ICCJ. Decizia nr. 2469/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2469/2010
Dosar nr. 4092/91/2008
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:
Reclamanta H.S.S. a solicitat în contradictoriu cu Primăria Focşani obligarea acesteia la restituirea în natură şi pe vechiul amplasament a suprafeţei de 278 mp teren situat în Focşani.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 164 din 3 martie 2009 a respins cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că reclamanta a depus în cursul anului 2001 la sediul pârâtei Primăria Focşani un număr de 4 notificări pentru 4 imobile, situate la adrese diferite în municipiul Focşani, iar pentru imobilul situat în Bd. a notificat şi pe SC M. SA, solicitând prin această ultimă notificare doar suprafaţa de 222 mp şi construcţia.
Tribunalul a reţinut că în ceea ce priveşte imobilul care face obiectul prezentului litigiu, reclamanta a înţeles să promoveze acţiune în baza Legii nr. 10/2001, doar pentru această suprafaţă de teren, pentru diferenţa de 278 mp reclamanta neformulând notificare, astfel încât a găsit aplicabile speţei dispoziţiile art. 22 alin. (2) din legea specială de reparaţie şi a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunţate de tribunal a declarat apel reclamanta arătând, în esenţă, că pentru acest imobil a formulat notificarea nr. 193 din 8 iunie 2001 adresată SC M. SA Focşani şi nr. 997 din 16 octombrie 2001 adresată Primăriei municipiului Focşani, dar la data formulării acestora nu cunoştea cu claritate întinderea dreptului pretins, datorită imposibilităţii de a procura într-un timp determinat toate actele care atestă dreptul de proprietate al bunurilor preluate abuziv.
A mai susţinut că Primăria municipiului Focşani avea obligaţia ca, în cadrul soluţionării notificării, să stabilească întinderea dreptului de proprietate şi să-i solicite date suplimentare în legătură cu cererea sa.
A precizat că în recurs la Î.C.C.J. se află dosarul nr. 4735/44/2006 care are ca obiect notificarea nr. 193 din 8 iunie 2001 adresată SC M. SA şi din probele administrate în cadrul acestei cauze a rezultat că imobilul preluat abuziv de la autorii săi a fost de 500 mp situaţie pe care nu a cunoscut-o la data depunerii notificării, ce face obiectul prezentului litigiu.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 234A din 26 august 2009 a respins apelul, ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut, ca situaţie de fapt, că prin notificările nr. 997 din 16 octombrie 2001 şi nr. 193 din 8 iunie 2001 adresate Primăriei municipiului Focşani şi SC M. SA Focşani reclamanta a solicitat retrocedarea imobilului compus din casă şi teren în suprafaţă de 222 mp situat în Focşani, conţinutul celor două notificări fiind identic.
Unitatea deţinătoare SC M. SA Focşani a emis dispoziţie prin care a soluţionat cererea reclamantei cu privire la acest imobil, astfel cum a fost descris prin notificare.
Curtea a reţinut că suprafaţa de 278 mp teren nu a fost solicitată de către reclamantă prin niciuna dintre notificările formulate, anterior menţionate, astfel încât criticile nu au fost primite.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta a declarat recurs.
Critica de nelegalitate a hotărârii recurate vizează, în esenţă, interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 de către instanţa de apel, în sensul că, nu i s-a oferit posibilitatea completării probelor cu înscrisuri, prin care să dovedească întinderea dreptului pretins, respectiv că a moştenit de la autorii săi suprafaţa de 500 mp teren.
Analizând recursul în limita criticilor formulate, Înalta Curte exercitând controlul judiciar din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării"
Dispoziţiile art. 24 alin. (1) dispun că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Ceea ce se impută instanţei de apel, de către recurentă, este aplicarea greşită a legii cu privire la întinderea dreptului de său de proprietate.
Dat fiind că în sfera de competenţă a instanţei civile se regăseşte obligaţia de a verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse prin Legea specială nr. 10/2001, în scopul realizării reparaţiei, în modalităţile expres prevăzute de acest act normativ, pe cale de interpretare logică, instanţa civilă este abilitată, atunci când găseşte întemeiată cererea persoanei îndreptăţite la măsurile reparatorii, să stabilească, la solicitarea acesteia, modalitatea în care se va proceda în scopul unei reale reparaţii, să identifice bunul de care proprietarul a fost deposedat, să verifice posibilitatea de retrocedare în natură ori, în subsidiar, stabilirea dreptului acestuia la măsuri reparatorii prin echivalent, precum şi persoanele ce vor fi obligate la reparaţie.
Constatarea faptelor, aşa cum rezultă ele din actele şi dovezile administrate de părţi, este însă atributul exclusiv al instanţelor de fond.
Aceasta însă, luând în considerare limitele învestirii, respectiv cadrul procesual, care este stabilit de către reclamant, prin indicarea în cererea de chemare în judecată a persoanele cu care înţelege să se judece şi a obiectului cererii, respectiv pretenţiile sale.
În acest context al analizei, în exercitarea controlului judiciar asupra criticilor de nelegalitate, Înalta Curte va avea ca premisă situaţia de fapt stabilită în cauză prin Decizia atacată de către Curtea de Apel.
Astfel, în acţiunea ce a învestit instanţa în prezenta cauză, reclamanta a solicitat prin notificarea care a deschis calea demersului său, de revendicare a bunului imobil preluat abuziv de statul român, în temeiul legii speciale de reparaţie, restituirea imobilului compus din casă şi teren în suprafaţă de 222 mp.
Curtea de apel, evaluând probatoriul administrat în cauză, a reţinut ca situaţie de fapt, care nu poate fi reevaluată în recurs faţă de actuala configuraţie a dispoz. art. 304 C. proc. civ., că pentru imobilul care a făcut obiectul notificării ce a stat la baza prezentei contestări în instanţă, reclamantei i s-a soluţionat cererea.
Or, acordarea unei suprafeţe de teren mai mare decât cea solicitată prin notificare ar conduce la încălcarea principiilor care guvernează procesul civil câtă vreme instanţa a fost învestită să cenzureze atitudinea pârâtei în raport de soluţia dată sau nu acestei notificări.
Cenzurarea corectei aplicări a dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 se poate realiza doar în raport de notificarea nr. 997 din 16 octombrie 2001 adresată pârâtei Primăria municipiului Focşani, notificare care nu include pretenţiile cu privire la această suprafaţă de teren.
Prin urmare nu se poate imputa instanţei de apel că ar fi pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor legale enunţate, în ce priveşte suprafaţa de teren de 278 mp, ce nu a făcut obiectul notificării nr. 997/2001 adresată Primăriei municipiului Focşani.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată criticile formulate pe acest aspect nefondate, cu consecinţa inaplicabilităţii în speţă a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, recursul va fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.S.S. împotriva deciziei nr. 243A din 26 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2471/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2442/2010. Civil → |
|---|
