ICCJ. Decizia nr. 2101/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2101/2010
Dosar nr. 7605/1/2009
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1143 din 01 noiembrie 2004 Tribunalul Mureş a respins acţiunea reclamantei G.C. în contradictoriu cu SC B. SA, Sovata iar Curtea de Apel Tg. Mureş a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 4616 din 11 mai 2006 a admis recursul declarat de reclamantă, a casat Decizia pronunţată în apel şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Tg. Mureş, care în rejudecarea apelului reclamantei, prin Decizia civilă nr. 209 A din 7 decembrie 2006 l-a admis şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului ca primă instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 236 din 18 februarie 2008 Tribunalul Mureş rejudecând cauza pe fond a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu SC B. SA Sovata şi Primăria Sovata prin primar şi a obligat pârâta să restituie reclamantei imobilul situat în Sovata Băi, compus din construcţii şi terenul aferent în suprafaţă de 615 mp înscris în C.F. nr. 6037 nr. top 3154/4/7 şi 3154/4/8.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a procedat la comunicarea notificării prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 devenit art. 22 după modificare Primăriei Sovata şi pârâtei B. SA, deţinătoarea imobilului din Sovata Băi, compus din construcţii şi terenul de 615 mp solicitând restituirea acestuia în natură.
Ca urmare a soluţionării nefavorabile a notificării, prin acţiunea adresată instanţei notificatoarea a făcut aceeaşi solicitare şi instanţei. Tribunalul a concluzionat că imobilul proprietatea antecesorului reclamantei – G.I.(L.) a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, fără titlu – deoarece autorul reclamantei era exceptat de la naţionalizare. Acest aspect al preluării abuzive a imobilului s-a degajat şi din înscrisul emis de Arhivele Notariale, Direcţia Judeţeană Mureş, astfel că imobilul nu putea forma în accepţiunea art. 27 din Legea nr. 10/2001 obiectul privatizării.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia nr. 80 A din 4 iunie 2009 a admis apelul declarat de SC B. SA Sovata împotriva sentinţei nr. 236 din 18 februarie 2008 a Tribunalului Mureş, pe care a desfiinţat-o integral, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi Tribunal, ca instanţă de fond.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a omis a se pronunţa în privinţa acţiunii precizatoare formulată în termenul şi cu respectarea condiţiilor impuse de art. 132 C. proc. civ. prin care reclamanta a investit instanţa cu anularea deciziei nr. 930 din 08 mai 2003 emisă de SC B. SA.
Prin aceeaşi hotărâre s-a reţinut că instanţa de fond nu a clarificat situaţia terenului în sensul în care, potrivit acţiunii, reclamanta a solicitat restituirea terenului înscris sub trei numere topografice 3154/4/6, 3154/4/7 şi 3154/4/8, instanţa dispunând restituirea a două dintre ele, fără a preciza situaţia terenului de sub top 3154/4/6, având în vedere susţinerile părţilor, concluziile raportului de expertiză efectuat la fond, în primul ciclu procesual şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 5178/2003 şi fără a soluţiona pretenţiunile reclamantei.
De asemenea instanţa de fond nu s-a conformat îndrumărilor din Decizia de casare nr. 4616 din 11 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a verifica pe bază de probe modul de privatizare a SC B. SA Sovata, în sensul dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 statul sau o altă autoritate a administraţiei publice centrale sau locale ori o organizaţie cooperatistă era acţionar majoritar ori minoritar al pârâtei şi valoarea acţiunilor deţinute de acestea, întrucât numai în urma administrării acestui probatoriu instanţa poate aprecia asupra legalităţii dispoziţiei atacate, aplicabilităţii art. 27 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data notificării.
În recursul declarat şi motivat potrivit dispoziţiunilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se critică Decizia civilă nr. 80 A din 04 iunie 2009 prin aceea că aceasta a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 315 C. proc. civ. şi cu depăşirea limitelor rejudecării prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu ocazia rejudecării pricinii instanţa de fond a acoperit toate aspectele pentru care s-a dispus rejudecarea.
Este neîntemeiată afirmaţia potrivit căreia instanţa de fond nu ar fi verificat privatizarea SC B. SA, la dosarul cauzei fiind înregistrată comunicarea A.P.A.P.S. din 18 mai 2001 Curtea de Apel ignora sentinţa Tribunalului potrivit căreia preluarea imobilului s-a făcut abuziv; făcând inaplicabil art. 27 din Legea nr. 10/2001 în forma iniţială, deoarece imobilul nu putea face obiectul privatizării.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 4616 din 11 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că prin sentinţa Tribunalului păstrată prin Decizia nr. 240 A din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş s-au aplicat greşit prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 la o situaţie de fapt care nu a fost pe deplin stabilită.
Reţinând că notificarea trebuia adresată societăţii angajată în privatizare, instanţa de apel nu a stabilit împrejurările în raport de care pot fi aplicate prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 invocate de societatea intimată, deoarece potrivit textului de referinţă notificarea se adresează instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea şi nu societăţii angajate în privatizare în cazul imobilelor evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizată integral la data intrării în vigoare a legii.
Or, în cauză, imobilul deşi este evidenţiat în pachetul de acţiuni al societăţii intimate, nu au fost administrate probe privind modul în care această societate s-a privatizat, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale ori o organizaţie cooperatistă era acţionar sau asociat majoritar sau minoritar al pârâtei şi care era valoarea acţiunilor, pentru a face posibilă aplicarea corectă a dispoziţiunilor Legii nr. 10/2001 care stabilesc măsurile reparatorii ce pot fi acordate persoanelor îndreptăţite şi persoana juridică obligată la acordarea lor.
Prin Decizia nr. 209 A din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel Tg. Mureş căreia i-a fost trimisă cauza a făcut aplicarea Legii nr. 219/2005 de modificare a normelor procedurale în vigoare la data pronunţării deciziei nr. 4616 din 11 mai 2006 – şi fără a administra vreun probatoriu a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa nr. 1143 din 1 noiembrie 2004 a Tribunalului Mureş şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Mureş.
Ignorând îndrumările instanţei de recurs date prin Decizia nr. 4616/2006, Tribunalul nu a mai administrat probele dispuse menite să asigure o corectă aplicare în cauză a dispoziţiunilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi a lăsat nesoluţionată cererea precizatoare (fila 26 dosar fond) prin care reclamanta solicita anularea deciziei nr. 930 din 08 mai 2003 – astfel că în mod legal prin Decizia nr. 80 A din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelul societăţii pârâte desfiinţând sentinţa Tribunalului Mureş cu trimitere spre rejudecare.
Soluţia din sentinţa nr. 236 din 18 februarie 2006 este lipsită de suportul probator la care s-a referit Decizia nr. 4616/2006, omite să rezolve un capăt de cerere formulat de reclamantă şi în afară de aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor – aşa cum statuează art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În aceste condiţii, corect instanţa de apel admiţând apelul societăţii pârâte a desfiinţat sentinţa cu trimitere.
Aşa fiind, legalitatea deciziei recurate nefiind afectată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.C. împotriva deciziei nr. 80/A din 04 iunie 2009 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2187/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2127/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
