ICCJ. Decizia nr. 2538/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2538/2010
Dosar nr. 667/297/2009
Şedinţa din 26 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. 14120/325/2008 reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.D., M.(C.)H., F.(C.)E., M.(C.)E., V.(A.).M., G.L.A., C.L. şi C.L. ieşirea din indiviziune, cu acordare de sultă asupra bunurilor rămase după defunctul ei soţ, C.I., decedat la data de 16 aprilie 1973 în municipiul Timişoara, judeţul Timiş.
În motivarea acţiunii menţionează că defunctul ei soţ a decedat la data de 16 aprilie 1973 în municipiul Timişoara, unde avea viza de flotant, domiciliul menţionat în actul de identitate fiind comuna Vorniceni, judeţul Botoşani. Arată că la data decesului soţului nu deţinea acte de proprietate pe imobilul în care locuiau, dar avea în folosinţă teren în suprafaţă de 432 mp şi un imobil „casă" din văiugă. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 4043 din 19 martie 2001 a Judecătoriei Timişoara pronunţată în dosarul 2620/2001 s-a constatat dobândirea de către ea, împreună cu defunctul soţ, prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra casei şi terenului înscris în C.F. 4736, p.f. 1690/b/1/b/2/29 al comunei cadastrale Ghioroda.
Reclamanta a solicitat lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea bunurilor, cu plata de sultă în contradictoriu cu pârâţii, în calitate de fii şi nepoţi ai defunctului C.I.
La termenul de judecată din 15 mai 2009 Judecătoria Săveni a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Conform art. 14 alin. (2) C. proc. civ. cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le au unul împotriva altuia sunt de competenţa ultimului domiciliu al defunctului. Prin domiciliu se înţelege, conform art. 13 din Decretul nr. 31/1954 locul unde persoana în cauză îşi are locuinţa statornică şi principală. Menţionarea domiciliului în buletinul de identitate constituie dovada lui, însă nimic nu se opune ca să se probeze că domiciliul persoanei este într-o altă localitate decât aceea unde a fost înscrisă. Aşa cum s-a admis în mod constant în literatura şi practica judiciară, locul ultimului domiciliu al defunctului este o chestiune de fapt, cu conotaţii de ordin practic şi procedural evidente, dovada acestui loc putând fi făcută prin orice mijloace de probă admise de lege.
În speţă, din sentinţa civilă nr. 4043 din 19 martie 2001 a Judecătoriei Timişoara pronunţată în dosarul nr. 2620/2001 (considerente şi dispozitiv) – fila 6 dosar nr. 14120/325/2008 al Judecătoriei Timişoara se desprinde în mod neîndoielnic concluzia că defunctul a locuit statornic împreună cu reclamanta, soţia sa în Timişoara încă din anul 1950, când au cumpărat suprafaţa de 432 mp teren pe care şi-au edificat o casă în anul 1966. Instanţa a constatat că reclamanta împreună cu defunctul său soţ au dobândit prin uzucapiune casa şi terenul, ori acest mod de dobândire a proprietăţii intervine numai prin exercitarea unei posesii utile în termenul cerut de lege. Astfel, Judecătoria Timişoara a constatat, după administrarea probatoriului testimonial şi cu înscrisuri, că reclamanta şi defunctul său soţ au posedat în mod public, continuu, neîntrerupt, netulburat şi sub nume de proprietar vreme de mai bine de 20 ani, începând cu anul 1951 suprafaţa de teren pe care au cumpărat-o, aspecte ce sunt determinante şi suficiente în a forma convingerea că ultimul domiciliu al defunctului C.I., decedat la data de 16 aprilie1973 a fost în localitatea Timişoara, judeţul Timiş.
S-a mai considerat că bunurile principale ale defunctului (casă şi teren) se află tot în raza de competenţă a Judecătoriei Timişoara, iar împrejurarea că pârâta M.H. a depus la 8 mai 2009 cerere reconvenţională solicitând lichidarea stării de indiviziune şi asupra suprafeţei de 2500 mp teren intravilan şi 1600 mp păşune situate în judeţul Botoşani, nu sunt de natură a înlătura raţiunile şi considerentele practice conform cărora s-a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Judecătoria Timişoara este competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 14 alin. (2) C. proc. civ., în materie de moştenire prevăd că sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
Raportat la aceste dispozitive legale, rezultă fără echivoc că cererile în materie de moştenire sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al defunctului.
Ultimul domiciliu al defunctului, în speţa supusă judecăţii, este municipiul Timişoara, judeţul Timiş, unde defunctul a locuit statornic împreună cu soţia sa încă din 1950, când au cumpărat o suprafaţă de teren de 432 mp, pe care au edificat un imobil în 1966, aspecte confirmate atât prin sentinţa civilă nr. 4043 din 19 martie 2001 a Judecătoriei Timişoara (prin care s-a constat că defunctul împreună cu soţia sa au dobândit prin uzucapiune casa şi terenul din municipiul Timişoara), cât şi prin certificatul de deces depus la fila 11 dosar nr. 14120/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, şi prin declaraţia mandatarei pârâtei din procura nr. 562/2007 a Biroului Notarului Public P.O.M.
Ultimul domiciliu al defunctului este acela unde acesta îşi avea locuinţa statornică, locul ultimului domiciliu fiind o chestiune de fapt, dovada acestuia putând fi realizată prin orice mijloc de probă admis de lege. Împrejurarea că defunctul nu a avut decât viză de flotant în municipiul Timişoara nu poate conduce la concluzia că ultimul domiciliu al acestuia a fost în altă localitate, pentru a înlătura considerentele ce determină stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru aceste considerente, în baza art. 22 C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2592/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 251/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
