ICCJ. Decizia nr. 2333/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2333/2010
Dosar nr. 2070/102/200.
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 267 din 6 martie 2007 a Tribunalului Mureş a respins acţiunea înaintată de reclamanţii S.K. şi S.L. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Târgu Mureş reţinându-se următoarele considerente:
Prin Dispoziţia nr. 21815 din 9 iunie 2008 emisă de Primarul Municipiului Târgu Mureş s-a dispus respingerea notificării reclamanţilor reţinându-se că nu şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Din extrasul de C.F. 195 Târgu Mureş rezultă că la 3 aprilie 1961 sau B 15 a fost înscris dreptul de proprietate al lui S.E., dobândit prin cumpărare ca bun propriu, dar ulterior a fost radiat acest drept şi s-a restabilit situaţia anterioară în baza adresei nr. 1047/1962 şi a sentinţei civile nr. 783/1962 a Tribunalului Mureş.
Cum nu există identitate între persoana înscrisă sub B 15 din C.F. şi contestatori, şi cum nu au fost depuse acte doveditoare privind calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii, instanţa de fond a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 3 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii S.K. şi L.S. iar prin Decizia civilă nr. 67 din 8 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt conform copiei extrasului de C.F. 195 Târgu Mureş, imobilul situat în Târgu Mureş, a fost proprietatea soţilor S.F. şi S.D.I. La 3 martie 1961 cei doi au vândut reclamantei S.E. imobilul, însă prin sentinţa civilă nr. 783/1962 a fostului Tribunal popular Raional Mureş, dreptul de proprietate înscris în favoarea lui S.E. a fost radiat şi reînscris în favoarea soţilor I. Ulterior în temeiul Decretului nr. 111/1951 imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român de la soţii I.
Astfel reţine instanţa de apel reclamanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii au învederat faptul că au dobândit de la soţii I. imobilul prin contract autentic de vânzare-cumpărare, vânzare la baza căreia a stat autorizaţia emisă de Sfatul Popular în baza Decretului nr. 144/1958.
Se mai arată de către recurenti că, statul comunist pentru a eluda propriile legi a iniţiat acea procedură de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, iar radierea dreptului lor de proprietate s-a făcut cu încălcarea legii.
Cum se consideră îndreptăţiţi la stabilirea măsurilor reparatorii, recurenţii au susţinut că instanţele au făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii.
Intimatul F.D. prin întimpinarea depusă la filele 9 – 10 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau după caz prin echivalent: - persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
De prevederile Legii nr. 10/2001 beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Faţă de dispoziţiile legale sus evocate, de faptul că la data preluării imobilului, reclamanţii nu aveau calitatea de proprietari, (calitatea ce şi-au pierdut-o ca efect al anulării contractului de vânzare – cumpărare prin sentinţa civilă nr. 783/1962 a fostului Tribunal popular Raional Mureş – situaţie necontestată de reclamanţi) nu sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Formularea cuprinsă în dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, privind calitatea de proprietari a persoanelor fizice la data preluării în mod abuziv a imobilelor, are semnificaţia că în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deţinerii proprietăţii incumbă persoanei care pretinde dreptul potrivit principiului „actori incumbit probatio".
Cum în cauză nu s-a făcut dovada calităţii de proprietari ai imobilului (la data preluării abuzive a acestuia) de către reclamanţi, nu sunt incidente dispoziţiunile art. 304 pct. 8 şi a C. proc. civ., urmând astfel a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.L. şi S.K. – decedat pe parcursul procesului şi continuat de moştenitorii acestuia S.J.K., S.Z.B. şi J.J.K. împotriva deciziei nr. 67/A din 8 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2356/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2336/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
