ICCJ. Decizia nr. 2126/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2126/2010
Dosar nr.1121/121/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1046 din 24 mai 2007, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantul E.H.I. împotriva Dispoziţiei nr. 3199/SR din 11 decembrie 2006, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat ca fiind legală dispoziţia contestată, prin care s-a respins notificarea de restituire a reclamantului, în condiţiile în care acesta, ca moştenitor al autorului A.B. şi persoană îndreptăţită, nu a dovedit preluarea imobilului de către stat. Mai mult, din adresa nr. 34586/2007 a Primăriei Galaţi rezultă că imobilul a cărui restituire se solicită nu figurează în patrimoniul municipiului Galaţi, deci nu există nicio probă în sensul că imobilul ar fi fost preluat abuziv, pentru a deveni incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei, fără însă a motiva calea de atac exercitată.
Apelul a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 249/A din 20 noiembrie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a avut în vedere, conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ., motivele invocate de parte în faţa primei instanţe, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate.
În acest sens, s-a reţinut că deşi reclamantul a pretins prin notificare că imobilul solicitat a trecut în proprietatea statului fără titlu, acesta nu a făcut dovada deposedării de către stat prin actele anexate notificării.
De asemenea, prin Adresa nr. 34586/F.05/2007, Primăria municipiului Galaţi a precizat că imobilul situat în Galaţi, str. T., nr. 1, fostă D. nr. 1, nu figurează în patrimoniul municipiului.
În consecinţă, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 10/2001 pentru restituire, aceea ca imobilul solicitat să fi fost preluat în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către reclamant.
În motivarea cererii sale, recurentul-reclamant a arătat că instanţele anterioare au reţinut în mod greşit că el nu a făcut dovada deposedării de către stat, pentru că în condiţiile în care a arătat că imobilul solicitat a fost preluat de stat fără titlu, o asemenea dovadă era imposibil de făcut.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat în sensul celor ce succed.
Instanţele anterioare au reţinut corect, faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că fac obiectul acestei legi imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi că, în vederea restituirii lor, persoana îndreptăţită trebuie să facă dovada preluării abuzive.
Însă, pentru cazul în care nu se poate face dovada formală a preluării imobilul solicitat de către stat, art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2001, prevede că în soluţionarea notificării se va ţine seama de faptul că existenţa imobilului în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă.
Or, în speţă, reclamantul a invocat constant că imobilul solicitat prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost preluat de stat fără titlu, situaţie în care în mod nelegal curtea de apel a confirmat soluţia fondului de respingere a contestaţiei, pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive, respectiv a preluării fără titlu.
Faptele negative se dovedesc prin dovedirea faptelor pozitive contrare de către partea adversă, astfel că reclamantului nu i se putea imputa că nu a făcut dovada deposedării fără titlu operată de stat, el neputând proba un fapt negativ.
Faţă de apărarea reclamantului, în vederea aplicării corecte a dispoziţiilor art. 1 lit. e) din Nomele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instanţa avea obligaţia, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stabilească, pe bază de probe, faptele ce interesau în aplicarea prezumţiei relative de preluare abuzivă, respectiv cine este posesorul bunului litigios.
Împrejurarea că prin Adresa nr. 34586/F.05/2007 a Primăriei Municipiului Galaţi s-a comunicat instanţei că imobilul litigios nu figurează în patrimoniul municipiului Galaţi nu justifică concluzia trasă de instanţă, aceea că respectivul imobil nu a fost preluat abuziv de stat.
O concluzie corectă pe acest aspect putea fi trasă numai după identificarea exactă a imobilului şi a deţinătorului lui actual, ceea ce presupunea suplimentarea probatoriului prin administrarea unei expertize tehnice de specialitate.
Neprocedând în acest mod, curtea de apel a pronunţat o hotărâre pe baza unei situaţii de fapt incomplet stabilite, astfel că potrivit art. 312 alin. (1) - (3) şi art. 314 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantului se impune a fi admis, iar Decizia recurată casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Cu ocazia rejudecării, se va suplimenta probatoriul prin administrarea unei expertize tehnice care să identifice imobilul litigios şi deţinătorul lui, precum şi a oricărei alte probe apreciate ca utilă în stabilirea acestor fapte, urmând ca, în funcţie de rezultat, să se aprecieze asupra îndeplinirii condiţiei preluării abuzive a imobilului litigios prin prisma prezumţiei relative reglementate de art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul E.H.I. împotriva Deciziei nr. 249/A din 20 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2010.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2131/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 2130/2010. Civil → |
|---|
