ICCJ. Decizia nr. 2158/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2158/2010
Dosar nr.3840/91/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 3840/91/2007 reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. S.A. Focşani jud. Vrancea, solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să emită Decizia motivată privind solicitarea sa de restituire a terenului în suprafaţă de 215 m.p. intravilan, situat în Focşani, str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis, Judeţul Vrancea.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafaţă mai mare de 574,52 mp. teren ce a fost situat în Focşani str. M. S. nr. 8, jud. Vrancea şi care, împreună cu casa aflată pe el, au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 171 din 26 martie 1981 pentru care a primit şi o despăgubire în valoare de 14.600 RON.
Casa a fost demolată, iar pe teren s-au construit ansambluri de locuinţe.
Reclamanta a mai arătat că, urmare a notificării depuse, Primăria Focşani jud. Vrancea, i-a restituit în natură suprafaţa de 112 m.p. şi a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 247 m.p., în timp ce pentru diferenţa de 215 m.p. a înaintat dosarul pentru competentă soluţionare la S.C. M. S.A. Focşani, jud. Vrancea, având în vedere calitatea acesteia de unitatea deţinătoare a diferenţei de teren.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. M. S.A. Focşani jud. Vrancea, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivată de faptul că imobilul a cărui restituire a solicitat-o, face parte - în urma privatizării - din patrimoniul său, situaţie în care potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. 3 din Legea 10/2001, măsurile reparatorii se propun de autoritatea implicată în procesul de privatizare, respectiv de AVAS Bucureşti.
Prin încheierea din 27 martie 2008, la solicitarea părţilor, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
Prin întâmpinare, AVAS Bucureşti, faţă de obiectul cererii reclamantei, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în considerarea faptului că nu a fost notificată în condiţiile legii, iar pe de altă parte, nu are atribuţii pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti, solicitate prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Vrancea, prin Sentinţa civilă nr. 391 din 22 mai 2008, a admis acţiunea, a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, aferente suprafeţei de 215 m.p., teren situat în Focşani, str. Mr. Gh. P. (fostă M. S.).
A respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de S.C. M. S.A. Focşani jud. Vrancea şi A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 13842 din 20 iulie 2007 emisă de Primăria mun. Focşani, jud. Vrancea, în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, s-a restituit în natură reclamantei S.I., în calitate de persoană îndreptăţită, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, suprafaţa de 112 m.p. teren situat în Focşani, str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis, a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă şi teren în suprafaţă de 247 m.p. şi a dispus înaintarea dosarului la S.C. M. S.A. Focşani, jud. Vrancea, în vederea soluţionării notificării, pentru diferenţa de 215 m.p. teren.
Această suprafaţă de teren face parte din patrimoniul pârâtei S.C. M. S.A. Focşani jud. Vrancea, înfiinţată prin HG nr. 1041/1990.
Privatizarea pârâtei S.C. M. S.A. Focşani, jud. Vrancea, a fost finalizată prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. VN din 14 ianuarie 2000 prin care Fondul Proprietăţii de Stat - al cărui succesor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - a vândut pachetul de acţiuni deţinut, respectiv un număr de 1.492.370 acţiuni.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii speciale.
Potrivit alin. 3 al aceluiaşi text de lege, în situaţia prevăzută la alin. (1), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care a efectuat privatizarea, sens în care prima instanţă a dispus, constatând că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent aferente suprafeţei de 215 m.p. teren.
Tribunalul a apreciat drept neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâte, avându-se în vedere că acestea sunt părţi în raportul juridic dedus judecăţii, pârâta S.C. M. S.A. Focşani, jud. Vrancea, faţă de Dispoziţia nr. 13842 din 20 iulie 2007 a Primăriei Focşani, jud. Vrancea, iar AVAS Bucureşti, faţă de obligaţia reglementată de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
A fost înlăturată apărarea formulată de AVAS Bucureşti în sensul că nu a fost notificată, instanţa constatând că reclamanta a formulat notificare prin executor judecătoresc la 20 iunie 2001, adresată la vremea respectivă Prefecturii Jud. Vrancea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel A.V.A.S.- Bucureşti şi S.C. M. S.A. Focşani, jud. Vrancea.
Prin Decizia civilă nr. 267/A din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.
Astfel, instanţa de apel a apreciat că motivele de apel formulate de pârâta AVAS sunt nefondate, în cauză neputându-se reţine că apelanta nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care suprafaţa de teren revendicată este deţinută de o societate comercială privatizată.
S-a apreciat că prima instanţă în mod corect a reţinut că în speţă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, pârâta A.V.A.S. Bucureşti, are calitate procesuală pasivă, întrucât este instituţia publică ce a efectuat privatizarea societăţii SC M. S.A. Focşani, jud. Vrancea.
Şi criticile formulate de pârâta SC M. SA au fost găsite ca nefondate de instanţa de apel, apreciindu-se este lipsită de relevanţă împrejurarea că aceasta, privatizată fiind, nu ar avea obligaţia de a propune reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent şi, totodată, s-a constatat că în mod corect Primăria Municipiului Focşani a dispus înaintarea notificării către aceasta, dată fiind calitatea sa de unitate deţinătoare a diferenţei de teren de 215 mp de la adresa în litigiu.
Astfel, SC M. SA este instituţia ce cunoaşte situaţia juridică a terenului şi în funcţie de aceasta s-a stabilit dreptul petentei la despăgubiri.
În termen legal, împotriva acestei decizii, ambele pârâte au formulat recurs.
Recurenta pârâtă SC M. SA, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică soluţia instanţei de apel prin care s-a confirmat în cauză calitatea sa procesuală pasivă, reţinându-se că aceasta decurge din calitatea sa de unitate deţinătoare a diferenţei de teren de 215 mp, motiv pentru care i-a şi fost înaintată notificarea de către Primăria Municipiului Focşani, prin dispoziţia nr. 13842 din 20 iulie 2007.
Recurenta susţine că soluţia este nelegală, deoarece în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, recurenta fiind în prezent integral privatizată.
În aceste condiţii, intimata reclamantă are dreptul la despăgubiri de la instituţia care a fost implicată în privatizare, în speţă, de la pârâta AVAS Bucureşti.
Se mai arată de către recurentă că din actele depuse la dosar, rezultă fără echivoc faptul că aceasta s-a constituit prin hotărâre de guvern în anul 1991, prin reorganizarea fostei filiale Vrancea a Autorităţii Naţionale pentru Turism, iar în cursul anilor 1992 - 2000, societatea a fost integral privatizată de către Fondul Proprietăţii de Stat, al cărui succesor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cealaltă pârâtă a cauzei.
În atare situaţie, Primarul Municipiului Focşani trebuia să o îndrume pe reclamantă să adreseze o cerere în despăgubiri către A.V.A.S., potrivit dispoziţiilor legale, iar nu să înainteze notificarea la SC M. SA.
Înscrisurile administrate de recurentă cu privire la privatizare, mai susţine aceasta, demonstrează faptul că privatizarea sa a avut loc în condiţiile legii, cu respectarea tuturor normelor în materie şi de către instituţiile statului abilitate legal în acest sens.
Recurenta conchide că este lipsită de calitate procesuală pasivă în cauză, calitate care revine instituţiei publice implicate în privatizarea sa, respectiv, AVAS Bucureşti.
Recurenta pârâtă AVAS, în recursul său, s-a prevalat de ipotezele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta învederează că singurul argument reţinut de instanţa de fond pentru confirmarea calităţii sale procesuale pasive în cauză, a fost acela că suprafaţa de teren revendicată este deţinută de o societate comercială privatizată.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, recurenta, prin întâmpinarea formulată în termen legal la prima instanţă, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a inadmisibilităţii acţiunii formulate împotriva sa.
Cu privire la primul capăt de cerere, recurenta susţine că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, AVAS nu este competentă a dispune restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat şi nici pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor în condiţiile legii speciale, atunci când restituirea în natură nu este posibilă.
Or, instanţele pronunţând hotărârile în contradictoriu cu AVAS, au încălcat principiul disponibilităţii şi dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora: "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecaţii", critica fiind circumscrisă de recurentă, prevederilor ipotezei de recurs reglementată de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Pe de altă parte, AVAS nu a fost niciodată notificată de către intimata reclamantă, astfel că acţiunea formulată în contradictoriu cu recurenta pârâtă AVAS, este inadmisibilă, întrucât nu poate fi obligată să se pronunţe asupra unei notificări cu a cărei soluţionare nu a fost legal învestită, legea speciala instituind o procedură administrativă prealabilă şi obligatorie, care faţă de AVAS nu a fost parcursă.
Aşa cum rezultă şi din cererea introductivă de instanţă, pentru imobilul revendicat în prezenta cauză, reclamanta a adresat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, Primăriei Municipiului Focşani, instituţie care, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren ce face obiectul prezentei cauze, a declinat spre competentă soluţionare notificarea reclamantei către pârâta SC M. SA, instituţie care până la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu s-a pronunţat asupra acesteia printr-o decizie motivată.
Faţă de temeiul juridic invocat de reclamantă, respectiv Legea nr. 10/2001, recurenta apreciază ca cererea de chemare în judecată, alături de condiţiile generale de admisibilitate a unei acţiuni civile, trebuie să îndeplinească şi o condiţie specială de admisibilitate, respectiv parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, prealabilă şi obligatorie.
În conformitate cu art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, acţiunea în justiţie are un caracter subsidiar şi facultativ, neputând fi exercitată decât după epuizarea procedurii administrative.
Recurenta mai artă că, potrivit legii, persoana îndreptăţită, nemulţumită de modul de rezolvare a cererii de restituire în natură sau, după caz, de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, are la îndemână acţiunea în justiţie (contestaţie) ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la data când i-a fost comunicată Decizia, text din interpretarea căruia rezultă că instanţa de judecată nu are competenţa să se pronunţe asupra cererii de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, decât după soluţionarea acesteia pe cale administrativă, şi doar în contradictoriu cu instituţia notificată.
În consecinţă, faţă de cele arătate, recurenta susţine că Decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale indicate, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Totodată, se opinează că în speţă nu-şi găsesc aplicabilitatea nici dispoziţiile Deciziei XX/2007 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece AVAS Bucureşti nu poate fi acuzată de pasivitate, atâta vreme cât nici până la această dată nu a fost învestită în mod legal cu soluţionarea notificării formulate de reclamantă, în temeiul Legii nr. 10/2001, fie direct de către reclamanta, fie prin declinare de competenţă de către entitatea investită iniţial în termen legal.
Pentru ca AVAS să poată sta legal în judecată în prezenta cauză, mai arată recurenta, este necesar ca reclamanta să producă dovada că a învestit AVAS-ul în termenul expres prevăzut de legea specială, cu soluţionarea unei notificări privind imobilul revendicat; imobilul revendicat să fie evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale aflate în portofoliul AVAS sau în a cărei privatizare a fost implicată instituţia recurentă.
În concluzie, cum în speţă aceste condiţii esenţiale nu sunt îndeplinite cumulativ, recurenta solicită instanţei admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi, admiţându-se apelul său, să se dispună, în principal, respingerea cererii formulate împotriva sa pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar, în subsidiar, să se dispună casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În recurs nu s-au administrat alte probe, iar recurenta AVAS a depus la dosar şi note scrise.
Pe parcursul soluţionării cauzei în recurs, intimata reclamantă S.I. a decedat, fiind depuse la dosar atât copia certificatului de deces cât şi a certificatului de moştenitor emis de pe urma acesteia, certificat nr. 40 din 23 septembrie 2009 eliberat de BNP M.R. din Bucureşti şi din care reiese că moştenitori ai acesteia sunt: S.M. şi S.I., către care a operat transmisiunea legală de calitate procesuală activă, potrivit cererii acestora.
Recursul AVAS urmează a fi respins ca nefondat, în timp ce, recursul formulat de pârâta SC M. SA Focşani, va fi admis, potrivit celor ce succed.
Cauza dedusă judecăţii presupune soluţionarea pe fond a pretenţiilor formulate de intimata reclamantă iniţială a cauzei (în prezent, decedată) prin notificarea nr. 169 din 20 iunie 2001, adresată Primăriei Municipiului Focşani, conform celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite, prin pronunţarea Deciziei în interesul legii nr. XX/2007.
Prin notificarea menţionată, reclamanta a solicitat despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 574,32 mp şi construcţie (între timp, demolată), situat în Focşani, Str. M. S. nr. 8 (actuală, str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis) ce a fost preluat abuziv de stat prin Decretul de expropriere nr. 171/1970.
Prin dispoziţia nr. 11951 din 27 februarie 2007, modificată prin dispoziţia nr. 13842 din 20 iulie 2007, ambele emise de Primarul Municipiului Focşani, s-a restituit reclamantei în natură o suprafaţă de 112 mp din teren şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată ca şi pentru o suprafaţă de 247 mp ocupată de obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea (construirea unui hotel), în timp ce pentru diferenţa de teren de 215 mp, prin aceeaşi dispoziţie, s-a dispus înaintarea notificării împreună cu actele doveditoare către SC M. SA, în calitatea de unitate deţinătoare.
SC M. SA avea obligaţia de a soluţiona notificarea în termenul imperativ prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată, de 60 de zile de la data la care notificarea i-a fost înaintată de Primărie şi întrucât nu a procedat în consecinţă, reclamanta a recurs la solicitarea în instanţă a cenzurării refuzului nejustificat de a emite decizie motivată, având ca obiect partea din notificare nesoluţionată de Primărie şi cu care în mod legal a fost învestită societatea menţionată, în calitate de unitate deţinătoare.
Soluţionarea cererii de chemare în judecată presupune că instanţa cenzurează pasivitatea unităţii deţinătoare sau a entităţii învestite cu soluţionarea notificării şi face aplicarea directă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, substituind conduita omisivă a pârâtului (pârâţilor) chemaţi în judecată.
Pe parcursul soluţionării cauzei, pârâta chemată în judecată, SC M. SA Focşani a învederat şi a făcut dovada că este o societate integral privatizată ce a luat naştere în baza HG nr. 1041/1990, privatizarea fiind efectuată prin intermediul fostului FPS, succedat de recurenta AVAS, motiv pentru care a invocat excepţia lipsei sale de calitate procesuală pasivă, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.
În raport de aceste apărări ale pârâtei, la termenul de judecată din 27 martie 2008, intimata reclamantă a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, sens în care s-a dispus prin încheierea de şedinţă de la acea dată, AVAS fiind citată cu copia cererii de chemare în judecată, a dispoziţiilor emise de Primar pentru soluţionarea parţială a notificării, a întâmpinării formulate de pârâta iniţială, SC M. SA ca şi de pe încheierea din 27 martie 2008.
Momentul citării şi introducerii în cauză a AVAS reprezintă momentul de la care derularea procedurii de soluţionare a notificării i-a devenit opozabilă, astfel că Înalta Curte apreciază că în mod neîntemeiat se susţine de către recurenta AVAS excepţia inadmisibilităţii cererii formulate în contradictoriu cu această pârâtă, ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii prin adresarea formală a notificării fie de către reclamantă, fie prin înaintarea ei de către SC M. SA.
Nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei AVAS nu poate fi primită, instanţele anterioare dezlegând această excepţie pe temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în condiţiile în care s-a reţinut că privatizarea SC M. SA Focşani s-a finalizat în anul 2000 (deşi privatizarea integrală este ulterioară), excepţie care se confirmă în prezent, ca urmare a neexercitării căii de atac a recursului de către reclamantă ce ar fi presupus reevaluarea posibilităţii de restituire în natură, obligaţie care, nu ar fi căzut în sarcina AVAS-ului, dacă s-ar fi constatat că este posibilă executarea ei în natură (restituirea celor 215 mp teren).
Ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 instituţia publică implicată în privatizarea unei societăţi comerciale (SC M. SA) în patrimoniul căreia este evidenţiat imobilul a cărui restituire s-a solicitat, este cea căreia îi revine obligaţia de a face propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, sens în care se va dispune, astfel cum recurenta SC M. SA a susţinut în mod corect prin motivele de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) va respinge ca nefondat recursul formulat de AVAS şi va admite recursul promovat de pârâta SC M. SA, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) cu ref. la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se va dispune modificarea deciziei atacate şi în baza art. 296 C. proc. civ., se va admite apelul formulat de SC M. SA, astfel că, sentinţa apelată va fi schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei AVAS să emită decizie de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul de 215 mp din Focşani, Str. Mr. Gh. P. nr. 1 bis, jud. Vrancea în favoarea moştenitorilor reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată; se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC M. SA şi se va respinge cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă; vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva Deciziei nr. 267/A din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Focşani împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică Decizia recurată.
Admite apelul declarat de SC M. SA Focşani, schimbă în parte Sentinţa nr. 391 din 22 mai 2008 a Tribunalului Vrancea, în sensul că obligă pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită decizie de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 215 mp., situat în Focşani, str. M. Gh. P. nr. 1 bis, jud. Vrancea.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC M. SA Focşani şi respinge cererea formulată în contradictoriu cu aceasta.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2161/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2157/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
