ICCJ. Decizia nr. 2332/2010. Civil.. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ.
Decizia nr. 2332/2010
Dosar nr. 873/117/2008
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 349 din 24 iunie 2008, a admis excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca cu privire la petitele de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între Statul Român prin mandatar SC C. SA şi R.P., C.E. şi E., F.T. şi T.R., constatând preluarea abuzivă, rectificarea C.F. şi a respins reţinerea cu privire la aceste petite ca urmare a admiterii excepţiei; a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii K.G. şi B.I., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, G.M., F.T., R.P., C.S.E., C.M. şi T.I.M., pentru constatarea că au formulat în termen legal acţiunea pentru constatarea preluării abuzive, pentru constatarea nulităţii sentinţei civile nr. 4112/2003, constatarea nulităţii de drept a deciziei civile nr. 1135/A/2003 a Tribunalului Cluj şi a deciziei civile nr. 194/R/2006 a Curţii de Apel Cluj, constatarea faptului că cererile pentru constatare preluare abuzivă, constatare nulitate absolută contracte de vânzare-cumpărare şi rectificare C.F., nu au fost soluţionate de o instanţă competentă material; a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 500 din 9 februarie 2007 prin care pârâţii C.S.E. şi C.M. au vândut apartamentul nr. 4 cu nr. top 10739/1/IV numitei T.I.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că analizând excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 4112/2003 a Judecătoriei Cluj - Napoca, s-a statuat că în cauză este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 257 din 13 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii K.G. şi B.I. împotriva sentinţei civile nr. 349 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod judicios instanţa de fond în raport de sentinţa civilă nr. 4112 din 6 aprilie 2003 a Judecătoriei Cluj - Napoca, prin care s-au respins capetele de cerere ale aceloraşi reclamanţi vizând constatarea preluării abuzive a imobilului în litigiu, constatarea preluării abuzive a imobilului în litigiu, constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare şi rectificarea de C.F. operează excepţia autorităţii de lucru judecat, existând identitate de părţi, obiect şi cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 257 din 13 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, au declarat recurs reclamanţii K.G. şi B.I., criticând-o ca fiind nelegală invocând art. 8 şi art. 9 C. proc. civ. – deoarece:
- Instanţa de apel fără temei legal a dat eficienţă juridică sentinţei civile nr. 4112/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, anulată prin sentinţa civilă nr. 28 din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj.
- Instanţa de apel nu are nicio competenţă să stabilească că sentinţa dată pe regulatorul de competenţă este eronată.
Recursul nu este fondat.
Sentinţa civilă nr. 4112/2003 a Judecătoriei Cluj - Napoca a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 1135/A/2003 pronunţată de Tribunalul Cluj. Din considerentele acestei din urmă decizii, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 28/2003 a Curţii de Apel Cluj, s-a soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Cluj şi Judecătoria Cluj-Napoca, doar sub aspectul capetelor de cerere privind constatarea calităţii de persoane îndreptăţite a reclamanţilor la măsuri reparatorii şi obligarea persoanei îndreptăţite să emită decizie/ dispoziţie motivată de restituire în natură a imobilelor în litigiu.
Problema competenţei materiale a instanţei care a pronunţat sentinţa nr. 4112 din 16 mai 2003 a fost cenzurată în cadrul căilor de atac folosite de reclamanţi, respectiv Decizia civilă nr. 1135 din 14 octombrie 2003 a Tribunalului Cluj, în care s-a evidenţiat cu claritate faptul că doar cele două petite disjunse, au constituit efectiv obiectul conflictului negativ de competenţă.
Instanţa de control judiciar, prin aceeaşi deciziei, verificând ea însăşi competenţa materială a primei instanţe, a statuat că în mod corect a fost soluţionată pricina de Judecătoria Cluj - Napoca, deoarece nulitatea absolută se raportează la valoarea de circulaţie a fiecărui apartament, estimat la 20.000 dolari, ceea ce reprezintă o valoare de sub 2 miliarde lei.
În acest context, cenzurându-se competenţa de soluţionare în primă instanţă, în cadrul căilor de atac intentate de reclamanţi, sentinţa nr. 4112 din 16 mai 2003 a Judecătoriei Cluj – Napoca, a devenit definitivă prin respingerea apelului şi irevocabilă prin perimarea recursului. Deci rezultă până la evidenţă faptul că o astfel de hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, neputând fi lipsită de eficienţă juridică aşa cum susţin reclamanţii.
Prin urmare, se constată că instanţa de apel a pronunţat o decizie temeinică şi dată cu aplicarea corectă a legii.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., şi în consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii K.G. şi B.I. împotriva deciziei civile nr. 257/A din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2288/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
