ICCJ. Decizia nr. 222/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 222/2010
Dosar nr. 862/104/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2007, reclamantul B.C.F. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul municipiului Slatina, Consiliul Local Slatina, SC E. SA Slatina şi SC C. SA Slatina prin lichidator judiciar SC E.G. SRL Slatina solicitând obligarea pârâţilor să emită decizie motivată cu privire la cererea de restituire a bunului ce a constituit obiectul notificării nr. 338 din 17 octombrie 2001 sau să-i facă ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii terenului nerestituit în natură ori despăgubiri cu obligarea pârâţilor la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere începând cu data de 17 octombrie, respectiv 8 aprilie 2004.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că a notificat în termen legal unităţile deţinătoare care nu şi-au îndeplinit obligaţia de a emite decizii motivate în termenul de 60 de zile stipulat de lege, ci numai după ce au fost obligaţi pe cale judecătorească la îndeplinirea acestei obligaţii (sentinţa civilă nr. 625 din 14 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Olt.
Prin sentinţa nr. 276 din 27 martie 2007, Tribunalul Olt, secţia civilă, a admis plângerea reclamantului şi a anulat Decizia nr. 362 din 31 ianuarie 2005 emisă de Primăria municipiului Slatina, obligând totodată pârâtele Primăria municipiului Slatina, SC E. SA Slatina şi SC C. SA Slatina prin lichidator SC E.G. SRL Slatina să emită decizii motivate în raport de solicitările petentului din notificare.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Decizia emisă la notificarea reclamantului, pârâta Primăria Slatina nu s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor invocate în actul de sesizare menţionat, perspectivă în raport cu care s-a reţinut nelegalitatea actului administrativ astfel emis.
Cât priveşte pretenţiile reclamantului faţă de celelalte pârâte s-a reţinut că deşi sesizate cu notificări pentru acordarea măsurilor reparatorii corespunzătoare bunului aflat în patrimoniul lor, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a emite decizii motivate de admitere sau de respingere a cererilor adresate, încălcând astfel dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Apelurile declarate de reclamant şi de pârâta SC E. SA – SC C.D. SA Craiova – Centrul Zonal Slatina împotriva susmenţionatei hotărâri au fost respinse ca nefondate.
A fost admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina iar sentinţa atacată a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamantului în contradictoriu cu această pârâtă.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin emiterea dispoziţiilor nr. 362 din 31 ianuarie 2005 şi 285 din 30 ianuarie 2006 pârâta Primăria municipiului Slatina şi a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege soluţionând în întregime notificarea reclamantului, perspectivă în raport cu care se constată ca nelegală dispoziţia primei instanţe de anulare a primei decizii şi obligarea acestei entităţi să soluţioneze în integralitatea sa notificarea reclamantului.
În raport de această concluzie, s-a constatat a fi nefondat apelul reclamantului prin care s-a criticat omisiunea aplicării daunelor prevăzute de art. 5803 C. proc. civ. şi a celor administrative, atâta timp cât s-a reţinut că această pârâtă a respectat dispoziţiile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Constatând că o parte din obiectul notificării (teren în suprafaţă de 860 mp) se află în incinta SC E. SA; conform procesului-verbal de situaţie întocmit la faţa locului, s-au reţinut a nu fi întemeiate criticile acestei pârâte, care în calitate de unitate deţinătoare are îndatorirea de a-şi îndeplini obligaţia stipulată de art. 25/26 din Legea nr. 10/2001 de a răspunde notificării reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantului şi SC D. SA Craiova – Centrul Zonal Slatina.
În recursul său, încadrat în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul B.C.F. a susţinut că prin dispoziţia contestată primarul localităţii i-a restituit doar suprafaţa de 1252 mp din totalul de 2015 mp deţinut de această pârâtă, deşi ar fi trebuit să-i restituie în natură pe vechiul amplasament şi suprafaţa de 200 mp (teren liber în accepţiunea legii speciale) şi să-i atribuie măsuri reparatorii prin echivalent dar pentru suprafaţa de 563 mp şi nu de 763 mp teren.
S-a arătat că astfel instanţa de apel a reţinut o greşită situaţie de fapt cu consecinţa schimbării sentinţei în mod nelegal, ceea ce impune casarea hotărârii astfel pronunţate.
Nepronunţându-se în sensul celor solicitate prin notificare şi în dezacord cu probaţiunea administrată (schiţă şi raport de expertiză), se cuvenea ca autoritatea locală cu atribuţiuni în procedura legii speciale (primarul localităţii) să fie obligată la plata daunelor şi amenzilor solicitate, critică care nelegal nu a fost primită de instanţa de apel.
Recurenta SC C.D. SA Craiova – Centrul Zonal Slatina - a susţinut, în dezvoltarea recursului său încadrat în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., ca greşite dispoziţiunile celor două instanţe cât priveşte obligarea de a răspunde notificării reclamantului, atât timp cât nu a fost niciodată legal învestită cu o atare cerere în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
A învederat astfel că notificarea i-a fost adresată la data de 29 august 2005 fiind astfel tardiv formulată în raport de prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, aspect ce deja i-a fost comunicat cu adresa nr. 7694 din 8 septembrie 2005.
Greşit s-a reţinut că aveau obligaţia de a soluţiona notificarea reclamantului ce i-a fost înaintată de primăria localităţii, întrucât într-o atare situaţie sunt incidente dispoziţiile art. 28 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, ce nu au fost respectate în cauză.
Nu are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât este o societate integral privatizată, caz în care competenţa soluţionării notificării revine instituţiei implicate în privatizare, respectiv Ministerului Economiei prin Oficiul Participaţiunilor Statului şi Privatizării în Industrie.
Referitor la recursurile deduse judecăţii, se constată următoarele:
Cu notificarea înregistrată sub nr. 338 din 17 octombrie 2001, antecesorul reclamantului, B.M., a solicitat Primăriei municipiului Slatina acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 3000 mp şi a construcţiilor aflate pe acesta, situată în localitatea Slatina, imobil naţionalizat.
Pentru suprafaţa de 400 mp indicată a fi liberă a solicitat restituirea în natură, iar pentru diferenţa de 2600 mp ce nu poate fi restituită în natură şi construcţiile demolate, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în principal în modalitatea compensării cu un alt teren pe raza localităţii Slatina şi despăgubiri la valoarea reală a bunurilor.
Prin dispoziţia nr. 362 din 31 ianuarie 2005 (modificată prin dispoziţia nr. 1948/2005), emisă de unitatea administrativă sesizată cu soluţionarea notificării, i-a fost restituită în natură reclamantului suprafaţa de 147 mp situată în municipiul Slatina, şi în compensare suprafaţa de 1105 mp situată în aceeaşi localitate, pentru diferenţa până la 2015 mp deţinute de primărie, dispunându-se (art. 4 din dispoziţie) acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale.
Ulterior, prin dispoziţia nr. 285 din 30 ianuarie 2006 emisă de aceeaşi autoritate s-a propus, pentru diferenţa de teren de 763 mp şi construcţii, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Solicitând instanţelor obligarea entităţii menţionate să răspundă notificării cu a cărei soluţionare a fost sesizată, în condiţiile în care aceasta a procedat la emiterea dispoziţiilor arătate, ultima dintre acestea necontestată, se constată că legal instanţa de apel a reţinut îndeplinirea obligaţiei stipulate de art. 25 (art. 26) din Legea nr. 10/2001, respingând pretenţiile reclamantului din cererea dedusă judecăţii.
Soluţionarea cauzei în contradictoriu cu primăria localităţii nu constituie, de asemenea, o critică ce poate fi primită întrucât, în aplicarea art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, rezultă neîndoielnic, că imobilele vizate de domeniul său de aplicare urmează a fi retrocedate de „deţinătorul actual", adică de către primării, mai exact, de unitatea administrativ – teritorială din al cărei patrimoniu fac parte.
Este nefondată şi critica privind omisiunea instanţelor de a sancţiona autoritatea administrativă pentru nesoluţionarea notificării în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât textul legal menţionat nu prevede o sancţiune pecuniară pentru nerespectarea termenului de 60 de zile în care unitatea deţinătoare are obligaţia de a răspunde notificării ce i-a fost adresată.
De asemenea, dreptul comun în materia executării obligaţiilor de a face art. 5803 alin. (5) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 459/2006) – nu permite plata acestor despăgubiri pentru obligaţiile menţionate, stipulând expressis verbis că „pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii".
Întrucât SC C.D. SA Craiova – Centrul Zonal Craiova – nu a fost parte în litigiul dedus judecăţii şi nici nu a depus dovada mandatului său în exercitarea prezentei căi de atac pentru partea ce a figurat în proces în calitate de pârâtă – SC E. SA – deşi s-au acordat mai multe termene de judecată pentru îndeplinirea acestor lipsuri, urmează ca, în aplicarea art. 161 alin. (2) C. proc. civ., să se dispună anularea căii de atac declarată de această recurentă.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, recursul declarat de SC C.D. SA Craiova va fi anulat, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul B.C.F. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC D. SA Craiova – centrul Zonal Slatina împotriva deciziei nr. 749 din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.C.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2236/2010. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2136/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
