ICCJ. Decizia nr. 2234/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2234/2010
Dosar nr. 9347/1/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat prin Decizia nr. 5780 din 13 octombrie 2008 recursul declarat de reclamantul B.D.C. împotriva deciziei nr. 64A din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru considerentele ce urmează:
Recurentul a solicitat restituirea imobilului preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, ca urmare a părăsirii României şi stabilirii definitive în Germania. Cererea adresată pârâtei a fost înregistrată la data de 21 martie 2007.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 prin modificările ulterioare, orice persoană îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii persoana juridică deţinătoare, solicitând măsuri reparatorii, termen prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002.
Art. 22 alin. (5) din lege stipulează că nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii.
De fapt, prin Legea nr. 247/2005 nu s-a adus nicio modificare Legii nr. 10/2001 cu privire la termenul de formulare a notificării.
În aceste condiţii, s-a constatat că notificarea recurentului din 21 martie 2007 adresată pârâtei din cauză a depăşit cu mult termenul prevăzut de lege, fiind tardivă.
B.D.C., prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2008 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a solicitat retractarea deciziei sus arătate în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 şi 6 C. proc. civ.
1. În motivarea cererii se arată că instanţa nu s-a pronunţat asupra: consecinţelor Legii nr. 213/1998 (şi nu 1968 cum din eroare s-a indicat în cerere) faţă de Decretul nr. 223/1974; probei comunicării deciziei emise în temeiul Decretului nr. 223/1974 precum şi asupra fondului cauzei, revendicarea bunului confiscat conform Titlului 1 art. 1 din Legea nr. 247/2005.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare pentru argumentele ce succed.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulat de reclamantul B.D.C. l-a reprezentat contestaţia formulată împotriva răspunsului dat de Primăria municipiului Bucureşti prin adresa nr. 17354 din 9 mai 2007.
Instanţa de fond, faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (1) devenit art. 22 din Legea nr. 10/2001, au reţinut că notificarea formulată la 21 martie 2007 a depăşit cu mult termenul instituit de lege şi că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a adus nicio modificare legii de reparaţie.
Instanţa de recurs, prin Decizia ce se cere a fi retractată, analizând criticile formulate, s-a pronunţat strict asupra problemei de drept soluţionată de instanţa de apel şi anume respectarea termenului de formulare a notificării.
Respingând recursul, Înalta Curte a menţinut hotărârea instanţei de apel ca şi situaţia de fapt şi de drept reţinută de aceasta.
Procedând în acest mod, instanţa de recurs nu putea să acorde mai puţin decât s-a cerut, astfel cum invocă revizuentul în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât în această fază procesuală nu s-a rejudecat cererea de chemare în judecată.
2. Revizuentul invocă şi dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. cu motivarea că instanţa „a ignorat absenţa apărătorului Primăriei Bucureşti, acţionând ea însăşi ca avocat al intimatei, prin eludarea tuturor cererilor reclamantului aşa cum erau arătate pe fondul cauzei".
Acest motiv de revizuire, ce constituie o garanţie specială a dreptului la apărare, poate fi invocat doar de persoanele cărora legea a înţeles să le acorde protecţie deosebită, în cauza de faţă unitatea administrativ teritorială şi nu de către revizuent.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondată şi cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.D.C. împotriva deciziei nr. 5780 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2230/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 2189/2010. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
