ICCJ. Decizia nr. 2161/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2161/2010
Dosar nr.2007/107/2008
Şedinţa din 26 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr. 2351/176/2007, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mihalţ a chemat în judecată pârâta Parohia Ortodoxă Mihalţ II, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea încheierii de intabulare nr. 453 din 11 decembrie 1948 înscrisă în CF 21 Mihalţ, nr. top 404/2 şi 405; să se constate că reclamanta este proprietara imobilului înscris în CF 21 Mihalţ, nr. top 404/2 - biserică şi cimitir în suprafaţă de 1252 mp şi 405 - cimitir în suprafaţă de 363 mp şi să fie obligată pârâta să predea reclamantei imobilul respectiv, în deplină proprietate şi posesie şi să se abţină pentru viitor de la acte de tulburare a posesiei.
Prin Sentinţa civilă nr. 3662/2007 a Judecătoriei Alba Iulia a fost admisă autoritatea de lucru judecat în raport de Sentinţa civilă nr. 7410/2000 pronunţată de aceeaşi judecătorie. Această soluţie a fost casată prin Decizia civilă nr. 288/2008 a Tribunalului Alba, prin care s-a constatat că judecătoria nu era competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, competenţa revenind Tribunalului Alba, unde cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare.
Prin încheierea din data de 3.09.2008 a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, iar prin Sentinţa civilă nr. 1529 din 26 noiembrie 2008 Tribunalul Alba a respins acţiunea.
Împotriva menţionatei sentinţe a formulat apel reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mihalţ, iar prin Decizia civilă nr. 117/A din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă a fost admis apelul, desfiinţată sentinţa civilă sus menţionată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut că sentinţa apelată a fost soluţionată pe cale de excepţie, fiind incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea lucrului judecat, materializată prin Sentinţa civilă nr. 7410/2000 a Judecătoriei Alba Iulia, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2818/2002 a Curţii de Apel Alba Iulia. Invocându-se aceste hotărâri, acţiunea reclamantei apelante a fost respinsă, cu argumentul că există identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două acţiuni civile promovate, reţinerea acestei excepţii de către prima instanţă fiind eronată.
S-a motivat că obiectul celor două acţiuni este diferit, prima fiind o acţiune în revendicare bazată pe un extras de CF în care proprietar tabular este pârâtă, pe când cea de a doua acţiune vizează nulitatea concretă a unei încheieri de întabulare. Prin urmare, s-a apreciat că în litigiul de faţă instanţa de fond era obligată a soluţiona cauza în limitele investirii sale în raport de obiect şi temeiul de drept invocat. A doua acţiune se referă la legalitatea dreptului de întabulare a pârâtei intimate, cerere nesoluţionată în fond cu contextul reţinerii greşite a excepţiei autorităţii lucrului judecat (art. 1201 C. civ.). De altfel şi cauza este diferită în cele 2 cereri, a doua fiind întemeiată în drept de pe dispoziţiile art. 35 din Decretul Lege nr. 115/1938, în timp ce acţiunea iniţială se întemeiază pe art. 480 şi urm. C. civ.
S-a concluzionat că prima instanţă a pronunţat o sentinţă nelegală reţinând greşit autoritatea lucrului judecat.
Împotriva menţionatei decizii a formulat şi motivat recurs, în termen legal, pârâta Parohia Ortodoxă Mihalţ II pentru motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestuia s-a arătat că, în mod total eronat, instanţa de apel a considerat că instanţa de fond, prin soluţia adoptată, s-a pronunţat doar pe excepţia autorităţii de lucru judecat prevăzute de art. 1201 C. civ.
Instanţa de apel a omis să constate că prin Decizia civilă nr. 288/2008 a Tribunalului Alba, pronunţată în dosarul nr. 3251/176/2007 s-a casat hotărârea prin care s-a respins acţiunea pe temeiul autorităţii de lucru judecat. Drept urmare, casarea hotărârii şi trimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul Alba pentru ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei este total greşită, deoarece instanţa s-a pronunţat deja asupra fondului.
Faţă de aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei curţii de apel şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Alba pentru a se pronunţa ca instanţă de apel, în funcţie de motivele de apel invocate.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că sentinţa apelată a fost soluţionată pe cale de excepţie, prin constatarea existenţei autorităţii de lucru judecat, în temeiul art. 1201 C. civ., cât timp din considerentele sentinţei civile nr. 1529/2008 a Tribunalului Alba se poate observa că prima instanţă a soluţionat cauza în fond, după ce printr-o încheiere anterioară, din data de 3.09.2008, respinsese excepţia autorităţii de lucru judecat.
Întreaga motivare a instanţei de apel pleacă de la o premisă greşită, bazată pe confundarea sentinţei apelate, instanţa considerând eronat că este apelată sentinţa pronunţată în primul ciclu procesual, respectiv Sentinţa civilă nr. 3662/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat. În aceste condiţii, instanţa de apel nu a analizat sentinţa pronunţată în cel de-al doilea ciclu procesual, respectiv Sentinţa civilă nr. 1529/2008 a Tribunalului Alba, pronunţându-se exclusiv asupra greşitei admiteri a excepţiei autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care prima instanţă din cel de-al doilea ciclu procesual apreciase, la rândul său, că această excepţie este nefondată şi trecuse la analiza pe fond a cauzei, pronunţându-se în acest sens.
Cu toate acestea, instanţa de apel nu a verificat motivele de apel referitoare la modalitatea de soluţionare pe fond a cauzei, astfel încât nu s-a realizat o analiză pe fond a motivelor de apel, fiind incident art. 312 pct. 5 C. proc. civ. în raport de care se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel, în vederea analizării motivelor de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Mihalţ II împotriva Deciziei nr. 117/A din 8 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2162/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2158/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
