ICCJ. Decizia nr. 2123/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2123/2010
Dosar nr.1467/113/2009
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 25 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 14 august 2006, reclamantul S.C. a chemat în judecată pe pârâtele U.M. 0472 - Casa de Pensii - Comisia de Contestaţii Pensii Bucureşti şi U.M. 0754 - Secţia de Informaţii Brăila, solicitând conform prevederilor Codului Muncii, Statutului Corpului Ofiţerilor, Decretelor-lege nr. 4/1989 şi nr. 16/1990 şi Legilor nr. 80/1995 şi nr. 164/2001, obligarea acestora la:
- anularea Deciziei nr. 082110 din 14 iunie 2006, recalcularea pensiei în raport de altă bază de calcul şi plata sumelor restante acumulate lunar cu începere de la 1 august 2004, precum şi a sumelor cuvenite ca urmare a penalităţilor legale şi inflaţiei (prima pârâtă);
- întocmirea "Fişei cu elementele necesare stabilirii soldei lunare brute ca bază pentru recalcularea pensiilor militare de stat" conform Normelor metodologice aprobate prin OG nr. 691/2004, în sensul luării ca bază de calcul a funcţiei maxime exercitate, respectiv funcţia de şef de birou clasa 17 de salarizare avută la data trecerii în rezervă şi anularea precedentei fişe (cealaltă pârâtă);
Tribunalul Brăila, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 920 din 19 octombrie 2006, a respins acţiunea ca nefondată.
Reclamantul a declarat recurs şi, în cursul judecăţii acestei căi de atac, a invocat excepţia de nelegalitate a art. 3 lit. a) din HG nr. 1188/2001.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 144 din 27 noiembrie 2007, a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate menţionată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2241 din 2 iunie 2008, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva ultimei hotărâri.
Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 809 din 19 noiembrie 2008, a admis recursul declarat de reclamant şi a casat Sentinţa nr. 920/2006 a Tribunalului Brăila, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
S-a reţinut că:
- pensia de serviciu a reclamantului a fost stabilită de o unitate militară din Bucureşti (Casa de Pensii a Serviciului Român de Informaţii) în baza Legii nr. 164/2001;
- potrivit art. 156 teza II din legea precitată, cererile îndreptate împotriva altor entităţi decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază îşi are sediul pârâtul;
- anularea deciziei de pensionare constituie principalul capăt de cerere, astfel că în speţă competenţa trebuie stabilită în raport de prevederile art. 17 C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 1449 din 20 februarie 2009, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Brăila.
S-a reţinut că:
- la 20 februarie 2009, reclamantul a renunţat la judecarea primelor 4 capete de cerere, ca urmare a emiterii unei noi decizii de pensionare;
- în atare situaţie, instanţa a rămas învestită cu soluţionarea capetelor de cerere privitoare la anularea fişei cu elementele necesare stabilirii soldei lunare brute pentru recalcularea pensiilor militare de stat şi întocmirea unei noi fişe, corespunzător datelor reale;
- deoarece un asemenea litigiu este definit de art. 248 C. muncii drept conflict de muncă, în speţă sunt incidente prevederile art. 281 din acelaşi act normativ.
Tribunalul Brăila, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 538 din 11 iunie 2009, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
S-a reţinut că:
- potrivit art. 17 C. proc. civ., renunţarea la judecata cererii principale nu influenţează competenţa de soluţionare a cererii accesorii;
- de altfel, deşi în considerentele sentinţei a menţionat renunţarea reclamantului la judecată, Tribunalul Bucureşti nu s-a pronunţat asupra acestui aspect prin dispozitiv, aşa cum prevede art. 246 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că a învestit Tribunalul Brăila şi cu soluţionarea cererii principale.
Înalta Curte reţine că, în speţă, competenţa revine Tribunalului Bucureşti, deoarece:
- acţiunea dedusă judecăţii cuprindea mai multe cereri, una principală şi celelalte accesorii, ceea ce a impus determinarea competenţei potrivit art. 17 C. proc. civ.;
- renunţarea la judecata cererii principale a avut loc în al 2-lea ciclu procesual, consecutiv casării cu trimitere spre rejudecare;
- în atare situaţie, cererile cu privire la care judecata continuă şi-au păstrat caracterul accesoriu.
Aşa fiind, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei formulate de S.C. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2104/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2089/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
