ICCJ. Decizia nr. 2476/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2476/2010
Dosar nr.446/2/2010
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 2148 din 09 februarie 2009, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. E. S.R.L. Moreni împotriva pârâţilor O.A.M. şi O.M.V., sens în care a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul construcţie şi teren, situat în Bucureşti, sector 1.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
În cursul judecării recursului, la data de 26 noiembrie 2009, recurenţii-pârâţi au formulat cerere de recuzare a tuturor magistraţilor Tribunalului Bucureşti, cu excepţia magistratului S.A.
Învestită cu soluţionarea acestei cereri de recuzare în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins-o ca neîntemeiată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 5 februarie 2010.
Împotriva încheierii din 5 februarie 2010 au declarat recurs pârâţii.
Acest recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, instanţă care, în şedinţa publică din 23 aprilie 2010, a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate împotriva unei încheieri irevocabile.
Excepţia este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul, de unde concluzia că încheierea de respingere a cererii de recuzare are, din punctul de vedere al căilor de atac, acelaşi regim juridic ca şi hotărârea asupra fondului.
Or, în speţă, prin încheierea recurată s-a respins o cerere de recuzare formulată în faza de recurs, deci într-o etapă procesuală în care hotărârea asupra fondului este irevocabilă în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel că şi încheierea de respingere a cererii de recuzare este tot irevocabilă.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că hotărârile date în recurs, fiind irevocabile, nu pot fi atacate cu recurs.
Întrucât, în speţă, hotărârea ce se va pronunţa asupra fondului recursului are caracterul de hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, nici încheierea de respingere a cererii de recuzare formulată împotriva judecătorilor instanţei de recurs nu poate fi atacată cu recurs, fiind şi ea irevocabilă.
Pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 34 alin. (2) raportat la art. 299 coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., recursul exercitat în cauză împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a judecătorilor instanţei de recurs este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii O.A.M. şi O.M.V. împotriva încheierii de şedinţă din 05 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 23 aprilie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2491/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2474/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
