ICCJ. Decizia nr. 1931/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1931/2010
Dosar nr. 123/108/200.
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 811 din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Arad s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantului F.N.I., reţinându-se următoarele considerente:
Acţiunea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtului Penitenciarul Arad la plata unor daune morale motivat de faptul că a fost sancţionat disciplinar în mod nelegal, invocând discriminarea în ce priveşte sancţionarea disciplinară.
Astfel instanţa de fond a reţinut că sancţiunea disciplinară a fost invalidată prin încheierea judecătorului delegatla Penitenciarul Arad din 29 ianuarie 2009, care ulterior a făcut obiectul controlului judecătoresc în condiţiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 – dosarul civil nr. 1505/55/2007 al Judecătoriei Arad.
Reclamantul confundă consecinţele unei sancţiuni disciplinare cu discriminarea.
Se reţine astfel că discriminarea invocată de reclamant nu se încadrează în dispoziţiile art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul iar prin Decizia civilă nr. 193 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că reclamantul nu a propus nici o probă pertinentă şi concludentă cu privire la existenţa unui prejudiciu material şi moral şi nici a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, nefiind întrunite astfel cerinţele art. 998 – 999 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul F.N.I. criticând hotărârea instanţei de apel sub aspectul nelegalităţii ei în condiţiile în care procedurile de citare cu el la Penitenciarul Timişoara nu a fost legal îndeplinită.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a actelor de la dosar, Înalta Curte reţine că recursul este fondat.
Astfel aşa cum rezultă şi din actul de la fila 14 – dosarul instanţei de apel reclamantul fusese transferat de la Penitenciarul Arad la Penitenciarul Timişoara, din 13 martie 2009, situaţie în care se impunea citarea lui în condiţiile art. 90 pct. 6 C. proc. civ. la Penitenciarul Timişoara.
Or, instanţa de apel, a dispus în continuare citarea lui de la Penitenciarul Arad (filele 15 – 20, 29).
Faţă de obiectul dedus judecăţii, de situaţia de detenţie în care se află reclamantul, instanţele aveau îndatorirea în sensul art. 129 pct. 5 C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului obiectiv şi pentru aplicarea corectă a legii, în scopul formulării unei hotărârii temeinice şi legale.
Exercitarea rolului activ al instanţei, se impunea şi prin prisma dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultă din actele de la dosar, reclamantul se afla şi se mai află şi în prezent în stare de detenţie într-un penitenciar, fiindu-i respinsă şi cererea de acordare a ajutorului public judiciar în ce priveşte asigurarea asistenţei juridice printr-un avocat (fila 8 şi 19 dosarul instanţei de apel).
Judecătorul nu este ţinut de termenul de drept indicat de reclamant, dar este la fel de evident că acest temei (greşit sau nu) trebuie să existe evidenţiat în mod corect în cuprinsul cererii de apel (art. 287 pct. 3 C. proc. civ.) şi al cererii de chemare în judecată (art. 112 pct. 4 C. proc. civ.).
Aplicarea principiului rolului activ nu trebuie (şi de altfel nici nu poate) să suplinească pasivitatea părţilor din litigiu, şi nici nu poate să aducă atingere echilibrului procesual şi nici egalităţii părţilor din procesul civil, şi nici să determine instanţa să abdice de la respectarea obligaţiei de a asigura o judecată imparţială în cauză.
Astfel, prin prisma celor expuse recursul urmează a fi admis şi în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., urmează a se casa hotărârea instanţei de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul F.N.I., împotriva deciziei nr. 193 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1933/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1932/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
