ICCJ. Decizia nr. 2152/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2152/2010
Dosar nr.4423/95/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 144 din 4 septembrie 2008 Tribunalul Gorj, secţia civilă a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul P.C.I. împotrivi pârâtei SC C.E. Turceni SA.
A omologat raportul de expertiză tehnico-contabil şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 83.567 RON cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 01.01.2006 - 31.12.2006, sumă actualizată la data realizării expertizei, fără TVA, cu indicele de inflaţie calculat la data executării plăţii.
A obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale pentru suma datorată de 77.911 RON, fără TVA, de la data introducerii acţiunii, calculată la data efectuării plăţii.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 35.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert 20.000 şi 15.000 RON onorariu avocat.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Expertiza tehnică realizată de către inginerul B.D. şi cea contabilă realizată de N.I. au precizat că invenţia ce a formulat obiectul brevetului de invenţie, "cupă pentru excavator cu cupe", al cărei coautor este reclamantul P.I., a fost folosită de către E.M. Jilţ, unitate componentă a SC C.E. Turceni SA, pe tot parcursul anului 2006, utilajele folosite în procesul de producţie corespunzând integral brevetului în cauză şi contractului de cesiune încheiat de reclamant cu C.N.L.O. Târgu Jiu.
Drepturile de autor, conform contractului de cesiune (20% din eficienţa economică), sunt de 519,408 RON, cota cuvenită reclamantului P.C.I. fiind de 77.911 RON, fără TVA, iar suma actualizată la data expertizei este de 83.567 RON fără TVA.
Pârâta a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, susţinând că experţii nu au indicat cum au determinat această sumă, întrucât utilajele respective nu au funcţionat în permanenţă.
Obiecţiunile au fost încuviinţate şi s-a răspuns de către expertul contabil care a stabilit eficienţa, iar instanţa le-a respins cu motivarea că această eficienţă economică s-a calculat în funcţie de masa totală de steril şi zăcământ excavată, conform proceselor de producţie aflate în evidenţa pârâtului.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie, aceasta a fost respinsă cu motivarea că în procesul de producţie nu s-au utilizat utilaje contractate cu U.M.R prin contractul 987 din 02 mai 2006, pârâta utilizând utilaje ce au făcut obiectul brevetului de invenţie din dosarul cauzei, al cărei coautor este reclamantul.
Faţă de cele sus-arătate, s-a apreciat că cererea de chemare în judecată a reclamantului în conformitate cu dispoziţiile art. 969 C. civ., Legii nr. 64/1991, a HG nr. 499/2003 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, cât şi art. 1 pct. 74 din Legea nr. 203/2002, este întemeiată, întrucât unitatea pârâtă a folosit în procesul de producţie invenţia şi a realizat eficienţă economică, conform celor stabilite de către experţi.
Susţinerea pârâtei că nu a fost parte în contractul nr. 3333/1999 şi că acesta nu îi este opozabil este lipsită de relevanţă atâta vreme cât o unitate componentă a C.N.L.O., respectiv E.M. Jilţ, a trecut în componenţa SC C.E. Turceni SA.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 134 din 14 aprilie 2009, a admis apelul pârâtei SC C.E. Turceni SA împotriva Sentinţei nr. 144 din 4 septembrie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia civilă şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 17.000 RON cheltuieli de judecată, în loc de 35.000 RON. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei civile.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Critica privind nelegalitatea hotărârii, întrucât există contrarietate între minută şi dispozitiv, este nefondată, întrucât prin minută s-a menţionat omologarea raportului de expertiză, iar în dispozitivul sentinţei s-au preluat în totalitate constatările şi concluziile raportului de expertiză.
Critica privind netemeinicia hotărârii prin reţinerea greşită a stării de fapt şi a raporturilor dintre părţi este nefondată.
Din probele administrate rezultă că pârâta foloseşte modelul de cupă protejat prin brevetul de invenţie şi există o eficienţă economică urmare a folosirii acestor cupe.
Faptul folosirii de către pârâtă a cupelor protejate prin brevet rezultă atât din constatările personale din expertiză, care fac dovada deplină până la înscrierea în fals, din înscrisurile depuse la dosar, cât şi din conţinutul celorlalte hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte cauze, având ca obiect aceleaşi drepturi patrimoniale.
Folosirea de către expert a unor date consemnate în alte rapoarte de expertiză pe baza contractelor şi înscrisurilor depuse nu afectează raportul de expertiză.
Eficienţa economică s-a calculat corect avându-se în vedere datele economice.
Nefondată este şi critica privind acordarea sumelor determinate ca drepturi patrimoniale, actualizate cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzilor.
Coeficientul de inflaţie reprezintă prejudiciul pe care creditorul îl încearcă, urmare a devalorizării monedei şi care urmează să fie acoperit prin aplicarea acestuia, pe când dobânda îşi are temeiul juridic în dispoziţiile art. 1088 C. civ. - daune interese pentru neexecutare ce se cuvin creditorului, fără ca acesta să fie ţinut a justifica vreo pagubă şi sunt debite din ziua formulării cererii de chemare în judecată.
Corect s-a respins cererea de chemare în garanţie a SC UMR SA Rovinari, în cauză nefăcându-se dovada că aceasta a livrat pârâtei utilaje din cele protejate prin brevetul de invenţie.
Este fondat motivul de apel privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 274 - 276 C. proc. civ.
Din înscrisurile care fac dovada cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant, rezultă că acestea au fost în sumă de 17.000 RON, şi nu 35.000 RON cum s-a dispus, reprezentând 20.000 RON, onorariu expert şi 15.000 RON, onorariu avocat.
Instanţa a apreciat că onorariul de avocat, ca o cheltuială de judecată, este o cheltuială necesară, utilă şi rezonabilă ca sumă, avându-se în vedere valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat, astfel că nu se impune diminuarea.
Împotriva deciziei de apel a declarat cerere de recurs pârâta-apelantă, formulând următoarele critici:
a. - Expertizele tehnică şi contabilă efectuate în cauză sunt nule, deoarece experţii au copiat un raport de expertiză dintr-o altă cauză (ds. nr. 2144/95/2007), care încă de la data depunerii motivelor de apel era în fază de rejudecare pentru efectuarea unei contraexpertize tehnice şi contabile de către trei experţi, pentru a se stabili dacă se foloseşte cupa în forma brevetată.
- S-au încuviinţat obiecţiunile la raportul de expertiză, iar instanţa a admis acţiunea, deşi s-a arătat că răspunsul la obiecţiuni venit din partea expertului contabil nu putea răspunde la aspectele tehnice - expertul tehnic decedând pe parcursul derulării litigiului.
- Instanţa de apel a respins în mod nejustificat cererea de efectuare a unei expertize, lucrarea depusă de experţii desemnaţi neavând la bază o cercetare la faţa locului în conformitate cu prevederile C. proc. civ.
- Nu are relevanţă aspectul invocat de instanţa de apel în sensul înscrierii în fals, cât timp s-a contestat faptul că această probă nu poate fundamenta hotărârea.
b. - Deşi s-a arătat că încă din anul 2007 nu s-a folosit cupa în forma brevetată, ci o cupă cu caracteristici diferite - chiar dacă se regăsesc unele comune, alături de aspectele relevate mai sus referitoare la rapoartele de expertiză, instanţa de apel a respins apelul, nemotivând soluţia.
În susţinerea criticii s-au detaliat caracteristicile constructive şi funcţionale ale cupelor folosite, care nu s-ar regăsi în brevetul în discuţie.
c. - Cât priveşte eficienţa economică calculată, hotărârea de apel este total nemotivată, în condiţiile în care pârâta nu şi-a însuşit datele economice stabilite de experţi, arătând totodată că nu există eficienţă economică datorată.
d. - Potrivit Adresei nr. 205052 din 05 mai 2009 a O.S.I.M., începând cu data de 22 iunie 1999 brevetul de invenţie nu mai este protejat pentru neplata taxelor de menţinere în vigoare.
În aceste condiţii, contractul menţionat de reclamant în acţiune nu este valabil, câtă vreme în conţinutul acestuia se precizează că este valabil pe perioada valabilităţii brevetului.
În atare situaţie, lipsa contractului creează situaţia de lipsă a calităţii procesuale active şi pasive a părţilor, neexistând un raport juridic.
e. - În mod greşit s-a respins şi cererea de chemare în garanţie, deoarece pârâta nu a folosit alte modele de cupe decât cele furnizate de societatea chemată în garanţie.
f. - Prin acordarea atât a dobânzilor, cât şi a inflaţiei se face o dublă reparaţie, neexistând temei juridic care să o susţină.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, care se circumscriu în parte dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. - ceea ce face să nu fie fondată excepţia nulităţii recursului invocată de către reclamantul-intimat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
a. Aspectele invocate în cadrul primei critici de recurs au constituit argumentele pentru care pârâta a solicitat instanţei de apel încuviinţarea efectuării unei noi expertize tehnice care să aibă ca scop să stabilească dacă modelul de cupă utilizat este cel brevetat.
Instanţa de apel a respins această cerere cu motivarea că raportul de expertiză întocmit în cauză a răspuns întocmai obiectivelor stabilite de instanţă, iar cele susţinute în motivele de apel nu sunt însoţite de documente justificative.
În aceste condiţii, reaprecierea aspectelor invocate vizează temeinicia hotărârii de apel, respectiv de reapreciere a elementelor de fapt avute în vedere de instanţă cu prilejul soluţionării unei cereri de probatoriu.
În ceea ce priveşte argumentul instanţei de apel referitor la valabilitatea constatărilor personale ale expertului până la înscrierea în fapt, trebuie subliniat că acesta vizează folosirea de către pârâtă a cupelor protejate prin brevet; prin urmare, sub acest aspect s-a avut în vedere o constatare personală a expertului, înlăturându-se astfel apărarea în sensul copierii prin acesta a unui alt raport de expertiză.
b. În ceea ce priveşte folosirea de către pârâtă a cupelor protejate prin brevet, instanţa de apel şi-a argumentat soluţia prin trimiterea la raportul de expertiză şi la valabilitatea constatărilor personale ale expertului.
Reaprecierea caracteristicilor constructive şi funcţionale indicate în susţinerea criticii excede dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
c. În ceea ce priveşte eficienţa economică, instanţa de apel a apreciat că aceasta a fost corect calculată, avându-se în vedere datele economice.
Procedând în acest fel, instanţa a soluţionat aspectul în discuţie motivând cu referire la datele economice; instanţa nu este ţinută de neînsuşirea datelor economice stabilite de experţi de către una dintre părţi, dispunând în funcţie de elementele cauzei.
d. Prin cea de-a 4-a critică de recurs se invocă, ca excepţie ce ţine de lipsa calităţii procesuale active şi pasive, inexistenţa contractului invocat în susţinerea acţiunii, ca urmare a decăderii din drepturile asupra brevetului pentru neplata taxelor de menţinere în vigoare a acestuia.
Calitatea procesuală activă şi pasivă este determinată de contractul de cesiune invocat de reclamant în susţinerea acţiunii şi care a fundamentat soluţiile pronunţate de ambele instanţe.
Critica de recurs vizează de fapt valabilitatea acestui act juridic, iar analizarea clauzelor contractului de cesiune este o activitate incompatibilă cu judecata în recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ.
e. În condiţiile în care instanţa de apel a reţinut, ca situaţie de fapt ce nu mai poate fi reapreciată în recurs, că nu s-a dovedit faptul că societatea chemată în garanţie i-a livrat pârâtei-recurente utilaje protejate prin brevetul de invenţie, se constată că s-a făcut o corectă soluţionare şi a criticii referitoare la modul de soluţionare a cererii de chemare în garanţie, din perspectiva art. 60 C. proc. civ.
f. S-a făcut o corectă soluţionare şi a criticii referitoare la acordarea atât a sumei indexate, cât şi a dobânzii, întrucât nu se realizează astfel o dublă despăgubire a reclamantului.
Coeficientul de inflaţie acoperă devalorizarea sumei datorate, astfel încât aceasta să reprezinte o plată reală şi efectivă; suma cu coeficientul de inflaţie este echivalentul sumei care trebuia plătită la o dată anterioară.
Dobânda reprezintă despăgubire pentru plata cu întârziere a debitului, în condiţiile art. 1088 C. civ.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.E. Turceni SA împotriva Deciziei nr. 134 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2010.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2153/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2134/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
