ICCJ. Decizia nr. 2153/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2153/2010
Dosar nr.10039/118/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2007, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, ulterior precizată, reclamanta Comuna Rasova, prin primar, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi SC "O.A." SRL a solicitat instanţei obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul amenajat pentru piscicultură "Balta Baciu", să constate nulitatea contractului de concesiune cu privire la transmiterea dreptului şi obligaţiei de exploatare a terenului cu destinaţie agricolă în suprafaţă de 120 ha., având categoria de folosinţă "teren amenajat pentru piscicultură", balta Baciu - Rasova, aflat în perimetrul comunei Rasova, încheiat de pârâtele Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi SC "O.A." SRL şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că balta Baciu se află în perimetrul comunei Rasova şi are o suprafaţă de 176 ha.
Potrivit HG nr. 904/2002 - Anexa 55, balta Baciu face parte din domeniul public al comunei Rasova - poziţia 21 (luciu apă 176 ha., suprafaţă uscat 12 ha.), inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998.
În prezent balta este exploatată de SC "O.A." SRL, în temeiul unui contract de concesiune încheiat cu Administraţia Domeniilor Statului şi preluat de succesorul acesteia, Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol.
Terenul a ajuns în administrarea Companiei Naţionale prin predarea acestuia de către Administraţia Domeniilor Statului, care la rându-i îl preluase din administrarea fostei Întreprinderi Piscicole Constanţa. Temeiul acestei preluări l-a constituit Legea nr. 268/2001.
Prin dimensiunile ei, Balta Baciu nu putea face parte decât din domeniul privat al statului, potrivit Legii nr. 107/2006, legea apelor care statuează că "albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km. şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10 km2, pe care apele nu curg permanent."
Prin urmare, în ipoteza în care terenul - Balta Baciu a fost socotită ca făcând parte din domeniul public al statului, ea a trecut prin hotărâre de guvern - HG nr. 904/2002, în acord cu prevederile art. 9 al Legii nr. 213/1998, în domeniul public al comunei Rasova.
Consecinţa firească este aceea că administrarea unui bun care face parte din domeniul public al comunei Rasova, nu se poate face decât de Consiliul Local al comunei Rasova, potrivit art. 38 din Legea nr. 215/2001 şi, ca urmare, încheierea unui contract de concesiune între Administraţia Domeniilor Statului, în drepturile căreia s-a substituit Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, are o cauză ilicită. Sancţiunea nu poate fi decât nulitatea absolută a contractului de concesiune.
Tribunalul Constanţa, prin Sentinţa civilă nr. 306 din 20 martie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, invocată de acest pârât şi a respins acţiunea faţă de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi SC "O.A." SRL; a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune cu privire la terenul cu destinaţie agricolă în suprafaţă de 120 ha., având categoria de folosinţă "teren amenajat pentru piscicultură", balta Baciu - Rasova, aflat în perimetrul comunei Rasova; a obligat pârâtele Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi SC "O.A." SRL să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei suprafaţa de teren menţionată; a obligat pârâtele Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi SC "O.A." SRL, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a depus cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei, motivat de faptul că, prin dispozitiv, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât, dar acesta a fost obligat, alături de ceilalţi pârâţi, la restituirea imobilului teren în litigiu.
Prin încheierea din data de 15 mai 2008, tribunalul a admis cererea şi, în temeiul dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., a lămurit dispozitivul Sentinţei civile nr. 306 din 20 martie 2008, în sensul că acţiunea civilă formulată de reclamantă a fost admisă numai în contradictoriu cu pârâtele Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi SC "O.A." SRL.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a guvernului, a consiliului judeţean (...) sau a consiliului local."
Textul de lege menţionat constituie premiza în temeiul căreia a fost adoptată HG nr. 904/2002, prin Anexa 55 a acesteia balta Baciu trecând în domeniul public al comunei Rasova, poziţia 21, inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998.
A arătat instanţa că, acţiunea în revendicare şi cea în constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune se referă la suprafaţa de 120 ha., ce a făcut obiectul transmiterii dreptului şi obligaţiei de exploatare a terenului cu destinaţie agricolă, deşi justifică dreptul pentru 176 ha.
În privinţa acestei suprafeţe de teren, la data de 17 octombrie 2003, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 27, având ca obiect transmisiunea dreptului şi a obligaţiei de exploatare a terenului cu destinaţie agricolă, având categoria de folosinţă "teren amenajat pentru piscicultură" balta Baciu -Rasova, pe durata existenţei activului.
La data încheierii contractului de concesiune, terenul ce face obiectul său trecuse în proprietatea publică a Comunei Rasova, în temeiul HG nr. 904/2002, astfel încât, susţine reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, în drepturile şi obligaţiile căreia s-a substituit Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, nu avea calitatea de a dispune cu privire la administrarea unui asemenea bun, contractul fiind nul absolut pentru cauza sa ilicită.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, republicată, privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, "pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii care aparţin domeniului public al statului se înfiinţează Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol (...)", companie care, în temeiul art. 9 alin. (2) al aceluiaşi act normativ "se subrogă Agenţiei Domeniilor Statului în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele încheiate de Agenţia Domeniilor Statului cu agenţi contractanţi ce deţin în exploatare sau în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune."
S-a reţinut că reaua-credinţă a acestei pârâte se poate deduce din împrejurarea că a dispus cu privire la un bun ce nu intra în sfera de reglementare a atribuţiilor sale, iar reaua-credinţă a pârâtei SC "O.A." SRL se stabileşte prin raportare la faptul că, din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, HG nr. 904/2002 a devenit opozabilă tuturor, SC "O.A." SRL cunoscând sau trebuind să cunoască (în virtutea principiului nemo consetur ignorare legem) că cedentul nu are calitatea de a transmite dreptul şi obligaţia de exploatare a terenului cu destinaţie agricolă.
Pârâta nu se poate pune la adăpost invocând faptul că nu a avut cunoştinţă despre această situaţie sau că reclamanta nu a notificat-o cu privire la faptul că este proprietara suprafeţei de teren deoarece publicarea unui act normativ în Monitorul Oficial al României atrage opozabilitatea erga omnes a acestuia.
Consecinţa firească a constatării nulităţii contractului de concesiune o reprezintă obligarea pârâtelor, care nu deţin niciun titlu, de a lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC "O.A." SRL, susţinând că instanţa de fond în mod greşit a reţinut reaua-credinţă a apelantei la momentul încheierii contractului de concesiune cu Agenţia Domeniilor Statului, invocând principiul că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii, ca efect al HG nr. 904/2002, potrivit căreia obiectul contractului a trecut în domeniul public al comunei Rasova, deşi din întregul material probator rezultă că este proprietatea statului, terenul fiind şi întabulat.
Apelanta a mai arătat că, după apariţia HG nr. 904/2002 până la promovarea acţiunii, reclamanta a avut o atitudine pasivă, nu a notificat societatea şi nu a intervenit cu nicio revendicare legală.
Referitor la H.C.L. din 14 februarie 2006, este ulterioară încheierii contractului de concesiune şi, prin urmare, nu se poate reţine reaua-credinţă a apelantei la momentul încheierii contractului. La momentul încheierii contractului de concesiune au fost avute în vedere dispoziţiile Hotărârii Consiliului de Administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului nr. 76/2003.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 82/C din 25 martie 2009 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată şi pe fond a respins acţiunea în revendicare ca nefondată şi constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Acţiunea în revendicare, ca prim capăt de cerere, este o acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi pe cale de consecinţă, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Dreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularului atributele: posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie şi în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.
Pe cale de consecinţă, terenul în litigiu este proprietatea statului, natură juridică de netăgăduit şi care reiese din însuşi conţinutul contractului de concesiune, cât şi din atributele Comunei Rasova care are doar dreptul de administrare a luciului de apă.
Legea nr. 215/2001, în art. 38 alin. (2) lit. f) - h), stipulează că, consiliul local administrează domeniul public şi privat al comunei, dar cu privire la domeniul privat al statului, consiliile hotărăsc cu privire la concesionarea, închirierea, locaţia de gestiune, dar nu şi asupra dreptului de proprietate. În această din urmă situaţie statul este reprezentat în litigii de Ministerul Finanţelor Publice, care reprezintă interesele statului.
Prin Legea nr. 268/2001 s-a înfiinţat Agenţia Domeniilor Statului, instituţie de interes public, cu personalitate juridică, cu caracter financiar şi comercial, având ca atribuţii exercitarea, în numele statului, a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului.
Prin Legea nr. 192/2001, republicată, privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, pentru gestionarea resurselor acvatice care aparţin domeniului public al statului, s-a înfiinţat Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol care se subrogă (conform art. 9 din lege) Agenţiei Domeniilor Statului în ce priveşte drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele încheiate de Agenţia Domeniilor Statului cu agenţii contractanţi ce deţin în exploatare sau administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune.
Drept urmare, reţine curtea de apel, dreptul de proprietate asupra bunului aparţine statului, singurul care poate promova o acţiune în justiţie pentru un drept al său de proprietate.
Faţă de destinaţia terenului, cei care gestionează, în numele statului, sunt Agenţia Domeniilor Statului, instituţie de interes public şi cu personalitate juridică, iar pentru resursele acvatice - piscicole, Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol se subrogă Agenţiei Domeniilor Statului.
Faţă de această situaţie juridică şi în succesiunea actelor normative, s-a reţinut că, terenul în litigiu este domeniul public al statului, fondul piscicol este administrat conform legii ca reprezentant al Agenţiei Domeniilor Statului de Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, iar faţă de HG nr. 5/2006 care face referire la H.C.L. nr. 42/2005 privind aprobarea bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Rasova, aceasta din urmă are administrarea luciului de apă.
Deci asupra terenului Ferma Principală Balta Baciu - Rasova, proprietarul fondului este statul, cel care dispune de fondul piscicol este Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, iar administratorul luciului de apă este Consiliul Local al comunei Rasova.
Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a reţinut în motivarea hotărârii că, acţiunea în revendicare este nefondată, întrucât titularul fondului nu a formulat cerere, ci administratorul luciului de apă ca efect al calităţii administrativ-teritoriale ce o are şi căreia legea nu îi conferă atributul titularului dreptului de proprietate. Trecerea terenului din litigiu în domeniul public al comunei, nu îi dă drepturi de proprietar, ci de administrare şi gestionare a acestuia. Acest aspect rezultă din OUG nr. 23/2008, care a abrogat Legea nr. 192/2001 prin care s-a desfiinţat Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, iar patrimoniul a fost preluat de Agenţia Domeniilor Statului conform protocolului de predare-primire nr. 1355 din 1676/09 aprilie 2008, care are în administrare terenurile proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă.
În acest sens, Agenţia Domeniilor Statului, pentru a-şi dovedi calitatea şi dreptul de proprietate al statului, a depus actele cuprinzând Încheierea nr. 317 din 24 februarie 2004 privind întabularea dreptului de proprietate al Statului Român prin Agenţia Domeniilor Statului asupra terenului de sub luciul de apă a localităţii Rasova, precum şi menţionarea dreptului de concesiune, respectiv de folosinţă a terenului asupra fondului piscicol în favoarea SC "O.A." SRL. S-au depus protocoalele şi anexele de concesiune încheiate între Agenţia Domeniilor Statului şi SC "P." SA.
În raport de acest din urmă act normativ şi de actele ce atestă dreptul de proprietate al statului, contractul de concesiune s-a încheiat cu SC "U.C." SRL, care a dobândit la rândul său bunul la licitaţia pentru bunuri mobile organizată de Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa - A.F.P.
Drept urmare şi contractul de concesiune are la bază acordul titularului dreptului de proprietate, iar intimata-reclamantă, negestionând toată legislaţia în materie, a solicitat constatarea nulităţii contractului ca efect al faptului că este titulara fondului, invocând HG nr. 904/2002 şi că din anul 2003 era titulara fondului.
Comuna Rasova nu este titulara fondului, terenul fiind şi întabulat ca teren al statului prin încheierea nr. 317/2004, iar administrarea fondului piscicol o are Agenţia Domeniilor Statului.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamanta, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi 7 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii şi respingerea apelului declarat de pârâta SC "O.A." SRL ca nefondat, cu consecinţa păstrării soluţiei instanţei de fond.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că:
- instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante Comuna Rasova în acţiunea în revendicare, respingând acţiunea ca nefondată, deşi a reţinut în considerente că reclamanta nu este proprietara terenului revendicat care aparţine în regim de drept public statului;
- instanţa de apel a reţinut că acţiunea are un capăt principal de cerere;
- revendicarea, iar cel de-al doilea capăt de cerere - constatarea nulităţii contractului de concesiune este unul accesoriu, care urmează soarta principalului, însă hotărârea a fost apelată numai de pârâta SC "O.A." SRL cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului său, astfel încât sentinţa, în ce priveşte partea sa privind revendicarea a intrat în puterea lucrului judecat, de vreme ce nu a fost apelată, efectul devolutiv al apelului fiind limitat la ceea ce s-a cerut prin apel;
- în acţiunea în revendicare reclamanta a arătat că titlul său de proprietate asupra bunului revendicat este HG nr. 904/2002 - Anexa 55, potrivit cu care balta Baciu face parte din domeniul public al comunei Rasova;
- poziţia 21 (luciu apa 176 ha., suprafaţă uscat 12 ha.), inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998 şi, prin urmare, ea este un titlu opozabil şi celui care avea bunul în administrare la momentul adoptării acestei hotărâri.
Legea nr. 268/2001 care reglementează regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă, proprietate publică sau privată a statului, aflate în administrarea Agenţia Domeniilor Statului, prin care terenul cu destinaţie agricolă a fost preluat de Agenţia Domeniilor Statului de la fosta societate comercială P. SA, este anterioară hotărârii de guvern care atestă domeniul public al comunei Rasova, domeniu în care este inclusă şi balta Baciu.
În sensul celor susţinute, recurenta a arătat că apartenenţa bălţii Baciu la domeniul public al statului nu putea fi dedusă de instanţa de apel din contractul de concesiune şi nici din atributele comunei Rasova, care are doar dreptul de administrare a luciului de apă. Reţinând că Agenţia Domeniilor Statului administrează terenul, iar Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol administrează doar amenajările piscicole, nu se înţelege cum administrează luciul de apă Comuna Rasova şi nici prin ce act normativ i-a fost conferit acest drept de administrare. Este neclar ce semnificaţie se dă sintagmei "luciu de apă", de vreme ce, în opinia reclamantei, luciul de apă nu semnifică altceva decât întinderea apei, importantă numai pentru determinarea apartenenţei la domeniul public al statului sau la domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, în lumina art. 3 din Legea apelor nr. 107/1996.
Înscrisurile depuse în apel de Agenţia Domeniilor Statului, ulterioare HG nr. 904/2002, atestă numai că A.D.S. a predat şi a pus în posesie Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol suprafaţa de 5276 ha. - ape, bălţi - luciu apă, Protocol nr. 45947/2003 şi P.V. de punere în posesie nr. 2811/2003, fără ca în anexă să fie menţionată şi balta Baciu.
Regimul proprietăţii bălţii Baciu nu putea fi schimbat prin ordine ministeriale sau prin protocoale de predare-primire şi, prin urmare, reclamantei nu i-a fost opus niciun titlu de proprietate.
- contractul de concesiune are vădit o cauză ilicită, de vreme ce de un bun aparţinând domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale nu poate dispune decât unitatea administrativ-teritorială prin consiliul local care administrează domeniul public sau privat al acesteia. Sancţiunea nu poate fi decât nulitatea absolută a contractului de concesiune, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond;
- hotărârea recurată apare ca nemotivată, motivarea fiind neclară, neconvingătoare, lipsită de pertinenţă şi cuprinzând considerente contradictorii, cu trimiteri la dispoziţii legale inaplicabile în speţă sau cu omiterea analizării a celor relevante. Instanţa de apel nu a făcut nicio analiză a titlului de proprietate al reclamantei, după cum nu a făcut nicio comparaţie a titlurilor pentru a aprecia care este preferabil, care este mai caracterizat.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
1. În ceea ce priveşte prima critică de recurs se constată că, pe lângă faptul că reclamanta nu are interes în formularea acesteia, calitatea procesuală este strâns legată de temeinicia acţiunii.
2. Dispoziţia din sentinţa primei instanţe referitoare la revendicarea bunului nu a intrat în puterea lucrului judecat în sensul invocat de recurentă, faţă de faptul că a declarat apel numai pârâta SC "O.A." SRL.
Aceasta întrucât valabilitatea contractului de concesiune încheiat de pârâta-apelantă nu poate fi disociată de acţiunea în revendicare, întrucât soluţia este determinată de stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Atâta timp cât prin Decizia de apel s-a validat actul de concesiune (a se vedea şi cele arătate mai jos din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), această soluţie influenţează şi cererea în revendicare.
3. După cum rezultă din motivarea sentinţei primei instanţe, s-a reţinut că imobilul ce face obiectul prezentului litigiu a trecut în proprietatea publică a Comunei Rasova în temeiul HG nr. 904/2002, astfel că nu este legal contractul de concesiune contestat - reaua-credinţă a cedentului rezultând din faptul că a dispus cu privire la un bun ce nu intra în sfera de reglementare a atribuţiilor sale.
Prin Decizia de apel s-a reţinut că terenul este proprietate a statului, că acest lucru reiese din însuşi conţinutul contractului de concesiune şi din atribuţiile Comunei Rasova, care are doar dreptul de administrare a luciului de apă.
În ceea ce priveşte titlul statului asupra imobilului în litigiu nu s-a făcut referire la un act juridic/normativ concret, ci la norme cu caracter general care conferă calitate de gestionari Agenţiei Domeniilor Statului şi Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol cu privire la bunurile aparţinând domeniului statului. Trebuia însă stabilit cu certitudine titlul statului, întrucât acest lucru ţine de soluţionarea cauzei pe fondul ei, reclamanta prevalându-se în susţinerea acţiunii de un titlu de proprietate.
Titlul statului nu putea fi reţinut de instanţa de apel ca având natură juridică de netăgăduit, cu referire la conţinutul contractului de concesiune, în condiţiile în care valabilitatea acestui act a fost contestată de reclamantă, în sensul că în calitate de cedent (Agenţia Domeniilor Statului, în numele statului) a încheiat actul un neproprietar, cu încălcarea dreptului său de proprietate.
Nestabilind concret titlul de proprietate al statului, instanţa de apel nu a analizat astfel fondul cererii dedusă judecăţii, fiind atrasă incidenţa art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte calitatea de administrator al luciului de apă a reclamantei, s-a făcut referire la Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2006, care la rândul ei face referire la H.C.L. nr. 42 din 22 septembrie 2005 privind aprobarea bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Rasova. Din această hotărâre emisă de reclamantă rezultă că se aprobă trecerea în administrarea Consiliului Local Rasova a Bălţii "Baciu" în suprafaţă de 176 ha. luciu de apă şi 12 ha. teren stufăriş - prin acest act, prin urmare, se acordă administrarea Consiliului Local al reclamantei, în temeiul H.C.L. nr. 42 din 22 septembrie 2005 privind aprobarea bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Rasova, al HG nr. 904/2002 publicată în M. Of. nr. 645bis/2002 (invocată în susţinerea acţiunii şi reţinută de prima instanţă) şi a art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
4. În egală măsură, hotărârea de apel este şi contradictorie, cu incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care se reţine că trecerea în domeniul public al comunei nu îi dă drepturi de proprietar, ci de administrare şi gestionare a acestuia.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că prin sentinţa primei instanţe s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune, cu privire la terenul cu destinaţie agricolă în suprafaţă de 120 ha.; acest contract este cel cu nr. 27 din 17 octombrie 2003 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC "O.A." SRL.
În Decizia de apel se face referire la faptul că actul de concesiune s-a încheiat cu SC U.C. SRL, care a dobândit la rândul său bunul la licitaţia pentru bunuri imobile organizată de Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa - Administraţia Finanţelor Publice - actul având la bază acordul titularului dreptului de proprietate.
În considerarea argumentelor reţinute mai sus, Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel, care va avea în vedere şi celelalte apărări formulate prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Comuna Rasova, prin primar împotriva Deciziei nr. 82 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2010.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2155/2010. Civil. Desene şi modele... | ICCJ. Decizia nr. 2152/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
