ICCJ. Decizia nr. 2419/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2419/2010
Dosar nr.8632/1/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 8 septembrie 2006, I.M.V. a contestat în instanţă Dispoziţia nr. 2061 din 3 august 2006, emisă de Primarul municipiului Timişoara în legătură cu imobilul situat în Timişoara, format din teren în suprafaţă de 313 m.p., şi garaj în suprafaţă de 14,22 m.p., imobil expropriat prin Decretul nr. 172/1978, menţionat în notificările făcute conform Legii nr. 10/2001 şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu Primarul municipiului Timişoara şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Timişoara, să se dispună restituirea în natură a suprafeţei de 70 m.p. teren, cât va rezulta din expertiză.
Prin Sentinţa civilă nr. 3125/PI din 18 noiembrie 2006 a Tribunalului Timişoara s-a respins cererea reclamantului, reţinând că dispoziţia organului administrativ este temeinică şi legală.
Sentinţa tribunalului a fost apelată de către reclamant.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 476 A din 5 noiembrie 2007 a confirmat sentinţa tribunalului prin respingerea apelului reclamantului.
Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 5232 din 26 septembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca nefondat recursul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte, a reţinut, că terenul indicat pentru compensare solicitat de reclamant, nu este liber întrucât a fost atribuit în folosinţă, în baza unor hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Timişoara unor persoane juridice.
A mai reţinut că pe baza dovezilor administrate Primăria municipiului Timişoara nu dispune de nici un teren care să poată fi acordat în compensare reclamantului.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul I.M.V., întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susţinându-se că numai dintr-o greşeală materială la pag. 3 a Deciziei nr. 5232 din 26 septembrie 2008 s-a constatat că „terenul menţionat nu este liber" când de fapt terenul este liber.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Prin „eroare materială" ca temei al unei contestaţii în anulare, în sensul art. 318 C. proc. civ., se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs.
În speţă, contestatorul nu invocă o greşeală materială, adică o eroare evidentă, ci critică modul în care instanţa a dezlegat problema terenului în litigiu, dacă acesta este sau nu liber şi dacă există posibilitatea acordării unui alt teren în compensare, adică o greşeală în aprecierea probelor, ce nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.M.V. împotriva Deciziei nr. 5232 din 26 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2415/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2432/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
