ICCJ. Decizia nr. 1927/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1927/2010
Dosar nr. 15713/3/2007
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 355 din 20 februarie 2008, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată; a respins acţiunea formulată de reclamantul P.Ş., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Cornetu, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, terenul în litigiu a fost preluat de stat, dar nu de la fostul proprietar care s-a înscris în C.A.P. Cornetu cu tot terenul ci direct de la C.A.P. Cornetu. Prin urmare, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului asupra suprafeţei solicitate, alta decât cea pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform cu Legea nr. 18/1991.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 826 din 11 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant P.Ş., împotriva sentinţei civile nr. 355 din 20 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria comunei Cornetu, judeţul Ilfov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, atâta vreme cât terenul ce a aparţinut autorului apelantului a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, devin incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, nu intră sub incidenţa acestei legi.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs reclamantul P.Ş., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece :
- Terenul a cărei retrocedare s-a solicitat – 800 mp aflat în curtea şcolii generale din localitate, face parte din suprafaţa de 2080 mp, care a aparţinut autorului P.G.
- Suprafaţa de 700 mp situată în intervalul localităţii Cornetu, menţionată în cuprinsul Titlului de proprietate şi care a fost primită nu are nicio legătură cu terenul preluat abuziv, pe care s-a construit şcoala şi reprezintă terenul intravilan - 709 mp cu care s-a înscris autorul în C.A.P. Mihăileşti.
- Nu s-a primit suprafaţa de 800 mp în condiţiile Legii nr. 18/1991, întrucât nu era trecută în registrul agricol.
- Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că suprafaţa de teren de care autorul a fost deposedat face parte din suprafaţa de 2200 mp, conform procesului-verbal din 30 mai 1961 şi celui din 29 mai 1961.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente :
Hotărârile pronunţate în cauză au lăsat nelămurite unele aspecte esenţiale pentru soluţionarea legală şi temeinică a acesteia. Reclamantul P.Ş. a pretins că terenul în litigiu face parte din suprafaţa de 2080 mp cumpărată de autorul reclamantului la data de 2 martie 1927, din care Statul a preluat, fără titlu, aproape jumătate, edificând construcţia şcolii existentă şi în prezent.
Instanţa nu a verificat susţinerile reclamantului, dacă preluarea terenului s-a făcut anterior înscrierii în C.A.P. a autorului, sau din contra, ulterior, pentru a stabili dacă terenul a fost sau nu supus reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991. Totodată, nu s-a verificat dacă titlul de proprietate nr. 36949/1997 încorporează şi 1327 mp suprafaţă de teren de curţi şi construcţii şi dacă reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, şi pentru acest teren.
Instanţa a refuzat restituirea în natură a terenului de 710 mp identificat prin expertiză pe considerentul că acesta face parte din domeniul public, fără a fi analizat valabilitatea titlului statului prin prisma dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare uniformă a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, deoarece regimul juridic restrictiv al proprietăţii publice poate opera numai în privinţa bunurilor dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a Tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Numai în funcţie de lămurirea acestor aspecte instanţa va fi în măsură să aprecieze, raportat la regimul juridic al terenului, dacă este posibilă restituirea în natură.
Deoarece în cauză nu au fost administrate suficiente probe pentru stabilirea regimului juridic al terenului solicitat de reclamantul P.Ş., ceea ce echivalează cu nesoluţionarea cauzei pe fondul ei, în temeiul art. 314 C. proc. civ., recursul de faţă va fi admis, hotărârea instanţei de apel va fi casată cu trimiterea la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.Ş. împotriva deciziei nr. 826 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1932/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1877/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
