ICCJ. Decizia nr. 2491/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2491/2010
Dosar nr.5725/117/2006
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 311 din 07 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 5725/117/2006, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a intervenientei S.C. P. S.A., invocată de reclamantă; s-a admis cererea de intervenţie formulată de intervenienta S.C. P. S.A.; s-a constatat nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 2019 din 09 iunie 2006 a Primarului municipiului Dej; s-a respins, ca rămas fără obiect capătul de cerere din acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 2019 din 09 iunie 2006 a Primarului municipiului Dej, formulat în contradictoriu cu Primarul municipiului Dej; s-au respins ca inadmisibile restul petitelor din cererea reclamantei, având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Dej, nr. top 165/1/VIII şi a terenului aferent, radierea din CF a dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei; s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul B.A.G., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Dej, având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 2015 din 09 iunie 2006 şi acordarea de măsuri reparatorii, în favoarea acestui reclamant, pentru imobilul situat în Dej; reclamanta F.G. şi Primarul municipiului Dej au fost obligaţi la 1000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte acţiunea reclamantului B.A.G., acesta nu mai are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, întrucât, prin Decizia civilă nr. 176/A/2008 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate de moştenitor nr. 167/2003.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, reclamanta F.G.C.E. şi pârâtul Primarul municipiului Dej.
Prin Decizia civilă nr. 236/A din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis în parte apelurile declarate de reclamanta F.G.C.E. şi, respectiv, de pârâtul Primarul municipiului Dej, pe care o anulează în parte, în privinţa dispoziţiilor referitoare la soluţia dată cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta S.C. P. S.A. şi, în aceste limite, dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Dej, pentru competentă soluţionare în primă instanţă a acestei cereri de intervenţie; a desfiinţat sentinţa în ceea ce priveşte soluţia dată cererii principale formulate de reclamanta F.G.C.E. şi, în aceste limite, a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj, pentru rejudecarea pe fond a cererii principale; a înlăturat din sentinţă dispoziţia referitoare la obligarea reclamantei F.G. şi a pârâtului Primarul municipiului Dej, la plata către intervenienta S.C. P. S.A. a sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată; precum şi dispoziţia referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale a intervenientei S.C. P. S.A.; a păstrat dispoziţia din sentinţă referitoare la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamantul B.A.G. în dosar nr. 5913/117/2006 al Tribunalului Cluj, conexat la dosar nr. 5725/117/2006 al Tribunalului Cluj şi a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamantul B.A.G., în contra aceleiaşi sentinţe.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel, în privinţa apelului declarat de reclamantul B.A.G., a invocat şi reţinut, excepţia tardivităţii apelului, excepţie întemeiată pe dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speţă, sentinţa apelată i-a fost comunicată reclamantului B.A.G. la data de 25 iunie 2009, aşa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar tribunal, iar apelul a fost declarat prin poştă, la data de 14 iulie 2009, aspect confirmat de ştampila poştei aplicată pe plicul aflat la dosar apel, deşi ultima zi pentru declararea în termen legal a apelului era ziua de 13 iulie 2009, o zi de luni, împlinirea termenului de apel având loc într-o zi de sâmbătă, termen care astfel s-a prorogat până luni, 13 iulie 2009, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 284 C. proc. civ., Curtea a respins ca tardiv apelul reclamantului B.A.G.
Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs, în termen legal, apelantul-reclamant B.A.G. pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul-reclamant a solicitat să fie repus în termenul de apel şi respingerea excepţiei de tardivitate având în vedere că în perioada 20 iunie - 9 iulie 2009 a fost plecat din ţară în localitatea Heviz din Ungaria unde a urmat un tratament balnear.
La întoarcerea în ţară a anunţat avocatul de faptul că a găsit sentinţa Tribunalului şi a comunicat de asemenea, numărul sentinţei solicitând a i se declara apel împotriva Sentinţei nr. 311 din 14 mai 2009.
Recurentul consideră că, având în vedere faptul că a luat la cunoştinţă de Sentinţa civilă nr. 311/2009 în data de 9 iulie 2009, termenul de apel a început să curgă de la data de 9 iulie 2009.
A mai solicitat recurentul să se dispună admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi admiterea acţiunii formulate, în sensul anulării Dispoziţiei nr. 2016 din 9 iunie 2006 emisă de Primăria municipiului Dej, prin care s-a dispus respingerea notificării şi, ca o consecinţă a anulării dispoziţiei primarului, restituirea în natură a imobilului situat în Dej, judeţul Cluj, înscris în C.F. nr. 15537 col Dej şi 15538 ind Dej. Au fost dezvoltate critici referitoare la modul de soluţionare a cauzei pe fond.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul a formulat cerere de apel, semnat de avocatul L.G.D., în care a criticat pe larg sentinţa pronunţată de prima instanţă, fără a solicita cu acea ocazie şi repunerea în termenul de apel, astfel încât instanţa de apel nu a fost învestită şi nu a analizat o astfel de cerere.
Învestirea instanţei pentru prima dată în faza recursului cu o cerere de repunere în termenul de formulare a apelului s-a realizat astfel omisso medio, cu încălcarea principiului respectării gradelor de jurisdicţie, astfel încât instanţei de recurs nu i se poate cere să soluţioneze un aspect de nelegalitate al deciziei din apel dacă acest aspect nu a fost pus în discuţia instanţei de apel şi analizat de către aceasta.
Atribuţiile instanţei de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel şi, cât timp în apel nu a fost solicitată repunerea în termenul de formulare a cererii de apel, soluţia de respingere a apelului declarat de B.A.G. ca tardiv formulat nu poate fi verificată decât în considerarea motivelor care au determinat această soluţie.
Recurentul nu contestă însă nelegalitatea acestei soluţii, ci argumentează nedepunerea în termen a apelului, aspect asupra căruia instanţa de recurs nu se poate pronunţa pentru argumentele expuse anterior.
De asemenea, nu pot fi analizate nici aspectele de nelegalitate ale deciziei din apel cu privire la modul de soluţionare pe fond a cauzei, căci, respingându-se apelul reclamantului B.A.G. numai sub aspectul tardivităţii, recurentul nu poate critica Decizia din apel decât în această privinţă, iar nu şi asupra modului în care cauza a fost soluţionată pe fond. Aceasta deoarece, prin respingerea apelului său ca tardiv formulat, se consideră că nu a fost exercitată de către reclamantul B.A.G. calea de atac a apelului privind aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei, deci că reclamantul nu a avut calitatea de apelant pe fondul cauzei. Deoarece soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel, recurentul nu poate exercita per saltum calea de atac a recursului, prin invocarea unor aspecte de nelegalitate ale sentinţei pe care nu le-a invocat pe calea apelului.
Pentru aceste argumente şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B.A.G. împotriva Deciziei nr. 236/A din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2492/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2476/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
