ICCJ. Decizia nr. 2166/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2166/2010
Dosar nr.4637/1/2009
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului reţine:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. 1312 din 15 iulie 2004, contestatorii C.M., T.N., C.V., B.A., C.C.N. şi M.C., în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Călăraşi, P.D., L.G., J.I. şi C.A. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 4310 din 18 iunie 2004 emisă de Primarul Municipiului Călăraşi, solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea acesteia şi obligarea Primăriei Municipiului Călăraşi în solidar cu ceilalţi intimaţi la plata sumei de 1.185.568.040 RON (ROL), reprezentând contravaloarea imobilului ce a aparţinut autoarei lor A.E., restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 400 mp intravilan vândut în mod abuziv de intimaţii neproprietari J.I. şi C.A. către P.D. şi L.G. şi obligarea intimaţilor la plata daunelor cominatorii stabilite prin Sentinţa civilă nr. 1268/2004 a Judecătoriei Călăraşi.
Prin Sentinţa civilă nr. 1138 din 22 octombrie 2004, Tribunalul Călăraşi a admis în parte contestaţia, a constatat că au fost stabilite măsuri reparatorii în valoare de 872.068.040 RON pentru construcţiile demolate şi de 315.500.000 RON pentru terenul în suprafaţă de 660 mp (potrivit raportului de expertiză întocmit de intimata Primăria Mun. Călăraşi), în loc de 400 mp, astfel cum au solicitat contestatorii prin notificarea formulată; s-a dispus anularea parţială a dispoziţiei contestate, respectiv, numai în ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite la art. 1, constatând că valoarea acestora este de 1.185.568.040 RON (ROL), în loc de 1.062.068.040 RON (ROL); au fost menţinute celelalte dispoziţii contestate; s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 400 mp de către intimaţii J.I., C.A., P.D. şi L.G.; totodată, s-a dispus obligarea intimatei Primăria Mun. Călăraşi către contestatori la 4.800.000 RON (ROL) daune cominatorii stabilite prin Sentinţa civilă nr. 1268 din 30 aprilie 2004, pronunţată de Judecătoria Călăraşi.
Împotriva acestei sentinţe, contestatorii au formulat apel, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 5687/2/2005.
La termenul din 14 martie 2006, instanţa de apel a dispus suspendarea soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la rămânerea irevocabilă a Deciziei civile nr. 694 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată la 21 martie 2006 de apelantul C.M. a fost respinsă prin încheierea din 16 mai 2006, întrucât din verificările efectuate de instanţă a reieşit că nu s-a făcut dovada că motivul suspendării nu mai subzistă (rămânerea irevocabilă a Deciziei civile nr. 694 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă).
Din oficiu, cauza a fost repusă pe rol la data de 14 ianuarie 2009 pentru verificarea măsurii suspendării, la termenul stabilit, constatându-se că prin Decizia civilă nr. 1396 din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a rămas irevocabilă Decizia civilă nr. 694/2004 a aceleiaşi instanţe, fiind respinse ca nefondate recursurile formulate de pârâţii J.I. şi C.M..
Drept urmare, instanţa de apel, în temeiul art. 248 şi urm. C. proc. civ., a pus în discuţie excepţia de perimare a cererii de apel, la termenul din 14 aprilie 2009.
Prin Decizia civilă nr. 276/14 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a constatat perimată cererea de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că Decizia civilă 694/2004 a rămas irevocabilă la 19 iunie 2006, astfel că, de la acea dată şi până la repunerea cauzei pe rol din oficiu (14 ianuarie 2009), părţile au rămas într-o pasivitate culpabilă, lăsând pricina în nelucrare mai mult de 1 an, caz în care intervine sancţiunea procesuală de drept a perimării, sens în care instanţa de apel a dispus, constatându-se a fi îndeplinite dispoziţiile art. 248 corob. cu cele ale art. 252 şi 254 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, reclamantul C.M. a formulat recurs.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că nu a promovat apel împotriva sentinţei primei instanţe, iar calitatea lui în proces este de reclamant iar nu de pârât, aşa cum s-a menţionat în Decizia recurată.
Totodată, se arată de acelaşi recurent că atât construcţia demolată cât şi terenul în litigiu ce au fost naţionalizate autoarei lor, le aparţin de drept contestatorilor, iar pentru acestea s-a întocmit de către Primăria Municipiului Călăraşi raportul de evaluare nr. 19556 din 19 mai 2004 care stabileşte cuantumul despăgubirilor ce li se cuvin.
În proces nu s-a ţinut cont de considerentele pe care reclamantul le-a depus la dosar după primirea citaţiei din 15 ianuarie 2009 şi nici nu au fost avute în vedere documentele anexate care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului din Str. D. nr. 4, iar instanţa a analizat superficial cauza.
La termenul de azi, în şedinţă publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., întrucât criticile formulate de recurent nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. ce reglementează cazurile expres şi limitativ permise de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac a recursului.
Pe de altă parte, nu s-a constatat a fi incidente motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în dezbaterea părţilor de instanţă din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit celor anterior redate, reiese că recurentul indică anumite erori materiale din cuprinsul deciziei (apte de îndreptare în condiţiile art. 281 C. proc. civ.) şi formulează critici privind fondul raportului juridic dedus judecăţii, iar nu Decizia instanţei de apel care priveşte sancţiunea de drept procesual a perimării, singura ce putea fi criticată pentru motive de nelegalitate.
Cum prin motivele de recurs, partea nemulţumită de soluţia pe care o atacă este ţinută a-şi conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a susţine numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat, prin care se combat argumentele expuse de instanţă în considerentele deciziei ce face obiectul recursului, Înalta Curte constată că recurentul şi-a încălcat aceste obligaţii procedurale, astfel că, devine incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens în care se va dispune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamantul C.M., împotriva Deciziei civile nr. 276 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 martie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2167/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2165/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
