ICCJ. Decizia nr. 2475/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2475/2010
Dosar nr.6278/3/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 17 februarie 2009, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul E.G., solicitând restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulaţie în Danemarca, pe o perioadă de până la 3 ani, în baza art. 38 alin. (1) lit. a din Legea nr. 248/2005.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa nr. 503 din 07 aprilie 2009, a admis excepţia netimbrării şi a anulat acţiunea ca netimbrată pe temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, reţinând că reclamanta nu a achitat taxele judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată până la termenul fixat de instanţă în acest scop, deşi a fost legal citată cu menţiunea achitării acestora.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, apel care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 465 din 06 octombrie 2009.
Pentru a decide astfel, curtea a apreciat că prima instanţă a făcut aplicarea corectă la speţă a sancţiunii anulării prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în condiţiile în care reclamanta, deşi legal citată cu menţiunea cuantumului taxelor judiciare de timbru datorate, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a le plăti până la termenul stabilit în acest scop - 07 aprilie 2009.
Curtea nu a primit apărarea apelantei în sensul că ordinul de plată a taxei de timbru datorată pentru cererea introductivă a fost depus la dosar cu adresa nr. 3721234 din 06 aprilie 2009, întrucât la dosarul instanţei de fond nu se regăseşte această adresă.
Aceasta nu a fost depusă nici în apel, înscrisul ce poartă numărul 3721234 datând din 12 iunie 2009, dată ulterioară pronunţării hotărârii instanţei de fond.
De asemenea, nu s-a depus la dosar ordinul nr. 838 cu care apelanta pretinde că a achitat taxa de timbru pentru cererea de chemare în judecată, iar ordinul anexat adresei nr. 3721234 din 12 iunie 2009 poartă o dată ulterioară sentinţei apelate.
Decizia curţii a fost atacată cu recurs de către reclamantă.
În motivarea cererii, recurenta-reclamantă a arătat că ea s-a conformat obligaţiei de timbrare ce i-a fost adusă la cunoştinţă de prima instanţă prin citaţia emisă în data de 26 februarie 2009.
Astfel, prin adresa nr. 3721234 din 06 aprilie 2009 a transmis ordinul de plată nr. 838 din 07 aprilie 2009 şi timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON, situaţie faţă de care, în mod nelegal, tribunalul a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată.
Este adevărat că, din eroare, în apel a fost transmisă o altă adresă decât cea de înaintare a taxei de timbru aferentă acţiunii de fond, dar chiar şi în aceste condiţii, hotărârea instanţei de apel, care a confirmat soluţia dată de prima instanţă pe excepţia de netimbrare, trebuie reformată, câtă vreme banii reprezentând taxa de timbru au fost viraţi în contul Trezoreriei până la data menţionată în citaţie, fiind transmis, totodată, şi timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON.
La cererea de recurs au fost anexate adresa emisă de reclamantă sub nr. 3721234 din 06 aprilie 2009, copii xerox de pe ordinul de plată nr. 838 din 07 aprilie 2009 şi de pe timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON şi o confirmare de transmitere a unui fax din data de 06 aprilie 2009.
Recursul, susceptibil de încadrare în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (deoarece aduce în discuţie modul de aplicare la speţă a sancţiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997), nu este fondat.
Potrivit art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. (1) - (3) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 760/C/1999, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii ori până la primul termen de judecată, iar potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. (5) Normele metodologice de aplicare a acestei legi, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
În ce priveşte dovada plăţii taxelor judiciare de timbru, art. 39 din Normele sus-menţionate prevede că aceasta o constituie „copia de pe chitanţa de încasare în numerar, eliberată de unităţile Casei de Economii şi Consemnaţiuni sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului."
Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că îndeplinirea obligaţiei de timbrare presupune depunerea la dosarul instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii sau a cererii supuse timbrajului, de către titularul obligaţiei de timbrare, a documentului care atestă plata taxelor judiciare de timbru, până la termenul fixat în acest scop.
Or, în speţă, este definitiv stabilit de instanţele anterioare că ordinul de plată nr. 838 din 07 aprilie 2009, cu care reclamanta pretinde că a plătit taxa judiciară de timbru aferentă acţiunii de fond, nu a fost depus la dosarul primei instanţe şi nici măcar la dosarul instanţei de apel, până la data soluţionării apelului - 06 octombrie 2009.
Raportat la această situaţie de fapt, în mod legal instanţa de apel a confirmat soluţia fondului de anulare a acţiunii ca netimbrată, pe baza interpretării şi aplicării corecte a dispoziţiilor legale anterior citate.
Reclamanta a dovedit abia în recurs că a plătit taxa judiciară de timbru aferentă acţiunii de fond cu ordinul nr. 838 din 07 aprilie 2009, ordin emis la o dată ce coincide cu termenul fixat de prima instanţă în scopul satisfacerii timbrajului, fapt care nu este, însă, de natură a infirma legalitatea hotărârilor pronunţate în etapele procesuale anterioare, cât timp reclamanta nu a făcut şi dovada că a trimis documentul de plată a taxei de timbru la instanţa de fond, anterior pronunţării sentinţei de dezînvestire.
Adresa nr. 3721234 din 06 aprilie 2009, depusă la dosarul de recurs, prin care reclamanta pretinde că a înaintat tribunalului taxa judiciară de timbru aferentă acţiunii de fond, nu poartă viza de înregistrare a instanţei căreia îi este adresată - Tribunalul Bucureşti, spre a se putea reţine că taxa de timbru ar fi fost înaintată instanţei de fond anterior judecăţii ce a avut loc la data de 07 aprilie 2009.
De asemenea, nu se poate reţine nici că această adresă, împreună cu documentele de plată a timbrajului, ar fi fost transmise prin fax la Tribunalul Bucureşti cu o zi înainte de judecată, respectiv la data de 06 aprilie 2009, pe baza confirmării datată 06 aprilie 2009, depusă la dosarul de recurs, în condiţiile în care respectiva confirmare nu are inserate în cuprinsul său documentele transmise pe această cale şi nici numele destinatarului. De altfel, nici nu ar fi fost posibilă transmiterea prin fax, la data de 06 aprilie 2009, a ordinului de plată nr. 838, cum se pretinde în recurs, cât timp acest ordin de plată a fost emis la o dată ulterioară, respectiv 07 aprilie 2009.
Aşa fiind, cât timp reclamanta nu a făcut dovada plăţii taxelor judiciare de timbru datorate acţiunii de fond până la termenul fixat în acest scop - 07 aprilie 2009, prin înregistrarea la dosarul instanţei de fond a documentelor ce atestă plata taxelor judiciare de timbru datorate, soluţia de anulare a acţiunii de fond ca netimbrată, pronunţată în primă instanţă şi menţinută în apel, apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Pe cale de consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva Deciziei nr. 465 din 06 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2472/2010. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
