ICCJ. Decizia nr. 2499/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2499/2010
Dosar nr. 67/46/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la data de 6 septembrie 2009, reclamantul G.D. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea dispoziţiilor nr. 29 şi 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu, prin care i-au fost respinse notificările nr. 2357/2001 şi 259/2002 şi obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv şi precizate conform notificărilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2007, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamant, a desfiinţat dispoziţiile nr. 29 şi 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu şi a obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor pentru bunurile revendicate.
Împotriva acestei sentinţe s-a formulat cerere de lămurire a dispozitivului, motivat de faptul că reclamantul a formulat împreună cu fraţii săi notificările nr. 2357/2001 şi 259/2002, solicitând acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv de la mama lor, G.E., însă numai reclamantul a formulat plângere împotriva dispoziţiilor nr. 29 şi 31/2006 emise de Primar, fraţii săi nemanifestând interes pentru drepturile cuvenite.
S-a arătat că în dispozitiv instanţa nu a precizat ca propunerea de acordare de despăgubiri să fie făcută numai în favoarea petentului care a promovat calea de atac împotriva dispoziţiei.
Primarul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, motivat de faptul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001.
La data de 24 noiembrie 2008 instanţa a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de I.F., N.M. şi G.I.T., care au solicitat respingerea contestaţiei şi au arătat că au formulat, alături de contestator, cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001, mandatându-l pe acesta să depună notificare.
Prin sentinţa civilă nr. 251 din 24 noiembrie 2008 Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1 din 8 ianuarie 2007 pronunţată de această instanţă în dosarul nr. 6186/109/2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Argeş a reţinut că dispoziţiile nr. 29 şi nr. 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu atacate şi desfiinţate de instanţă au avut în vedere pe toţi moştenitorii, deoarece au fost formulate inclusiv de către intervenienţi, care, în calitate de fraţi, l-au împuternicit pe reclamant să se ocupe de procedurile administrative şi judiciare de restituire.
Ca atare, nu se poate adăuga în dispozitivul sentinţei atacate faptul că măsurile reparatorii se cuvin numai reclamantului, cu excluderea intervenienţilor, care l-au împuternicit să desfăşoare procedurile de reconstituire, întrucât lămurirea dispozitivului presupune clarificarea acelor aspecte neclare sau contradictorii, care nu pot fi aduse la îndeplinire, ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul G.D., arătând că în mod greşit i s-a respins contestaţia la titlu, deoarece reclamantul a fost singurul care a formulat plângere împotriva dispoziţiilor emise de Primarul comunei Rociu, fiind şi singurul care a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
A mai arătat că în mod greşit s-a reţinut că ar fi avut procuri de reprezentare din partea fraţilor săi, în realitate fiind împuternicit doar de sora sa, I.F., şi numai cu privire la cererile întemeiate pe Legea fondului funciar, cu mult înainte de apariţia Legii nr. 10/2001.
Intimaţii-intervenienţi G.T., N.M. şi I.F. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului cu motivarea că sunt persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele ce au aparţinut autorilor lor, având calitatea de moştenitori legali alături de apelantul-reclamant, iar notificările formulate au fost făcute în numele tuturor moştenitorilor.
Intimatul-pârât Primarul comunei Rociu a formulat, de asemenea, întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi solicitând instanţei să constate aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 101/A din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului, reţinând, în esenţă, că solicitarea reclamantului vizează chestiuni de fond ce nu pot fi puse în discuţie în cadrul unei cereri de lămurire dispozitiv, iar intimaţii-intervenienţi au calitatea de persoane îndreptăţite, alături de reclamant, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanţa de apel a mai reţinut că, aşa cum statuează şi practica CEDO în materie (cauza Lupaş contra României), în speţă este inaplicabilă regula unanimităţii, astfel încât demersurile întreprinse de unul din coproprietari în vederea restituirii imobilelor preluate abuziv au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalţi coproprietari care, altfel, ar fi decăzuţi din drepturile lor, urmând ca aceştia să se desocotească ulterior între ei, pe calea dreptului comun.
Recursul reclamantului împotriva acestei hotărâri a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., acesta arătând că motivarea instanţei de apel conform căreia cererea de lămurire dispozitiv ar viza fondul cauzei reprezintă o motivare străină de natura pricinii, întrucât nu s-au invocat în cadrul acesteia aspecte legate de plângerea formulată împotriva dispoziţiilor nr. 29 şi nr. 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu.
Mai arată că, în cadrul procesual generat de dezbaterea asupra dispoziţiilor nr. 29 şi 31/2006, calitatea procesuală activă a aparţinut în exclusivitate reclamantului, primarul fiind singurul pârât, astfel încât nu s-a examinat legalitatea dispoziţiilor contestate cu referire la calitatea de moştenitori a celorlalţi fraţi ai săi, iar instanţa nu s-a pronunţat cu privire la drepturile acestora.
Precizează că prin cererea de lămurire dispozitiv a solicitat a se clarifica dacă soluţia priveşte doar părţile citate în cauză sau şi pe terţii care nu au participat la judecarea cauzei.
În ceea ce priveşte fondul pricinii, instanţa a făcut o greşită aplicare şi interpretare a legii, deoarece Legea nr. 10/2001 prevede expres că în cadrul acestei proceduri administrative, de cotele moştenitorilor care nu au urmat procedura legală profită ceilalţi moştenitori.
De asemenea, a mai precizat că a fost singurul care urmat procedura Legii nr. 10/2001, nu a avut procură de reprezentare din partea celorlalţi fraţi în aceste demersuri, fiind unica persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale.
Recursul este nefondat, pentru argumentele ce succed:
Dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri, pentru că el este pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac.
Având în vedere că dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, acesta trebuie să conţină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părţilor, întinderea drepturilor recunoscute şi identificarea acestora prin diferiţi parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării.
Dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (2) din acelaşi cod prevăd că se pot solicita instanţei ce a pronunţat hotărârea, lămuriri referitoare la întinderea, înţelesul sau aplicarea acesteia, atunci când dispozitivul hotărârii nu este clar.
Contestaţia la titlul este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea acestuia.
Ea nu poate fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, această finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac.
În acest sens, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluţie ce ar afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat.
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul G.D., s-au desfiinţat dispoziţiile nr. 29 şi 31 ale Primarului comunei Rociu, care a fost obligat, în condiţiile legii speciale, să propună acordarea de despăgubiri pentru următoarele imobile: moară ţărănească cu instalaţii aferente, 35000 cărămizi provenite din demolarea zidurilor casei de locuit, una magazie pentru cereale şi unelte de 13,8 mp şi una polată alipită din lemn în suprafaţă de 13,8 mp, fiind respinsă cererea în privinţa polatei cu furci acoperită cu şiţă.
Analizând conţinutul dispozitivului acestei sentinţe, rezultă că hotărârea ce face obiectul contestaţiei nu conţine dispoziţii contradictorii, echivoce, care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcţie de care să se realizeze executarea, întrucât cuprinde toate elementele prevăzute de lege, respectiv, soluţia adoptată de judecător cu privire la pretenţiile deduse judecăţii, inclusiv cu privire la cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată, prestaţia concretă la care este obligat pârâtul (aceea de a propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale), identificarea cu exactitate a bunurilor pentru care urmează a se acorda despăgubiri precum şi cele faţă de care s-a respins cererea reclamantului.
Reclamantul a arătat că hotărârea a cărei lămurire se cere nu a stabilit calitatea de unică persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii a acestuia, prin excluderea expresă a intimaţilor-intervenienţi de la acest beneficiu, în condiţiile în care, în cadrul procesual respectiv, intimaţii-intervenienţi nu figurau ca părţi, instanţa neputându-se pronunţa cu privire la aceştia.
Susţinerea reclamantului că numai el ar fi trebuit să fie menţionat în dispozitiv nu poate fi primită, deoarece dispoziţiile atacate şi desfiinţate de instanţă au avut în vedere pe toţi moştenitorii, iar notificările au fost formulate de toţi aceştia.
Împrejurarea că doar reclamantul a avut iniţiativa contestării dispoziţiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 nu are relevanţă asupra vocaţiei la restituire a celorlalţi moştenitori, important fiind ca aceştia să fi formulat notificare în termenul şi în cadrul procedurilor prevăzute de lege, condiţie îndeplinită în cauză, aşa cum rezultă din probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti.
De asemenea, faptul că instanţa s-a pronunţat într-un cadru procesual în care figurau ca părţi doar reclamantul şi Primarul comunei Rociu, nu constituie o împrejurare care să-i excludă pe intimaţii-intervenienţi de la dreptul de acordare a măsurilor reparatorii, întrucât pe de o parte, instanţa nu se putea pronunţa decât în limitele cu care a fost învestită, iar pe de altă parte, dreptul intimaţilor-intervenienţi rezultă din calitatea de moştenitori şi de notificatori şi nu din aceea de contestatori.
În acest sens, în mod corect şi cu respectarea principiului disponibilităţii, tribunalul a menţionat în dispozitiv partea care a stat în judecat, respectiv, pe reclamantul G.D., neputând statua asupra unor persoane care nu au figurat în această calitate în speţa dedusă judecăţii, respectiv, numiţii G.I.T., N.M. şi I.F.
Contestatorul face confuzie între modalitatea în care a fost sesizată unitatea deţinătoare - prin notificare formulată de toate persoanele arătate mai sus - şi modalitatea de sesizare a instanţei - exclusiv de contestator, fiecare dintre cele două instituţii având obligaţia de a se pronunţa doar faţă de persoanele care le-au învestit, neputând nici extinde şi nici restrânge sfera acestora.
Potrivit art. 22 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, numai nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, iar prin formularea acestei notificări moştenitorii sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
Astfel, numai dacă intimaţii-intervenienţi nu ar fi formulat notificare în termenul prevăzut de lege, s-ar fi pus problema ca reclamantul să fie considerat singurul moştenitor acceptant şi, în consecinţă, unicul care să profite de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.
În cauză s-au formulat notificări de către toţi moştenitorii, iar dispoziţia la a cărei emitere a fost obligată entitatea deţinătoare prin sentinţa nr. 1 din 08 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, (dispoziţia nr. 51 din 05 septembrie 2008) s-a referit la toţi notificatorii, conform art. 4.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care statuează că „în cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care sunt succesoare ale titularului şi care sunt rude de acelaşi grad...Decizia de restituire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moştenirii(persoanele respective vor face partajarea convenţională sau, în lipsa înţelegerii părţilor, se vor adresa instanţei judecătoreşti pentru stabilirea cotelor şi, eventual, pentru ieşirea din indiviziune)."
Astfel, în mod corect a statuat instanţa de apel că dreptul la restituire sau la măsuri reparatorii se exercită fără a fi condiţionat de o eventuală atitudine a altui moştenitor, iar demersurile unuia dintre coproprietari au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalţi coproprietari( care nu au formulat notificare în termenul legal, ceea ce nu este cazul în speţă), urmând ca aceştia să se desocotească între ei pe calea dreptului comun.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva deciziei nr. 101/A din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2495/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
