ICCJ. Decizia nr. 225/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 225/2010
Dosar nr. 3507/101/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinţi, B.A. a chemat în judecată Primăria Drobeta-Turnu Severin, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului, aflat în imediata vecinătate a Liceului Teoretic Drobeta – în temeiul Legii nr. 10/2001.
Petiţionara a arătat că imobilul provine de la autorii săi D.S. şi D.F. – fiind trecut în proprietatea statului în temeiul deciziei nr. 34/1952 emisă de Consiliul Popular al oraşului Drobeta-Turnu Severin şi că notificarea sa din 13 februarie 2002 prin care a solicitat restituirea imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost încă soluţionată.
Prin sentinţa civilă nr. 68 din 16 ianuarie 2007 Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, competentă cu soluţionarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
La secţia civilă a Tribunalului Mehedinţi pe al cărei rol a fost înregistrată cauza la data de 12 februarie 2007, reclamanta a depus actele de stare civilă, Decizia nr. 34/5066/1952 a fostului Consiliu Popular al oraşului Drobeta-Turnu Severin, copie de pe registru financiar aferent perioadei 1946-1947 emisă de Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Mehedinţi precum şi dispoziţia nr. 1339 din 22 martie 2007 – emisă între timp prin care pârâta Primăria Drobeta-Turnu Severin a soluţionat notificarea. Acestei cauze i-a fost conexat dosarul nr. 4832/101/2007 privind contestaţia formulată de B.A. împotriva dispoziţiei nr. 1339 din 22 martie 2007 emisă de pârâtă.
La data de 28 august 2007 C.D. a formulat în cauză o cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului în suprafaţă de 287 mp şi respingerea acţiunii reclamantei de restituire a suprafeţei de 69 mp teren despre care pretinde că se suprapune cu terenul proprietatea sa.
Intervenientul a afirmat că este proprietarul imobilului în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. 2048 din 30 august 2005 ce a avut drept act subsecvent contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2047 din aceeaşi dată.
S-a arătat că primul proprietar al imobilului a fost antecesorul său M.N. căruia i-a fost restituit terenul în baza sentinţei nr. 527/2004 a Tribunalului Mehedinţi schimbată prin Decizia civilă nr. 4235/2004 a Curţii de Apel Craiova.
Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa nr. 501 din 19 octombrie 2007 a respins ca nefondată contestaţia formulată de B.A. împotriva deciziei nr. 1339 din 22 martie 2007 precum şi cererea de intervenţie în nume propriu formulată de C.D.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că prin dispoziţia nr. 1339/2007 a fost respinsă notificarea contestatoarei, deoarece aceasta nu a probat dreptul de proprietate al autorului său cu privire la terenul solicitat şi suprafaţa preluată prin Decizia nr. 34/1952 de naţionalizare în temeiul Legii nr. 92/1952. Decizia nu a fost însoţită de anexele actului normativ de naţionalizare, pentru a se putea dovedi întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, prin aplicarea prezumţiei prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 însăşi contestatoarea precizând în concluziile scrise depuse la dosar, că imobilul nu se regăseşte în anexele actului normativ mai susmenţionat.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul declarat de B.A. împotriva sentinţei civile nr. 501 din 9 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi pe care a desfiinţat-o, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. De asemenea a admis cererea de aderare la apel formulată de C.D.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a rezolvat pricina fără a intra în cercetarea fondului, deşi la dosar existau suficiente înscrisuri privind dreptul de proprietate.
Astfel cu actele depuse la dosar, reclamanta şi-a probat calitatea de moştenitor al defuncţilor D.S. şi F. precum şi faptul că imobilul în litigiu aparţinând autorilor săi a fost preluat abuziv.
În acest sens la dosar a fost depus registrul de rol funciar din perioada 1946-1947 din care rezultă că soţii D. figurau ca proprietari ai imobilului plătind impozitele aferente proprietăţii - copia planului de urbanism – care localizează imobilul în litigiu, precum şi Decizia nr. 34/5066/1952 emisă de fostul Consiliu Popular al oraşului Turnu Severin prin care s-a dispus trecerea în proprietatea statului şi în administrarea I.L.L. Turnu Severin a imobilului.
Toate aceste înscrisuri probează fără tăgadă că autorii reclamantei au fost proprietarii imobilului preluat abuziv de stat.
Cât priveşte întinderea proprietăţii a cărei restituire s-a solicitat, la dosar existau suficiente indicii care trebuiau a fi aprofundate şi completate cu alte probe, inclusiv cu depoziţii de martori şi expertiză pentru stabilirea vecinătăţilor faţă de alţi cetăţeni proprietari ai imobilelor limitrofe şi a suprapunerilor acestor imobile.
Împotriva deciziei nr. 110 din 13 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin şi intervenientul C.D.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiunile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. recurentul – Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin – arată că în cauză instanţa de apel, lipsită de rol activ – nu a observat că reclamanta a revendicat imobilul fără date de identificare, altul decât acela pentru care a depus acte, şi care sunt în contradicţie cu actul de vânzare-cumpărare care vizează imobilul de la nr. 60 şi ale cărui vecinătăţi nu corespund cu acelea arătate de reclamantă.
- Reclamanta nu şi-a probat dreptul de proprietate în privinţa imobilului a cărui restituire a solicitat-o – iar notificarea este abuzivă deoarece nu identifică imobilul prin număr şi vecinătăţi.
- De asemenea intimata-reclamantă nu a depus actele necesare soluţionării notificării sale, deşi în acest scop i-au fost făcute mai multe adrese, astfel că administrarea lor în instanţă este neavenită.
În recursul declarat de C.D. se critică Decizia prin aceea că în mod greşit s-a concluzionat că Tribunalul nu a soluţionat fondul deciziei iar dacă se aprecia necesitatea unor probatorii suplimentare, instanţa de apel avea posibilitatea de a le administra, fără a proceda la desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În realitate, aşa cum rezultă din practica deciziei, reclamanta nu a solicita decât o singură probă cu acte care a şi fost admisă şi administrată, fără a solicita alte relaţii privind măsura preluării abuzive a imobilului şi executarea acestei măsuri.
Pentru determinarea suprafeţei terenului preluat de stat, reclamanta a refuzat depunerea anexei la decretul de naţionalizare, în timp ce instanţa de apel dispune ca instanţa de fond să administreze proba cu martori în acest scop, încălcând flagrant dispoziţiunile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Recursurile sunt nefondate.
Tribunalul Mehedinţi, aşa cum se reţine şi în considerentele deciziei pronunţată în apel, nu a soluţionat fondul pricinii, deoarece fiind lipsită de rol activ în administrarea tuturor probelor pertinente şi concludente cauzei – a reţinut în temeiul unui material probator insuficient ca reclamanta-contestatoare nu şi-a probat dreptul de proprietate în privinţa imobilului revendicat – deşi în această direcţie existau unele indicii, conferite de actele existente în dosar.
Instanţa de apel reţinând că Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului, a făcut în cauză aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 1 pct. 44 din Legea nr. 219/2005 – fără a mai putea invoca fondul şi judeca procesul aşa cum pretinde intervenientul în motivarea recursului său.
Cu totul nereal se susţine de recurenta Primăria Municipiului Turnu Severin că reclamanta nu a identificat imobilul revendicat, de vreme ce atât în notificare cât şi în contestaţie precizează că acesta este situat lângă Liceul Teoretic Drobeta, iar Decizia Primăriei Municipiului Drobeta-Turnu Severin – nr. 1339/2007 soluţionează notificarea vizând imobilul din str. Crişan fără număr, având în vedere înscrisurile depuse în dosarul administrativ, inclusiv Decizia nr. 34/5066/2005 – care se referă la preluarea imobilului de la nr. 3, stradă a cărei denumire a suferit de-a lungul timpului modificări, aşa cum rezultă din chiar adresa nr. 115/C din 05 februarie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Arhivele Naţionale (aflată la fila 37 dosar apel).
Insuficienţa probelor privind dovada dreptului de proprietate în privinţa imobilului revendicat, mai precis suprafaţa terenului, a constituit şi motivul pentru care instanţa de apel a desfiinţat sentinţa trimiţând cauza tribunalului pentru rejudecare, avându-se în vedere şi eventuala suprapunere a terenului în litigiu pe terenurile învecinate, aspect ce formează obiectul cererii de intervenţie formulată de C.D.
Neîntemeiat Primăria Turnu Severin susţine că administrarea probelor în dovedirea drepturilor revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 se limitează la procedura prealabilă administrativă.
În condiţiile în care legiuitorul nu instituie nici o limitare în acest domeniu, omisiunea administrării lor în procedura administrativă, nu constituie un temei de neprimire a acestora în cadrul procedurii judiciare.
În speţă, C.D. a aderat la apelul declarat de B.A. în afara termenului de apel, potrivit art. 293 C. proc. civ.
Criticile aduse deciziei civile nr. 110 din 13 martie 2008 nu se axează pe aspectele vizând pretinsul său drept de proprietate încălcat pe suprafaţa de 69 mp şi din acest punct de vedere nici nu avea interesul să o facă, de vreme ce la prima instanţă contestaţia reclamantei a fost respinsă fără a se intra în cercetarea fondului în timp ce în apel Curtea, admiţând şi cererea de aderare la apel formulată de C.D. – a dispus a se adânci probatoriile în legătură cu dreptul reclamantei – avându-se în vedere eventuala suprapunere a terenului revendicat asupra terenurilor învecinate.
Interesul recurentului nu se justifică nici în formularea criticilor privind existenţa dreptului de proprietate al reclamantei – de vreme ce aceste aspecte sunt străine dreptului pe care îl valorifică prin cererea de intervenţie în interes propriu.
Faţă de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile declarate de Primăria Drobeta-Turnu Severin şi C.D. vor fi respinse în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta Primăria Drobeta-Turnu Severin şi de intervenientul C.D. împotriva deciziei nr. 110 din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2287/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2236/2010. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
