ICCJ. Decizia nr. 2090/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2090/2010
Dosar nr. 698/108/2008
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 martie 2008 la Tribunalul Arad şi precizată la 12 decembrie 2008, reclamantul D.G. a acţionat în judecată pe pârâta J.N., solicitând obligarea acesteia la daune morale în sumă de 550.000 lei, motivat de faptul că pârâta i-a gestionat contul personal într-o manieră care l-a prejudiciat. Prin aceeaşi acţiune reclamantul a solicitat returnarea sumelor ce i-au fost ilegal reţinute, cu dobânda aferentă calculată la cursul zilei precum şi demisia publică a pârâtei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta, profitând de funcţia sa, aceea de contabil şef în Penitenciarul Arad, i-a reţinut sume, majorate nejustificat cu ocazia solicitării efectuării unor copii xerox, respectiv a întocmit un „Raport" privind stabilirea preţului de cost al fotocopiilor şi documentelor solicitate, aplicând un TVA dublu.
Prin sentinţa civilă nr. 44 din 29 ianuarie 2009 Tribunalul Arad a respins excepţia de netimbrare a acţiunii, a admis excepţia inadmisibilităţii petitului trei din acţiune şi a respins acţiunea înaintată de D.G. împotriva pârâtei J.N. pentru despăgubiri, reprezentând daune materiale şi morale.
În rezolvarea excepţiilor invocate, Tribunalul a reţinut că reclamantul a solicitat şi a obţinut scutirea de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar în temeiul art. 77 alin. (2) C. proc. civ. Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii petitului trei din acţiune, aceasta a fost admisă, întrucât demisia unei persoane dintr-o funcţie publică, cum este cazul pârâtei – contabil şef la Penitenciarul Arad, este atributul exclusiv al acesteia. Celelalte două petite, privind daunele materiale şi morale, solicitate în temeiul art. 998-999 C. civ., acestea au fost respinse pe considerentul că preţul perceput de la persoanele aflate în privare de libertate la Penitenciarul Arad pentru copiile xerox solicitate a fost corect stabilit în baza raportului privind preţul de cost nr. B 1514 din 07 februarie 2007 (fila 16) şi raportul nr. B 4749 din 01 iunie 2007 (fila 31) care se încadrează în Decizia nr. 288 din 11 ianuarie 2007 emisă de Direcţia Generală A.N.P. privind aprobarea metodologiei de stabilire a preţului de cost şi nu au fost reţinute sume mai mari decât cele legale. În consecinţă, instanţa a stabilit că reclamantul nu a încercat nici un prejudiciu material şi nici moral, fiind dovedit indubitabil că sumele percepute de la reclamant nu au avut la bază raportul pentru stabilirea preţului de cost prezentat de reclamant ci rapoartele la care s-a făcut mai sus referire, astfel că în cauză nu au fost îndeplinite cerinţele răspunderii delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 65 din 26 martie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului D.G. împotriva sentinţei civile nr. 44 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în cadrul Penitenciarului Arad au fost emise mai multe calculaţii pentru costul fotocopiilor în conformitate cu Legea nr. 275/2006 şi a deciziei Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 288/2007.
În ceea ce priveşte modalitatea de plată a fotocopiilor, s-a constatat că la momentul emiterii facturii, Serviciul Financiar a reţinut în contul persoanei private de libertate suma respectivă şi a emis chitanţa reclamantului căruia i-au fost prezentate modelele de calculaţie şi raportul în baza căruia s-a perceput reţinerea contravalorii fotocopiilor solicitate, diferenţele invocate de reclamant rezultând din aceea că pe parcursul solicitărilor au existat mai multe calculaţii de preţ înregistrate sub nr. B 1514 din 07 februarie 2009 şi B 4749 din 01 iunie 2007, iar calculaţiile diferite s-au datorat modificării preţului de achiziţie a combustibililor folosiţi pentru fotocopiere precum şi reparaţiile pentru xeroxul CANON NP 6317. De asemenea, la 01 aprilie 2008 a fost aprobat un nou raport de cost privind fotocopiile solicitate de persoanele private de libertate pentru copiatorul Xerox C 118.
Împotriva deciziei a declarat recurs D.G., arătând în esenţă că în februarie 2007 i s-a comunicat calculaţia din decembrie 2007, ceea ce nu era posibil iar TVA are o valoare mai mare decât totalul costurilor la care se mai percepe încă odată TVA cu ocazia facturării.
Instanţa de apel a respins nejustificat expertiza financiar-contabilă solicitată, deşi metodologia de calcul la care s-a raportat instanţa a fost greşit aplicată.
Recursul este nefondat.
Expertiza este un simplu mijloc de probă necesar pentru lămurirea unor împrejurări de fapt şi încuviinţarea acesteia este lăsată la aprecierea instanţei în funcţie de pertinenţa şi concludenţa ei în soluţionarea legală a cauzei.
În speţă, aşa cum s-a reţinut în hotărârile pronunţate în cauză, înscrisurile aflate la dosar – respectiv facturile, chitanţele şi ordinele de plată emise de Penitenciarul Arad au fost suficiente pentru soluţionarea legală şi temeinică a cauzei, în afară de faptul că onorariul expertului ar fi depăşit cu mult cuantumul prejudiciului material pretins cauzat reclamantului, fără ca, concluziile expertizei să poată aduce un plus de precizie faţă de actele aflate în dosar şi pe care instanţele şi-au întemeiat soluţia.
Este nereală susţinerea recurentului potrivit căreia calculaţiile de preţ nr. B 1514 din 07 februarie 2007 şi B 4749 din 01 iunie 2007 nu ar fi existat înainte de momentul la care i-au fost înmânate pe baza cererii sale din decembrie 2007.
Se constată din copia calculaţiilor existente la dosar, că în perioada februarie 2007-31 mai 2007 sumele de bani aferente fotocopiilor xerox efectuate la Penitenciarul Arad au fost reţinute din contul reclamantului în conformitate cu raportul privind stabilirea preţului de cost al fotocopiilor documentelor solicitate de persoanele private de libertate şi în conformitate cu Decizia Directorului General al A.N.P. nr.288 din 11 ianuarie 2007 cu nr. de înregistrare B 1514 din 07 februarie 2007 iar pentru perioada 01 iunie 2007 şi până la 28 februarie 2008 – calculaţia sumelor reţinute din contul reclamantului pentru fotocopiile xerox efectuate la Penitenciarul Arad s-a făcut potrivit raportului şi în conformitate cu Decizia Directorului General A.N.P. 288 din 11 ianuarie 2007 nr. de înregistrare şi 4749 din 01 iunie 2007 – calculaţie aflată în copie la dosar.
Pentru perioada ulterioară datei de 01 martie 2009 – sumele reţinute din contul reclamantului pentru fotocopiile xerox au fost făcute potrivit raportului şi deciziei A.N.P. înregistrată la B 205037 din 01 aprilie 2008, calculaţie aflată la dosar.
Modificarea rapoartelor privind calculaţiile de preţ s-au reflectat în reţinerile făcute din contul recurentului – astfel cum acestea s-au regăsit în Decizia directorului general al A.N.P. 288 din 11 ianuarie 2007.
Penitenciarul îşi motivează considerentele pentru care nu i-au fost puse la dispoziţia reclamantului-contestator calculaţiile de preţ – prin aceea că ele făceau parte la acea dată din lista documentelor cu caracter clasificat, pe clase şi nivele de clasificare, aflate în curs de elaborare, aşteptându-se normele şi avizele necesară în acest sens de la ordonatorul secundar de credite.
Aşa fiind, corect instanţele prin hotărârile pronunţate au respins pretenţiile băneşti ale reclamantului, acestea fiind neîntemeiate, considerent pentru care recursul acestuia va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Respinge recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva deciziei nr. 65 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2097/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2080/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
