ICCJ. Decizia nr. 2162/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2162/2010
Dosar nr.2150/98/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Sentinţa civilă nr. 816 din 09 octombrie 2008, Tribunalul Ialomiţa a respins ca tardiv formulată contestaţia reclamantului P.D. împotriva Dispoziţiei nr. 40371 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Slobozia potrivit Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că pe baza actelor eliberate de Administraţia Financiară Slobozia sub nr. 278 din 31 iulie 1992 şi nr. 403 din 07 august 1995 de R.A. de G.C. şi L. Slobozia, reclamantul a notificat Primarul Municipiului Slobozia pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent (despăgubiri) pentru diferenţa de teren intravilan în suprafaţă de 625 mp, conform Legii nr. 247/2005.
Notificarea reclamantului s-a înregistrat la Consiliul Local al Municipiului Slobozia sub nr. 29089 la data de 15 august 2005 şi respectiv, sub nr. 40202 din 07 noiembrie 2005, în mod direct, fără a fi adresată pe calea executorului judecătoresc, astfel cum legea specială dispune.
Prin adresa nr. 40371 din 15 noiembrie 2005, Primarul Municipiului Slobozia a comunicat reclamantului respingerea notificării ca tardiv formulate.
Instituţia Prefectului Judeţului Ialomiţa, prin adresa nr. 1649 din 12 decembrie 2005 ca şi Direcţia pentru Coordonarea şi Controlul aplicării legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţilor funciare, prin adresa nr. 16139 din 10 noiembrie 1996, urmare memoriilor adresate de reclamant, îi comunică acestuia acelaşi punct de vedere.
Pentru constatarea tardivităţii contestaţiei formulate de reclamant, prima instanţă a reţinut că potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 247/2005, dispoziţia primarului de respingere a notificării poate fi atacată la tribunal în 30 de zile de la comunicare.
În cauză, reclamantul a depăşit cu mult termenul limită prevăzut de legiuitor de a ataca în justiţie dispoziţia primarului de respingere a notificării sale, motiv pentru care contestaţia acestuia a fost respinsă ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, la data de 12 noiembrie 2008, în termen legal.
Prin Decizia civilă nr. 132A din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că prin motivele de apel formulate reclamantul nu a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul excepţiei de tardivitate ce a fost reţinută, ci acesta a formulat motive vizând fondul cauzei, susţinând argumente pentru care se consideră îndreptăţit să i se restituie diferenţa de teren de 625 mp pe care a solicitat-o prin notificarea nr. 29089 din 15 august 2005 adresată Consiliului Local al Municipiului Slobozia.
S-a reţinut de către instanţa de control judiciar, cenzurarea soluţiei primei instanţe poate opera numai cu privire la chestiunile de drept dezlegate de instanţa de fond.
Ca atare, se poate verifica numai legalitatea admiterii excepţiei tardivităţii contestaţiei formulate de reclamant, nu şi temeinicia fondului pretenţiilor acestuia cu privire la restituirea terenului în suprafaţă de 625 mp.
Apelantul a recunoscut că la data de 15 noiembrie 2005 i s-a comunicat hotărârea Primarului Municipiului Slobozia de respingere ca tardivă a notificării sale înregistrate sub nr. 40371 din 08 noiembrie 2005, comunicare anexată motivelor de apel.
Ca atare, s-a apreciat în mod corect instanţa de fond a reţinut că termenul pentru formularea contestaţiei de 30 de zile prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost depăşit cu mult (contestaţia fiind înregistrată la 07 iulie 2008) şi în mod legal, s-a respins contestaţia ca tardiv formulată.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că a adresat Primăriei Municipiului Slobozia cererea nr. 40202 din 7 decembrie 2005 la care i s-a răspuns prin adresa nr. 40371 din 15 noiembrie 2005 pe care a contestat-o la primărie, unde a fost înregistrată sub nr. 46497 din 27 decembrie 2006.
În cuprinsul contestaţiei a învederat că fiul său este cel care s-a ocupat de cererea privind restituirea terenului de 625 mp, cerere care a fost respinsă prin adresa nr. 46497 din 17 martie 2006 şi care i-a fost comunicată la 22 martie 2006, data poştei; contestaţia pe care a formulat-o împotriva dispoziţiilor de respingere a pretenţiilor sale a fost adresată Primăriei la 26 martie, iar la aceasta nu a primit vreun răspuns nici până în prezent.
Recurentul mai arată că deşi nu a cerut restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001, ci în temeiul Legii nr. 247/2005 care a modificat art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel încât era în termen să formuleze notificarea în baza acestui din urmă act normativ.
Or, potrivit art. 29 din Legea nr. 247/2005 (iar nu art. 26 din Legea nr. 10/2001, cum au reţinut instanţele), termenul de contestare a dispoziţiei este de 30 de zile de la comunicare, iar recurentul susţine că nu a primit răspuns de la Primărie nici până la această dată, astfel încât era în termen să formuleze contestaţia.
Prin urmare, instanţa de apel în mod nelegal s-a raportat la art. 26 din Legea nr. 10/2001, modificată, iar nu la Legea nr. 247/2005.
S-au anexat motivelor de recurs, ca şi ulterior, pe parcursul judecării recursului, înscrisuri existente la dosarul cauzei: adresa nr. 46497 din 17 martie 2006 emisă de Consiliul Local al Municipiului Slobozia, adresa nr. 40371 din 15 noiembrie 2005 a aceluiaşi emitent, adresele nr. 985 din 21 iulie 2006 şi nr. 1392 din 13 septembrie 2006 emise de Instituţia Prefectului, adresa nr. 37043 din 7 noiembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Slobozia, adresa nr. 695179 din 4 septembrie 2006 a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, adresa Instituţiei Prefectului nr. 1585 şi 1649 din 12 decembrie 2005.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs şi examinând în baza acestora Decizia recurată, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul reclamant se află în situaţia de a fi formulat notificarea nr. 29089 la data de 15 august 2005 şi respectiv, nr. 40202 din 07 noiembrie 2005 (ca şi alte cereri sau memorii adresate direct Primăriei Municipiului Slobozia ori Consiliului Local al Municipiului Slobozia sau Instituţiei Prefectului, care au fost înregistrate cu numere distincte) prin care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru diferenţa de teren de 625 mp, situat în Municipiul Slobozia, imobil ce a fost preluat prin Decretul de expropriere nr. 239/26 august 2008.
Aşa fiind, situaţia de fapt dedusă judecăţii era susceptibilă de evaluare în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, modificată şi republicată (art. 2 şi 11 din lege), astfel cum corect au încadrat instituţiile sesizate şi a confirmat şi instanţa de apel.
Drept urmare, termenul pentru depunerea notificării este cel reglementat de art. 22 din Legea nr. 10/2001 modificată (1 an de la data intrării în vigoare a legii), iar acesta a expirat la 14 februarie 2002.
Aplicabil fiind actul normativ indicat, şi pentru contestarea dispoziţiei emise de entitatea notificată trebuiau observate normele cu acest conţinut, termenul pentru formularea contestaţiei fiind cel prescris de legea specială, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, anume, 30 de zile de la comunicarea dispoziţiei (a răspunsului prin care i se aducea la cunoştinţă petentului că notificarea sa este tardiv formulată, prin adresele anterior enumerate).
Or, deşi recurentul a primit aceste adrese încă din 15 noiembrie 2005 (sau în septembrie 2006) prin care i se comunica tardivitatea demersului său (din punct de vedere al respectării termenului de notificare), contestaţia formulată la data de 7 iulie 2008, apare în mod evident ca tardiv formulată, faţă de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Recurentul este în eroare cu privire la reglementarea unui nou termen de formulare a cererilor privind măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat prin expropriere, prevalându-se de termenul introdus prin art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, întrucât acest termen privea domeniul de aplicare al legii modificate prin Titlul VI din Legea nr. 247/2005, respectiv, Legea nr. 1/2000, lege privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere; pe lângă această precizare, se impune şi aceea că, instanţele anterioare nu au analizat legalitatea şi temeinicia dispoziţiei contestate (cu privire la tardivitatea notificării), datorită admiterii excepţiei peremptorii, dirimante privind tardivitatea formulării contestaţiei, care a făcut de prisos cercetarea contestaţiei pe fond, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat reclamantul P.D. împotriva Deciziei nr. 132A din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2164/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2161/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
