juridic dedus judecăţii.
Prin urmare, în speţă nu sunt incidente dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., deoarece în apel nu s-a schimbat calitatea părţilor, astfel că motivul de recurs formulat de recurentul-reclamant şi întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de recurentul-reclamant, cât şi recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., li se va răspunde prin următoarele considerente comune:
Recurentul-reclamant critică Decizia recurată în sensul că, în mod greşit, instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 24-26 din Legea nr. 33/1994, a limitat despăgubirile acordate la suprafaţa de 405 mp, deşi întreaga suprafaţă de 3600 mp este afectată de realizarea capacităţii energetice, iar pârâtul Statul Român critică Decizia recurată în sensul că, în mod greşit, instanţa de apel a acordat despăgubiri pentru suprafaţa de 405 mp, deşi exproprierea a avut loc pentru montarea a doi stâlpi de înaltă tensiune pe suprafeţele de 100 mp teren şi de 143 mp teren.
Prin H.G nr. 1682 din 29 noiembrie 2006, a fost declanşată procedura de expropriere pentru utilitate publică a terenurilor afectate de obiectivul de investiţii-varianta ocolitoare a Municipiului Sibiu, context în care Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a efectuat procedura de expropriere prevăzută de Legea nr. 33/1994, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 198/2004 .
Pentru executarea lucrărilor, s-a dispus exproprierea suprafeţei de 243 mp teren arabil din parcela identificată cu numere cadastrale noi 238/38/2 şi 238/38/3, din suprafaţa de 3600 mp teren arabil, înscrisă cu nr. cadastral A – 238/38, proprietatea reclamantului.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, modificată, „în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părţi de teren sau din construcţie, iar proprietarul cere instanţei exproprierea totală, instanţa va aprecia în raport de situaţia reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar, va dispune exproprierea totală".
Instanţa de apel a reţinut că, prin raportul de expertiză efectuat în primă instanţă, s-a stabilit în mod argumentat de către experţi că suprafaţa reală afectată de lucrările de investiţii este de 405 mp teren şi nu de 3600 mp teren, cum nejustificat a conchis instanţa de fond.
Prin concluziile raportului de expertiză existent la filele 102 – 106 dosar fond, s-a reţinut că suprafaţa real afectată de lucrări este de 406 mp teren, însă s-a mai reţinut că se impune exproprierea totală a terenului, întrucât acesta este incomod folosibil, raportul dintre cheltuieli şi producţia obţinută fiind negativ, şi, în plus, nu se pot efectua lucrări în zona de protecţie decât cu aprobarea T.S.
Din schiţele anexe la acest raport de expertiză, filele 107 – 113 dosar fond, rezultă că, în raport de situaţia reală a obiectului de investiţii de utilitate publică, respectiv poziţionarea stâlpilor şi reţelelor electrice, exproprierea în parte nu este posibilă, întrucât culoarul de trecere a liniei de transport a energiei electrice face terenul neexpropriat incomod folosibil, pe de o parte, iar, pe de altă parte, pentru acelaşi considerent, acesta nici nu mai poate fi vândut.
Faţă de cele reţinute, în raport de situaţia reală, se constată că, legal, prima instanţă a dispus exproprierea totală a suprafeţei de 3600 mp teren arabil, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 33/1994
Critica formulată de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, potrivit căreia, cu încălcarea dispoziţiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 184/2008, instanţa a dispus greşit ca plata despăgubirilor să se efectueze la valoarea echivalentului în lei la data plăţii, şi nu la data transferului de proprietate, nu s-a constituit în critică în apelul declarat de pârât, fiind, astfel, formulată omisso medio, iar sancţiunea este aceea a neanalizării sale.
Pentru considerentele expuse, instanţa în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA şi va admite recursul declarat de reclamantul G.G.; va casa în parte Decizia recurată în sensul că va respinge şi apelul formulat de C.N.A.D.N.R. SA.
Va menţine restul dispoziţiilor deciziei, respectiv cele privind respingerea apelului declarat de reclamantul G.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 119 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Admite recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva aceleiaşi decizii pe care o casează în parte, în sensul că respinge şi apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinţei nr. 98 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1873/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 1861/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
