ICCJ. Decizia nr. 2252/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2252/2010
Dosar nr. 2477/113/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus la Tribunalul Brăila la data de 31 august 2007, J.O.A. şi J.C.F. au chemat în judecată Primăria oraşului Ianca şi pe J.V., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să procedeze la anularea dispoziţiei nr. 1269 din 8 iulie 2004 emisă de primarul oraşului Ianca şi să se constate calitatea lor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii – pentru terenul în suprafaţă de 7630 mp şi construcţiile aflate pe acesta, preluat de stat fără titlu de la autorii lor P.N. şi J.G.
În motivarea contestaţiei, reclamantele arată că au calitatea de persoane îndreptăţite alături de J.V. şi că instituţia pârâtă a încălcat dispoziţiunile procedurale prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind conexarea notificărilor referitoare la acelaşi imobil şi aceiaşi autori formulate de mai mulţi moştenitori.
Prin întâmpinare Primăria oraşului Ianca a invocat tardivitatea contestaţiei raportat la data comunicării acesteia în timp ce J.V. a solicitat prin întâmpinare respingerea contestaţiei, întrucât reclamantele nu au calitatea de persoane îndreptăţite la imobilele ce au aparţinut autorilor lor.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 19 martie 2008 Tribunalul Brăila a admis contestaţia formulată de J.A. şi J.C.F., a anulat dispoziţia nr. 1269 din 8 iulie 2004 a Primarului oraşului Ianca şi a constatat că reclamantele sunt îndreptăţite în cote părţi ideale la moştenire, alături de J.V. la acordarea măsurilor reparatorii în privinţa imobilului compus din teren în suprafaţă de 7630 mp şi construcţiile aflate pe acesta, situat în oraşul Ianca, ce a aparţinut autorilor lor P.N. şi J.G.
S-a reţinut în considerentele sentinţei, pe baza actelor de stare civilă şi a certificatelor de moştenitor că reclamanta J.O.A. şi J.D. sunt fiicele lui J.F., fiul lui J.G. iar J.F.C. este soţia lui J.F. şi are calitatea de succesoare a fiicei sale J.M.D., decedată ulterior formulării notificării.
Prin dispoziţia nr. 1269 din 8 iulie 2004 Primarul oraşului Ianca a respins notificarea nr. 36/2002 înregistrată la Prefectura Brăila sub nr. 781 din 12 februarie 2002 transmisă spre soluţionare, formulată de J.M.D., J.O.A., privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul teren în suprafaţă de 7630 mp şi construcţii – situat în Ianca, cu motivarea că acestea nu au probat dreptul de proprietate la data preluării abuzive.
În privinţa aceluiaşi imobil a fost emisă dispoziţia nr. 1268 din 8 iulie 2004 prin care primarul oraşului Ianca a respins notificările înregistrate la nr. 10 şi 11 din 2002 formulate de J.V. – cu motivarea potrivit căreia acesta nu a probat dreptul de proprietate al autorilor săi asupra bunurilor revendicate.
Prin sentinţa nr. 126 din 11 martie 2006 a Tribunalului Brăila, menţinută prin Decizia nr. 256/A din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, rămasă irevocabilă (pag. 91-95 – dosar nr. 2979/44/2006 ataşat prezentului dosar) a fost admisă contestaţia formulată de J.V. împotriva dispoziţiei nr. 1268 din 8 iulie 2004 şi i-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor pentru imobilul teren în suprafaţă de 7630 mp şi construcţii.
Prin încheierea din 14 februarie 2008 Tribunalul Brăila a respins ca nefondată excepţia de tardivitate a contestaţiei formulată de J.O.A. şi J.C.F. în conformitate cu art. 178 C. proc. civ. motivat de faptul că semnătura de pe confirmarea de primire este în mod vădit diferită de aceea a reclamantei J.O.A., astfel că aceasta nu a avut cunoştinţă de existenţa şi conţinutul dispoziţiei pretins comunicată prin poştă, cu confirmare de primire la data de 14 iulie 2004.
În ceea ce priveşte pe J.C.F. – aceasta nu a semnat de primirea confirmării de comunicare a dispoziţiei, deoarece, aşa cum rezultă din vizele de pe paşaport, nu se afla în ţară, iar confirmarea era emisă pe numele D.J., decedată şi moştenită de J.F.C.
Instanţa de fond a mai reţinut în temeiul probelor administrate că reclamantele şi-au probat calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii iar dreptul de proprietate al autorilor în privinţa imobilului revendicat a fost stabilit prin hotărârile judecătoreşti irevocabile prin care au fost stabilite măsuri reparatorii în favoarea lui J.V. comoştenitor al aceloraşi autori, alături de reclamante.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 238 A din 12 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de J.V. împotriva sentinţei nr. 194 din 19 martie 2008.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamantele au luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul dispoziţiei nr. 1269/2004 la data de 108/2009 când J.O.A. a solicitat comunicarea dispoziţiei, deoarece expertiza grafologică efectuată în faza procesuală a apelului a stabilit că semnăturile de pe confirmarea de primire a dispoziţiei nr. 1269/2004 nu aparţin nici uneia din cele două contestatoare – J.O.A. şi J.C.F.
Inexistenţa certitudinii în privinţa datei la care reclamantele-contestatoare au luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul dispoziţiei, până la 1 august 2008, când acestea au solicitat comunicarea dispoziţiei, a determinat Tribunalul să respingă excepţia de tardivitate a contestaţiei, cu atât mai mult cu cât, aplicând prin asimilare dispoziţiunile art. 92 C. proc. civ., agentul poştal nu a certificat identitatea şi semnătura primitorului actului, încheind un proces-verbal despre cele urmate.
În recursul declarat şi motivat în drept potrivit dispoziţiunilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., J.V. îşi axează critica de nelegalitate a deciziei nr. 238/A din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi pe modul de soluţionare a excepţiei de tardivitate a contestaţiei formulată de J.O.A. şi J.C.F.
În susţinerea recursului pârâtul J.V. arată că împrejurarea potrivit căreia reclamantele nu au semnat dovada de comunicare a dispoziţiei contestate nu prezintă relevanţă, atât timp cât comunicarea este posibil să fi fost semnată de o rudă, persoană care locuia cu reclamantele ori în acelaşi imobil. Semnatarii dovezilor de comunicare sunt persoane diferite iar acestea au semnat în calitate de delegate a celor două contestatoare.
Recursul nu este fondat.
În temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 Decizia sau dispoziţia motivată a entităţii deţinătoare notificată trebuie comunicată persoanei îndreptăţite, care o poate contesta potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în termen de 30 zile de la comunicare.
În cauză Primăria oraşului Ianca a comunicat dispoziţia nr. 1269/2004 prin confirmare de primire contestatoarei J.O.A. şi notificatoarei J.D., decedată, la a cărei succesiune a venit J.C.F.
Cele două contestatoare nu au recunoscut semnăturile de pe dovezile de confirmare a primirii dispoziţiei nr. 1269/2004, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea art. 179 C. proc. civ., procedându-se la verificarea semnăturii prin expertiză de specialitate. S-a concluzionat că cele două semnături aflate la rubrica „Confirmare primire" – de pe cele două confirmări de primire nu prezintă elemente de asemănare cu semnăturile model de comparaţie executate de J.O.A. şi J.C.F.
Concluziile expertizei în ceea ce o priveşte pe J.C.F. se coroborează cu vizele de pe paşaportul depus în original la dosar, care atestă că aceasta (în calitatea sa de succesoare a moştenitoarei J.D.) se afla în străinătate la data comunicării dispoziţiei.
Similitudinea modalităţii de comunicare a dispoziţiei cu aceea a actelor de procedură reţinută de instanţa de apel este corectă, însă aplicarea dispoziţiunilor art. 92 pct. 2 şi 3 al art. 92 C. proc. civ. presupune încheierea unui proces-verbal despre cele urmate, agentul certificându-i identitatea şi semnătura.
În speţă, exigenţele art. 92 alin. (3) C. proc. civ. nu au fost satisfăcute, deoarece agentul poştal nu a certificat identitatea şi semnătura primitorului, altul decât destinatarul, astfel că sancţiunea excepţiei de tardivitate a contestaţiei reclamantelor în raport de data menţionată pe confirmarea primirii deciziei nr. 1269/2004 este excesivă, contrară principiului potrivit căruia dubiul profită aceluia împotriva căruia sancţiunea este îndreptată.
Ceea ce este cert, este faptul că reclamantele-contestatoare au luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul dispoziţiei nr. 1269/2004 la data de 1 august 2007 când s-au interesat dacă notificarea le-a fost soluţionată, dată la care au şi semnat de primirea acesteia.
Raportat la data de 1 august 2007, înregistrarea contestaţiei la Tribunalul Brăila, la 31 august 2007, se înscrie în termenul legal imperativ prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel că Decizia nr. 238/A din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi de respingere a apelului declarat de J.V. este legală, motiv pentru care se va face în cauză aplicarea art. 312 C. proc. civ. respingându-se recursul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de J.V. împotriva deciziei nr. 238 A din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2248/2010. Civil → |
|---|
