ICCJ. Decizia nr. 2097/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2097/2010
Dosar nr. 16115/63/2008
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 septembrie 2008 la Tribunalul Dolj sub nr. 16115/63/2008, R.A. a contestat dispoziţia nr. 7307 din 21 august 2008 emisă de SC E. SA solicitând restituirea în natură a terenurilor situate în Craiova, parcelele 109 şi 110 în suprafaţă de 6545,17 mp şi 23.998,79 mp, iar în cazul în care aceasta nu este posibil să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea contestaţiei, R.A. a arătat că cele două parcele de teren aparţinând autoarei sale A.R. au fost expropriate prin Decretul nr. 1650 din 28 mai 1945 pentru construirea unor ateliere de reparaţii aparţinând actualei SC E.
Prin sentinţa nr. 76 din 03 martie 2009 Tribunalul Dolj a respins contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 7307 din 21 august 2008 de respingere a cererii formulată de R.A., emisă de societatea E., cu motivarea că cele două parcele nr. 109 şi 110 în suprafaţă de 6545,17 mp şi 23.998,79 mp nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 deoarece la data preluării abuzive se aflau în extravilanul localităţii.
De asemenea instanţa a reţinut că restituirea terenurilor a fost solicitată şi în temeiul legii fondului funciar, cererea aflându-se în curs de soluţionare, iar pe de altă parte, la data preluării, terenurile nu făceau parte din intravilanul localităţii Craiova de unde în prezent se solicită restituirea.
Prin Decizia nr. 201 din 01 iulie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de R.A. împotriva sentinţei civile nr. 76/2009 a Tribunalului Dolj – reţinându-se că la data preluării terenurile în cauză nu făceau parte din intravilanul localităţii, ci aveau regimul juridic al terenurilor agricole aflându-se în extravilanul comunei Bordei, o parte din terenuri făcând obiectul legii fondului funciar, astfel că restituirea acestora nu se poate face în temeiul Legii nr. 10/2001.
În recursul declarat şi motivat potrivit art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., reclamantul arată că autoarea sa nu a fost despăgubită pentru cele două parcele de teren expropriate şi că terenul revendicat în prezenta cauză nu are nici o legătură cu terenul ce i-a fost acordat în temeiul Legii nr.18/1991 în suprafaţă de 10 ha ci face parte dintr-un tot mai mare de teren de 50 ha, care a aparţinut autorilor săi.
De asemenea recurentul arată că terenul aflat în cele două parcele a fost inclus în intravilanul oraşului Craiova încă din anul 1945, astfel că acesta cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Recursul este întemeiat.
Este cert că reclamantul este succesorul numitei R.M. şi A.R. – proprietarii celor două parcele ce au fost expropriate în temeiul Decretului nr. 1650 din 28 mai 1945, în vederea construirii unor ateliere de reparaţii, actuala societate E.
La data exproprierii, cele 2 parcele de teren se aflau în intravilanul comunei suburbane Bordei, judeţul Dolj (pag.53 dosar fond) iar schiţa imobilului (fila 24 dosar fond) atestă că actuala societate E. se află în limitele hotarului celor două terenuri incluse în prezent în intravilanul municipiului Craiova.
Hotărârile judecătoreşti existente la dosar (sentinţa nr. 17021/2007 a Judecătoriei Craiova, Decizia nr. 746 din 11 mai 2006 a Tribunalului Dolj, sentinţa nr. 7774 din 13 iulie 2005) – vizează într-adevăr reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului în temeiul Legii nr. 1/2000, dar pentru un alt teren de 13,73 mp aflat pe raza oraşului Craiova, din care 3,05 mp aflat în incinta SC E. dar la care reclamantul a renunţat (dosarul nr. 21.374/25/2008 – la termenul de 11 noiembrie 2008, confirmat şi prin interogatoriul luat din oficiu la acelaşi termen) înţelegând să se judece cu societatea E. numai în dosarul de faţă (16115/63/2008) în temeiul Legii nr. 10/2001.
Faptul că această suprafaţă de teren a fost solicitată în temeiul legii fondului funciar nu închide calea valorificării acestuia în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece ipoteza art. 8 din Legea nr. 10/2001 – care defineşte obiectul de reglementare a acestui act normativ în corelaţie cu art. 1 şi art. 6 din lege – este aceea în care, imobilele prin regimul lor juridic făceau posibilă reparaţia în baza legilor fondului funciar şi nu aceea în care s-a formulat o simplă solicitare în temeiul acelor legi.
În acest sens, sintagma „imobile solicitate" din art. 8 al Legii nr.1 0/2001 nu pune condiţia, ca imobilele să nu fi fost cerute spre reconstituire în temeiul legilor fondului funciar – această sintagmă fiind doar o componentă din denumirea integrală a Legii nr. 1/2001 preluată ca atare în conţinutul art. 8 din Legea nr. 10/2001.
În speţă, prin hotărârile pronunţate instanţele au dat o greşită interpretare a dispoziţiunilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 – atunci când au reţinut că la data exproprierii terenul aflându-se în extravilanul localităţii nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001 chiar dacă la momentul notificării restituirii acestuia se afla în intravilanul municipiului Craiova.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa legii terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit legilor fondului funciar nr. 18/1991 şi ale legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare. Din interpretarea logică a textului de lege, potrivit argumentului per a contrario, intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 toate terenurile care la data exproprierii sau notificării se aflau în intravilanul localităţii şi al căror regim juridic nu este reglementat prin legile fondului funciar.
În speţă cele două parcele de teren în litigiu s-au aflat în intravilanul localităţii atât la data preluării lor prin expropriere (în intravilanul comunei suburbane Bordei) cât şi la data notificării (în extravilanul municipiului Craiova) astfel că în mod greşit s-a reţinut că acestea nu cad sub incidenţa măsurilor reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001.
Cum cauza a fost soluţionată pe excepţie, fără a se fi intrat în cercetarea fondului acesteia, în cauză se va face aplicarea art. 314 C. proc. civ. – în sensul admiterii recursului, a casării sentinţei şi deciziei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Admite recursul declarat de R.A. împotriva deciziei nr. 201 din 01 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează precum şi sentinţa civilă nr. 76 din 03 martie 2009 a Tribunalului Dolj şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2094/2010. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2090/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
