ICCJ. Decizia nr. 2411/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2411/2010
Dosar nr.15755/3/2007
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 august 2005 contestatorul B.N. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu intimata S.C. P. S.A., să desfiinţeze Decizia nr. 286/2005 emisă în temeiul Legii nr. 10/200, şi să oblige intimata să-i respecte dreptul de proprietate prevăzut de constituţie şi reglementat de Legea nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a susţinut că prin notificarea nr. 268 din 15 octombrie 2001 a solicitat despăgubirea cu suma de 200.000.000 ROL pentru suprafaţa de 0,75 ha, în punctul Islaz-Băbeni, teren pe care se află amplasat atelierul mecanic şi atelierul electric al S.C. P. S.A.
Prin Sentinţa civilă nr. 107 din 24 ianuarie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins contestaţia ca inadmisibilă, întrucât terenul în litigiu nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul B.N., invocând greşita soluţionare a cauzei în baza excepţiei inadmisibilităţii acţiunii fără a se pronunţa pe fondul cauzei şi fără a analiza probele aflate la dosar.
Prin Decizia civilă nr. 158 din 12 martie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul contestatorului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 1370 din 4 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul B.N., a anulat Decizia nr. 286 din 4 iulie 2005 emisă de intimata S.C. P. S.A. şi a obligat-o pe aceasta din urmă să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 1308 m.p., situaţi în incinta atelierului mecanic şi electric, pct. „Islaz-Băbeni", judeţul Vâlcea; a fost respinsă cererea contestatorului privind acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de teren de 3700 m.p., şi respectiv 2492 m.p., situat în pct. „Islaz-Băbeni".
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, a reţinut, că în speţă, contestatorul B.N. este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 1308 m.p., situat în incinta atelierului electric, pct. "Islaz-Băbeni", iar calitatea de unitate deţinătoare o are intimata.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul invocând nelegalitatea şi netemeinicia ei întrucât în mod greşit instanţa a admis în parte contestaţia şi nu pentru întreaga suprafaţă de 0,75 ha, astfel cum rezultă din probele aflate la dosare, inclusiv din expertiza tehnică întocmită de R.S.A.
A mai arătat că prin hotărârea comisiei judeţene nr. 53 din 13 septembrie 1991 i s-a restituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 1,29 ha + 0,75 ha, pentru alte suprafeţe decât cele care fac obiectul prezentei contestaţii aflate în pct. "Peste râu", „la ogradă" şi „Calul de lemn".
A mai susţinut apelantul, că instanţa de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la protecţia proprietăţii, prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.
Prin Decizia nr. 41/A din 24 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul B.N. împotriva Sentinţei civile nr. 1370 din 11 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte suprafaţa de 3700 m.p., curtea a constatat că aceasta a fost făcută trecută în titlu de proprietate 2460, teren 10, parcela nr. 11, astfel încât în mod corect nu a fost admis acest capăt de cerere.
Au fost înlăturate susţinerile apelantului că, în speţă ar fi vorba de alte suprafeţe de teren deţinute de autorul său, iar pe de altă parte nu a făcut dovada că suprafaţa de teren solicitată ar fi mai mare decât cea stabilită prin Hotărârea nr. 53 a comisiei judeţene, respectiv 1,29 ha + 0,75 ha.
Curtea, a constatat că instanţa de fond nu a ignorat expertiza tehnică, cum greşit susţine reclamantul, dimpotrivă, rezultă concluzia că din suprafaţa de 0,75 ha, teren situat în pct. „La islaz", 3700 m.p. au fost cuprinşi în titlul de proprietate nr. 2460, fiind identificată suprafaţa de 3800 m.p., din care 1308 m.p. teren este situat în incinta atelierului mecanic şi electric, iar restul de 2492 m.p. teren este situat în extravilan, fiind ocupat de o sondă petrolieră, fiind incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs contestatorul B.N. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul a susţinut că, în mod greşit ambele instanţe au admis doar în parte contestaţia, ignorând probele aflate la dosar şi aplicând eronat dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Recurentul a mai criticat hotărârile atacate întrucât acestea nu cuprind motivele pe care se sprijină şi mai mult cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, fiindu-i încălcat accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Faţă de cele expuse, recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii instanţei de apel şi de fond, admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul B.N. este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la primul motiv de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care recurentul apreciază că Decizia atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Prin Hotărârea comisiei judeţene nr. 53 din 13 noiembrie 1991 s-a stabilit dreptul de proprietate al contestatorului pentru două suprafeţe de teren (1,29 ha + 0,75 ha) teren.
Din expertiza tehnică depusă şi efectuată în cauza de faţă rezultă că suprafaţa de 3700 m.p. a fost inclusă în titlul de proprietate nr. 2460, iar diferenţa de 3800 m.p., ce nu a făcut obiectul reconstituirii se compune din 2492 m.p. teren situat în extravilan, regimul său juridic fiind reglementat de Legea nr. 1/2000, iar pentru suprafaţa de 1308 m.p., situată în incinta atelierului mecanic, contestatorului i se va propune măsuri reparatorii prin echivalent.
Nefondată este şi critica referitoare la nemotivarea hotărârii întrucât instanţa de apel a expus considerentele care au fundamentat interpretarea actelor deduse judecăţii şi care au condus la pronunţarea soluţiei atacate.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul contestatorului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva Deciziei nr. 41 A din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2407/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2404/2010. Civil. Fond funciar. Revizuire -... → |
|---|
