ICCJ. Decizia nr. 2189/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 2189/2010

Dosar nr. 2128/54/2009

Şedinţa publică din 29 martie 2010

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj la 7 martie 2008, reclamanta G.H.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale pentru restrângerea de libertate în mod nelegal. Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 504 alin. (1), (2), (3), art. 505 alin. (1) şi (4), art. 506 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. proc. pen., pe dispoziţiile Constituţiei şi ale CEDO, şi pe dispoziţiile art. 998, art. 999 C. civ.

Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 65 din 18 aprilie 2008 a declarat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reţinând că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ., iar dispoziţiile art. 504 C. proc. pen. se referă doar la cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, aceste aspecte neregăsindu-se în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, acesta fiind respins ca tardiv prin Decizia civilă nr. 949 pronunţată la 13 noiembrie 2008, de către Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Contestaţia în anulare formulată de contestatoarea HGM. împotriva deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă prin Decizia nr. 362 din 17 martie 2009 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 5069 din 26 iunie 2008, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Gorj, reţinând că, faţă de precizarea formulată de reclamantă la 24 iunie 2008, în sensul că prejudiciul a cărui reparare a solicitat a fost conexat printr-o eroare judiciară săvârşită într-un proces penal, finalizat prin pronunţarea sentinţei penale nr. 404 din 22 mai 2006, temeiul juridic al acţiunii îl reprezintă art. 504, art. 505 şi art. 506 C. proc. pen., astfel încât competenţa revine tribunalului în primă instanţă.

Prin încheierea din 28 mai 2009, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a înaintat dosarul Curţii de Apel Craiova, competentă să pronunţe regulatorul de competenţă.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa civilă nr. 15 din Camera de consiliu, pronunţată la 23 iulie 2009, a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, curtea de apel a verificat susţinerile reclamantei cu privire la existenţa sentinţei penale nr. 404/2006, prin executarea căreia s-a susţinut că ar fi fost produse daunele materiale şi morale.

Urmare a verificărilor efectuate atât la Tribunalul Gorj, cât şi la Judecătoria Târgu Jiu a rezultat că nu s-a pronunţat nicio sentinţă penală privind pe reclamantă.

S-a constatat că, din verificarea conţinutului concluziilor scrise şi al precizărilor de acţiune, a reieşit că reclamanta este nemulţumită de modul de soluţionare al unor cauze civile în care a fost parte, ceea ce demonstrează că daunele morale şi materiale solicitate îşi au temeiul în dispoziţiile art. 998, art. 999 C. civ., ceea ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, conform art. 1 C. proc. civ.

Împotriva sentinţei menţionate, nr. 15 din 23 iulie 2009, cât şi a deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008, ambele pronunţate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta H.M.

Prin motivele de recurs invocate, recurenta şi-a exprimat nemulţumirile determinate de cererea familiei sale de punere sub interdicţie, încălcarea dreptului său la apărare şi nesocotirea deplinei sale sănătăţi mentale.

Prin petiţia depusă la 8 ianuarie 2010, recurenta H.M. a arătat că înţelege să renunţe la recursul declarat, solicitând însă trimiterea dosarului pentru a fi soluţionat în primă instanţă la Tribunalul Gorj.

Faţă de această cerere, instanţa din oficiu, la termenul din 23 martie 2010, i-a solicitat recurentei să-şi precizeze poziţia, sens în care aceasta a arătat că nu renunţă la recursul declarat.

La acelaşi termen, Curtea a pus în discuţie inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008 şi nulitatea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 15 din 23 iulie 2009 pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Examinând recursurile declarate împotriva celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Craiova, Curtea va constata următoarele:

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, se va reţine că acesta vizează o hotărâre de recurs, nesusceptibilă de a fi atacată cu calea de atac a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ.

Hotărârea recurată este o hotărâre irevocabilă conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Ca atare se va constata că recursul declarat împotriva acestei decizii este inadmisibil şi urmează a fi respins.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Târgu Jiu şi Tribunalul Gorj cu privire la cererea reclamantei-recurente, Curtea va reţine că, deşi acesta a fost declarat în termenul legal conform dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., nu a fost motivat conform exigenţelor dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul declaraţiei de recurs, recurenta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a unor cauze civile în care a avut calitatea de parte şi deşi a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., cererea sa se constituie într-o înşiruire de afirmaţii şi susţineri nestructurate din punct de vedere juridic.

Aceste afirmaţii nu constituie critici coerente aduse hotărârii recurate, neputând fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 şi nevizând soluţia pronunţată asupra regulatorului de competenţă.

Se va reţine, că nu este posibilă cenzurarea sentinţei recurate, astfel că se impune a se constata că intervine sancţiunea nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 15 din 23 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Pentru aceste considerente, se va constata nulitatea acestui recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 306 al. ultim C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta H.M. împotriva deciziei nr. 943 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Constată nul recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 15 din 23 iulie 2009 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2189/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs