ICCJ. Decizia nr. 2200/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2200/2010
Dosar nr. 740/281/2009
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 9 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 22 ianuarie 2009, sub nr. 740/281/2009, reclamanta SC P.M.C.G. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.T. SA, solicitând instanţei, în baza art. 235 şi urm C. proc. civ. şi procedura asigurării de dovezi, să se constate că betonul livrat de pârâtă pentru betonarea curţii exterioare la beneficiarul societăţii SC P.M.C.G. SRL, nu are calitatea celui din contract, respectiv B.400 clasa 25/30, ci o calitate net inferioară.
Prin sentinţa civilă nr. 4219 din 9 aprilie 2009, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială formulată de SC P.M.C.G. SRL, prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 3 şi 4 C. proc. civ. şi având în vedere că în speţă este vorba despre o cerere privitoare la nerespectarea unor obligaţii comerciale, izvorâte dintr-un contract încheiat între două societăţi, a apreciat că soluţionarea litigiului izvorât dintr-un astfel de înscris revine instanţei locului unde obligaţia a luat naştere sau cea a locului de plată.
Prin sentinţa civilă nr. 1747 din 12 martie 2010, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti şi, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în considerente că raportat la obiectul acţiunii, respectiv cererea de asigurare a dovezii întemeiată pe dispoziţiile art. 235 C. proc. civ., se constată că, în baza art. 236 C. proc. civ. a fost instituită o competenţă specială pentru soluţionarea unor astfel de cereri, competenţă ce exclude aplicarea dispoziţiilor de drept comun, respectiv art. 10 pct. 3 şi 4 C. proc. civ.
De asemenea, a mai constatat că, pe rolul Judecătoriei Ploieşti, reclamanta are înregistrat dosarul nr. 340/281/2009, ce are ca obiect contestaţia la executare, unde pârâta este intimată şi unde se pune în discuţie fondul cauzei, situaţie recunoscută de pârâtă şi cunoscută de instanţa care a declinat cauza şi în care devin aplicabile dispoziţiile art. 236 teza II C. proc. civ.
Înalta Curte, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, astfel ivit, constată că Judecătoria Sectorului 5 a apreciat corect că în raport de obiectul acţiunii reprezentat de cererea de asigurare dovezi, întemeiată pe dispoziţiile art. 235 C. proc. civ. şi de competenţa specială instituită de art. 236 C. proc. civ., atât timp cât pe rolul Judecătoriei Ploieşti se află înregistrat dosarul nr. 340/281/2009, având ca obiect contestaţie la executare, în cadrul căruia urmează să se pună în discuţie fondul cauzei, competenţa soluţionării prezentei cauze revine Judecătoriei Ploieşti.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Ploieşti, căreia i se va trimite în acest sens dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1666/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3851/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
