ICCJ. Decizia nr. 2187/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2187/2010
Dosar nr. 2993/85/2007
Şedinţa publică din 29 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa nr.473 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, s-a admis contestaţia formulată şi precizată de Z.M. în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R.. S-a anulat în parte Hotărârea nr. 47 din 25 mai 2007 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local al comunei Şelimbăr, judeţul Sibiu, în ceea ce priveşte suprafaţa expropriată din imobilul teren cu nr.cadastral 3984/3/1 şi nr.parcelă 238/4/3/1 proprietatea reclamantei şi a sumei stabilită ca despăgubiri. Suprafaţa expropriată a fost de 757 mp (notat cu A 238/4/3/2) şi de 40 mp (A238/4/1) astfel cum au fost notate în expertiza ce face parte din hotărâre (f.94). Despăgubirea a fost stabilită la 50 Euro/mp, respectiv echivalentul în lei la data plăţii, din care se va scădea suma de 23.880 lei achitată deja. A obligat reclamanta să plătească pârâtelor Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Şelimbăr şi Consiliul local Şelimbăr cheltuieli de judecată de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea este întemeiată atât în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor cât şi în ceea ce priveşte suprafaţa expropriată.
Astfel, art. 44 alin. (3) din Constituţia României şi art.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă şi prealabilă despăgubire, în caz contrar existând o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
În speţă, experţii desemnaţi de părţi şi de instanţă au arătat că terenul are o valoare tehnică medie de 24,06 Euro/mp apropiată şi de valoarea notarială, motivat de împrejurarea, reţinută şi de instanţă, că respectivele terenuri sunt agricole extravilane, valorile de tranzacţionare crescând artificial în urma demarării lucrărilor la centura ocolitoare a Sibiului. Făcând aplicaţiunea art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994 şi în urma analizării tuturor probelor administrate, s-a reţinut că valoarea solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată este satisfăcătoare. Este adevărat că valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a crescut, însă aceste sume nu reflectă valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate) ci reprezintă o creştere conjuncturală, motiv pentru care nu s-a putut acorda valoarea de circulaţie arătată de experţi.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei formulată prin precizarea depusă la 14 aprilie 2008 de a se expropria o suprafaţă excedentară de 40 mp, s-a reţinut ca fiind întemeiată. Astfel, s-a constatat că în urma exproprierii parcela este afectată după cum urmează: 757 mp pentru utilităţi (ce fac obiectul cauzei), 1047,5 mp pentru traseul şoselei şi 9800 mp ce rămâne proprietatea reclamantei. Din aceştia, 40 mp, identificaţi prin expertiză cu nr. A 238/4/1 rămân izolaţi, fără cale de acces, dincolo de şoseaua ocolitoare, astfel că nu mai pot fi utilizaţi nici ca teren agricol, deci se impune şi exproprierea lor, respectiv despăgubirea reclamantei.
S-au acordat cheltuielile de judecată solicitate de pârâţii Consiliul local Şelimbăr şi Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 faţă de care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 68/A din 2 aprilie 2009 a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate şi suprafaţa expropriată. A stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 33,93 Euro/mp, respectiv echivalentul în lei la data plăţii, din care se va scădea suma achitată deja. Suprafaţa expropriată va fi de 754 mp cu nr. cadastral 3984/3/1 şi nr. de parcelă 238/4/3/1, aşa cum s-a stabilit prin Hotărârea de acordare a despăgubirilor nr. 47 din 25 mai 2007. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. A fost obligată reclamanta să plătească apelantei-pârâte suma de 1817,50 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a reţinut de către instanţa de apel că la baza sentinţei atacate a stat expertiza de evaluare întocmită de experţii specializaţi în topografie, cadastru şi geodezie şi nu o expertiză efectuată de experţi imobiliari evaluatori conform art. 3 din Legea nr. 198/2004, motiv pentru care s-au considerat întemeiate criticile apelantei-pârâte şi s-a dispus în respectiva cale de atac efectuarea unei expertize de către experţi tehnici în specialitatea construcţii civile şi evaluarea proprietăţii imobiliare. Aceştia au arătat că evaluarea s-a efectuat potrivit metodei bonităţii pentru stabilirea valorii tehnice şi conform metodei comparaţiei directe pentru stabilirea valorii de circulaţie, consultând mai multe agenţii imobiliare în vederea studierii ofertei şi selectând două privind vânzarea unor terenuri amplasate în aceeaşi zonă din extravilan, stabilindu-se pentru imobilul expropriat cu nr.cadastral A 238/4/3/2 de 754 mp că are o valoare de circulaţie de 33,93 Euro/mp. S-a conchis că suma stabilită de prima instanţă de 50 Euro/mp nu se justifică, fiind lipsită de temei legal şi bazată pe o expertiză întocmită de experţi nespecializaţi în evaluări imobiliare.
S-a reţinut ca fiind eronate argumentele invocate de prima instanţă referitoare la exproprierea suprafeţei suplimentare de 40 mp, având în vedere că s-a făcut dovada certă, prin expertiza iniţială (fila 89 dosar fond) că de fapt această suprafaţă se află dincolo de autostradă, pe latura cealaltă a centurii ocolitoare şi nu pe latura afectată de utilităţi. De altfel, prin actul de dezmembrare şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 772/2003, suprafaţa de 1047,5 mp este cea afectată de centura ocolitoare. Nu există prin urmare nici un raport de cauzalitate între exproprierea efectuată în baza HG nr. 1682/2006 pentru suprafaţa de 754 mp şi această bucată de teren amplasată de cealaltă parte a centurii ocolitoare.
S-a făcut totodată de către instanţa de apel aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamanta şi pârâtul.
Reclamanta Z.M. a solicitat admiterea recursului şi în principal schimbarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii tribunalului ca legală şi valabilă, iar în subsidiar, mărirea cuantumului despăgubirilor acordate în apel şi admiterea cererii cu privire la suprafaţa suplimentară, precum şi anularea dispoziţiilor privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel. În continuare, reclamanta a arătat că cea de-a doua expertiză efectuată în cauză cuprinde o serie de erori, inadvertenţe şi de elemente care, care în opinia sa, nu corespund realităţii. A susţinut că suprafaţa de 40 mp trebuie să fie expropriată, întrucât exproprierea trebuie să fie justă şi orice persoană trebuie să fie despăgubită echitabil, pentru orice suprafaţă care în urma exproprierii devine inutilă, nemaiputând fi folosită în nici un scop. În această situaţie se găseşte respectiva suprafaţă, care a rămas izolată, fără cale de acces şi la o diferenţă de nivel şi care, deşi a rezultat în urma exproprierii din 2003-2004, expropriator este aceeaşi persoană juridică.
A arătat că se opune la plata cheltuielilor de judecată dacă acestea se referă la onorariile experţilor întrucât exproprierea a dispus-o statul, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost de acord cu efectuarea unei a doua expertize.
A precizat că nu a putut să-şi susţină obiecţiunile formulate pe marginea raportului de expertiză, nefiindu-i luate în considerare nici concluziile scrise depuse la dosar.
Privitor la cuantumul despăgubirii de 33,93 Euro/mp, a arătat că nu este real, ţinând cont de perioada de criză şi că nu acoperă atât valoarea terenului cât şi valoarea prejudiciului suferit în urma imposibilităţii de a utiliza terenul, afectat din anul 2004, de când au început lucrările pe şantierul centurii ocolitoare a oraşului Sibiu.
Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta C.N.A.D.N.R. SA a solicitat admiterea acestuia şi modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a stabili cuantumul despăgubirilor la suma ce reprezintă echivalentul în lei la cursul valabil pentru data transferului de proprietate.
A invocat, în drept, art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004, ale cărui dispoziţii nu au fost respectate de către instanţă.
A arătat că Legea nr. 198/2004, la art. 15, prevede că transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului operează de drept la data consemnării despăgubirilor, respectiv 20 iunie 2007, dată care trebuie avută în vedere pentru determinarea cursului leu -Euro.
Recursul declarat de reclamantă este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Or, în speţă, recurenta – reclamantă nu s-a conformat cerinţelor impuse de art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., deoarece prin cererea de recurs nu a invocat vreunul din motivele prevăzute de textul de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea în vreunul din acestea. Astfel, nu a precizat nici formal că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi s-a limitat a prezenta o situaţie de fapt precum şi nemulţumirile sale în raport de concluziile raportului de expertiză şi de obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Criticile formulate în recurs, pentru a se încadra în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. trebuie să vizeze aspecte de nelegalitate şi nu de netemeinicie.
Prin urmare, întrucât susţinerile recurentei-reclamante nu fac posibilă încadrarea în unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, se va constata nul recursul declarat de aceasta.
Cu privire la recursul pârâtului, acesta va fi admis în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în continuare.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004, acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii. La calcularea cuantumului despăgubirii, experţii şi instanţa de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condiţiile art. 15 din prezenta lege.
Art. 15 stipulează că transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi.
Se reţine deci ca fiind întemeiate susţinerile pârâtului referitoare la stabilirea momentului în raport de care se calculează cuantumul despăgubirilor, dată care trebuie avută în vedere pentru determinarea cursului leu – Euro.
Pentru aceste motive, se va admite recursul pârâtului, se va modifica în parte hotărârea pronunţată în apel în sensul calculării cuantumului despăgubirilor raportat la momentul transferului dreptului de proprietate, menţinându-se celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta Z.M. împotriva deciziei nr. 68/A din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, decţia civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică în parte Decizia în sensul că, cuantumul despăgubirilor urmează a fi calculat raportat la momentul transferului dreptului de proprietate. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2188/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2101/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
