ICCJ. Decizia nr. 2259/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2259/2010
Dosar nr. 21540/3/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 21540/3/2008 T.D., T.A.M., T.C., T.R. şi E.R. au contestat dispoziţia nr. 10827 din 18 aprilie 2008 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, solicitând anularea dispoziţiei şi obligarea Municipiului Bucureşti prin Primarul General să emită o nouă dispoziţie cu privire la notificările înregistrate sub nr. 2757/2001 şi 4674/2001 – referitoare la imobilul din Bucureşti, prin care să le fie restituită în natură suprafaţa de 482,67 mp – teren liber de construcţii şi elemente de sistematizare şi să li se acorde măsuri reparatorii pentru diferenţa de teren de 27,07 mp afectată de elemente de sistematizare precum şi pentru construcţiile demolate – formate din locuinţa familială tip vilă, cu subsol, parter, etaj şi pod (din cărămidă cu fundaţie din beton, acoperită cu tablă, formată din 4 apartamente în suprafaţă totală de 430,20 mp şi construcţia magazin în suprafaţă de 45 mp (subsol + parter).
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin dispoziţia nr. 10287 din 18 aprilie 2008 a Primarului Municipiului Bucureşti s-a dispus acordarea numai a măsurilor reparatorii fără a se proceda şi la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 482,67 mp, neafectat de elemente de sistematizare.
Prin sentinţa civilă nr. 1371 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admisă în parte contestaţia reclamanţilor, anulându-se dispoziţia nr. 10287/2008 a Primarului Municipiului Bucureşti, în parte, în privinţa acordării măsurilor reparatorii pentru construcţiile demolate în suprafaţă de 43,20 mp situate în Bucureşti. Primarul a fost obligat să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile demolate, astfel cum acestea au fost menţionate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia notariat, prin procesul-verbal nr. 18803 din 28 mai 1941 şi autorizaţiile de construcţie 002 din 19 august 1946 şi 006 din 21 septembrie 1946.
Prin sentinţă a fost respinsă cererea privitoare la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 482,67 mp.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că în speţă, construcţiile trecute în proprietatea statului fiind demolate, contestatorii sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii pentru acestea, astfel cum ele au fost individualizate la data trecerii imobilului în proprietatea statului atât în contractul de vânzare-cumpărare cât şi în autorizaţiile de construire.
Cât priveşte terenul, care a format obiectul exproprierii, acesta fiind afectat de elemente de sistematizare (alee de acces, trotuare, reţele edilitare şi spaţii verzi, care ocupă funcţional întreaga suprafaţă de 500 mp, chiar dacă elementele de sistematizare afectează doar în parte terenul) instanţa de fond a concluzionat că nu se poate dispune restituirea lui în natură, astfel că în cauză se impune acordarea măsurilor reparatorii, aşa cum s-a procedat prin dispoziţia contestată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia nr. 66 A din 24 martie 2009 a admis apelul declarat de T.D., T.A.M., T.C., T.R. şi E.I.R. împotriva sentinţei nr. 1371 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Schimbând în parte sentinţa apelată Curtea a obligat Municipiul Bucureşti prin Primar să propună măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru construcţiile demolate situate în Bucureşti, sector 3, astfel cum existau la momentul naţionalizării în 1950 respectiv locuinţa tip vilă cu P + E + mansardă, formată din 4 apartamente, precum şi pentru construcţia parter în suprafaţă de 43,20 mp.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a concluzionat că în mod corect prima instanţă a reţinut că terenul este afectat de elemente de sistematizare, respingând sub acest aspect contestaţia privind restituirea parţială în natură a terenului, cu observaţia însă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiunile art. 11 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a reţinut Tribunalul, întrucât preluarea imobilului în proprietatea statului nu s-a făcut prin expropriere ci prin naţionalizare, în temeiul Decretului nr. 92/1950, demolarea construcţiilor intervenind la mai bine de 20 ani de la preluarea abuzivă a imobilului, când deja acesta se afla în proprietatea statului.
Cât priveşte construcţia curtea a reţinut că la data preluării prin naţionalizare, autorul reclamanţilor T.N. deţinea 4 apartamente (aşa cum se menţionează în anexa la Decretul nr. 92/1950) şi o construcţie magazie în suprafaţă de 43,20 mp în afara construcţiei parter situată în faţa acestora şi la care au fost făcute reparaţii şi modificări.
Cum nici magazia şi nici construcţia din faţă cu destinaţia de spaţiu comercial nu au putut fi considerate apartamente, curtea a prezumat că cele 4 apartamente preluate prin Decretul nr. 92/1950 erau situate în această construcţie care a fost ridicată anterior anului 1950. Din reconstituirea amprentei la sol a construcţiilor existente, realizată după planul de încadrare în zonă din 1965, a rezultat că suprafaţa totală construită a fost de 430,20 mp.
Cât priveşte elementele din care erau edificate construcţiile, acestea urmează a fi identificate cu ocazia evaluării şi stabilirii despăgubirilor în condiţiile prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În recursul declarat de reclamanţii-contestatori şi motivat potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. împotriva deciziei nr. 66 A din 24 martie 2009 aceştia o critică cu privire la modalitatea de soluţionare a capătului de cerere privind restituirea terenului, în sensul că în mod greşit nu s-a dispus restituirea suprafeţei de 482,67 mp din totalul de 510 mp aferent imobilului preluat de stat.
- Astfel recurenţii arată că instanţa de fond le-a respins proba cu efectuarea unei expertize tehnice, de identificare a terenului şi determinarea suprafeţei libere de construcţii şi detalii de sistematizare, validând expertiza extrajudiciară depusă de reclamanţi şi necontestată de nici una din părţi, pentru ca apoi prin sentinţa pronunţată şi confirmată în apel, să nu facă cea mai elementară referire la raportul de expertiză.
Instanţa de apel a achiesat la opinia instanţei de fond, respingând cererea de restituire în natură a terenului şi susţinând că situaţia reală a terenului a reieşit din probele administrate.
Or expertiza şi probele administrate în cauză au evidenţiat o cu totul altă situaţie de fapt şi anume că suprafaţa de 482,67 mp din teren nu este afectată de elemente de sistematizare şi că terenurile învecinate celui în litigiu au fost retrocedate în natură.
În recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se critică Decizia pronunţată în apel prin aceea că în mod greşit s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru locuinţa tip vilă cu P + E + mansardă formată din 4 apartamente, deoarece reclamanţii constructori nu au probat dreptul de proprietate al autorilor lor asupra acestei construcţii.
Recursul reclamanţilor-contestatori este întemeiat.
Curtea de Apel Bucureşti a confirmat soluţia instanţei de fond privitoare la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 482,67 mp din cei 500 mp – a cărui restituire s-a solicitat în natură de către contestatori, reţinând că acesta este afectat de elemente de sistematizare.
Nici în motivarea instanţei de fond şi nici aceleia de apel nu se face trimitere la probatoriile pe care instanţele şi-au sprijinit soluţiile.
Mai mult, instanţa de fond prin încheierea din 04 septembrie 2008, respinge proba cu expertiză topografică solicitată de contestatori reiterată în apel, cu motivarea că la dosar există o expertiză topografică necontestată de intimată.
Expertiza extrajudiciară depusă la dosar şi care evidenţiază existenţa unor zone libere de elemente de sistematizare nu este examinată de instanţa de fond, deşi aceasta şi-a însuşit-o respingând proba cu expertiză topo solicitată şi tot astfel procedează şi instanţa de apel care ignoră criticile apelanţilor-contestatori sub acest aspect.
În condiţiile în care expertiza existentă la dosar este extrajudiciară, iar Primăria Municipiului Bucureşti prin Serviciul Documentaţii urbanism atestă prin adresa nr. 36695 din 17 iulie 2002 că terenul în litigiu este parţial afectat circulaţiei (pag. 101 vol. I), aspect confirmat şi de Serviciul cadastru imobiliar edilitar (prin adresa fără nr. pag. 124 vol. I) şi anume că din cei 540 mp teren numai aproximativ 40 mp sunt afectaţi trotuarului şi aleii de acces, restul fiind teren liber de construcţii 3027/6/2007 se impune, pentru legala soluţionare a cauzei cu respectarea principiului instituit de art. 7 din Legea nr. 10/2001 şi a aceluia al nemijlocirii, administrarea unei expertize topografice destinată să identifice terenul în litigiu şi existenţa suprafeţei libere de construcţii şi detalii de sistematizare – inclusiv traseul acestora.
Întrucât prin adresa nr. 3027/6/2007 Serviciul de cadastru a comunicat (pag. 116 vol. I) că spaţiul verde existent pe teren a fost recent amenajat, expertul va determina data amenajării spaţiului verde şi în acelaşi sens recurenţii-reclamanţi vor administra probe cu acte – aceasta în scopul unei corecte aplicări a pct. 10.3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007.
Întrucât din perspectiva celor mai sus arătate fondul cauzei a rămas parţial nesoluţionat, în temeiul art. 313 C. proc. civ. se impune admiterea recursului reclamanţilor, casarea deciziei nr. 66 A din 24 martie 2009 şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Cât priveşte recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti, acesta va fi anulat în temeiul art. 133 C. proc. civ. coroborat cu art. 302 lit. d) C. proc. civ., întrucât semnatarul recursului nu a depus la dosar mandatul ce i-a fost acordat în acest scop din partea Primarului General, deşi în acest scop s-a acordat un termen, Municipiul Bucureşti prin primar, fiind citat cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii T.D., T.A.M., T.C., T.R. şi E.I.R. împotriva deciziei nr. 66 A din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Anulează recursul formulat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2261/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2257/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
