ICCJ. Decizia nr. 2165/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2165/2010
Dosar nr.368/95/2009
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 15 ianuarie 2009, reclamanta C.M.A. a chemat în judecată pe pârâtul F.C. - Primarul Municipiului Tg. Jiu, solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, raportată la prevederile Legii nr. 247/2005, restituirea în echivalent valoric, la valoarea actuală, calculată după normele europene de evaluare, a imobilului - casă de locuit şi teren în suprafaţă de 95 mp - situat în Târgu-Jiu, str. Z. nr. 3, preluat abuziv prin Decretul nr. 337/1964, fără plata vreunei despăgubiri.
La 11 februarie 2009, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că notificarea asupra căreia trebuia să se pronunţe pârâtul, era cea adresată Prefecturii Gorj sub nr. 502/2001.
Pârâtul, prin întâmpinare, a arătat că reclamanta a promovat acţiunea cu rea-credinţă, deoarece notificarea 502/2001, menţionată în precizarea acţiunii, în realitate are numărul 5118/2001, dobândit în urma
Recursul este nefondat pentru următoarele considerentele.
În primul rând este de reţinut că, instanţa de apel a făcut o legală apreciere atât a situaţiei de fapt cât şi a celei de drept, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziţia 2404 din 10 aprilie 2006 au fost soluţionate toate notificările făcute de reclamantă, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru terenul de 265 mp şi pentru construcţiile de 103,70 mp situate în Tg. Jiu str. Z. nr. 1 în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Nemulţumirea efectivă a recurentei reclamante vizează faptul că pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, pârâtul nu a stabilit şi cuantumul despăgubirilor.
Or, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă se face de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe baza evaluărilor realizate de către evaluatori desemnaţi de această Comisie, primarul putând doar propune prin dispoziţie motivată, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, fără a putea însă dispune asupra cuantumului acestora, competenţa exclusivă aparţinând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Este adevărat că pârâtul a emis dispoziţie "în sensul acordării de despăgubiri" dar, în urma modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, Primarul Municipiului Târgu-Jiu nu mai are competenţa de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, în situaţia îndeplinirii condiţiilor legale şi depunerii actelor doveditoare, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Dispoziţiile legale menţionate sunt exprese şi în ceea ce priveşte modalitatea de acordare şi stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, această competenţă revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va emite, la finalul procedurii, o decizie ce va cuprinde şi cuantumul despăgubirilor ce vor consta în titluri de despăgubiri.
Art. 1 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură.
În acest sens, art. 13 alin. (1) precizează că pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, se constituie, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că secretariatul acestei comisii se asigură de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În consecinţă, pârâtul nu are competenţă legală de "a acorda despăgubiri", ci doar de a propune acordarea acestora, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituţiei competente - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În ce priveşte critica recurentei reclamante, potrivit căreia era necesară emiterea a două dispoziţii în soluţionarea celor două notificări chiar dacă ambele notificări se referă la acelaşi imobil, Înalta Curte reţine că, din moment ce legea dă posibilitatea ca în cazul în care mai multe persoane formulează notificări cu privire la acelaşi imobil, acestea să fie soluţionate printr-o singură dispoziţie, prin analogie, este posibilă, dar şi permisă soluţionarea, printr-o singură dispoziţie, a două notificări formulate de aceeaşi persoană pentru acelaşi imobil.
Pentru considerentele prezentate, constatând că nu subzistă nici una din criticile formulate, Înalta Curte, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M.A. împotriva Deciziei nr. 189 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2166/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2163/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
