ICCJ. Decizia nr. 2554/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2554/2010
Dosar nr. 23496/3/2007
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de fată, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Tribunalul Bucureşti, secţia III-a civilă, prin sentinţa civilă 184 din 11 februarie 2009 a admis acţiunea formulată la 22 iunie 2007 de reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. împotriva pârâtei SC P.P.S.C.T.S. SRL şi a obligat pârâta la plata sumei de 107.058 lei reprezentând remuneraţie de 2% pentru retransmiterea prin cablu, drepturi de autor, aferente perioadei 4 mai 2005 - 30 septembrie 2008 plus 55.392 lei penalităţi de întârziere pentru această perioadă.
A fost obligată pârâta să comunice reclamantei raportul cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise lunar prin cablu, numărul de abonaţi şi valoarea abonamentelor din perioada menţionată. A fost obligată pârâta la 2919,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei soluţii instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate faţă de împrejurarea că utilizarea operelor muzicale şi audiovizuale în cadrul retransmiterii de servicii de programe prin cablu de către societăţi de acest profil dă naştere la drepturi exclusive ale autorilor de opere, în temeiul art.13 din Legea nr. 8/1996 modificată.
Conform deciziei O.R.D.A. nr. 135/2005, remuneraţiile cuvenite pentru exploatarea cu acest titlu se colectează de organismele de gestiune colectivă ca unic colector numite de acest organism iar pârâta face parte din categoria utilizatorilor care sunt obligaţi la această plată, corespunzător procentului de 2% din veniturile brute lunare.
S-a mai reţinut că obligaţia decurge şi din Protocolul privind utilizarea de retransmitere prin cablu, publica prin Decizia O.R.D.A. nr. 124/2005.
Acest act normativ a fost menţionat şi în Licenţa neexclusivă încheiată între părţile din cauză prin care pârâta şi-a asumat obligaţia să plătească 2% pentru dreptul de autor şi conexe (1,5% pentru drepturile de autor şi 0,5% pentru drepturile conexe), precum şi penalităţi de întârziere (art. 4.4. b).
Suma datorată de pârâtă a fost reţinută prin omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză în raport de veniturile brute lunare totale obţinute de pârâtă în perioada 4 mai 2005 până la data efectuării raportului de expertiză, septembrie 2008.
2. Instanţa de ape.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, prin Decizia civilă nr. 104.A din 26 mai 2009 a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
În motivarea soluţiei instanţa de apel a reţinut în esenţă următoarele:
Criticile privind încălcarea dreptului procedural cu privire la citarea pârâtei în proces au fost considerate nefondate având în vedere că pârâta a fost corect citată la adresa indicată prin acţiune iar după momentul precizării de către reclamantă a noii denumiri a pârâtei, după 16 ianuarie 2009, aceasta a fost citată corespunzător cu respectarea art. 91 C. proc. civ. de fiecare dată existând un primitor al citaţiei, fapt menţionat şi în dovada reîntoarsă la dosar.
Nu s-au primit nici criticile referitoare la modalitatea de întocmire a expertizei în raport de împrejurările în care s-a efectuat expertiza, prin examinarea documentelor fiscale puse la dispoziţie de organul fiscal de care aparţine pârâta, în condiţiile refuzului acesteia de a prezenta documentaţia solicitată de către expert.
Nu s-a considerat întemeiată nici critica referitoare la calculul expertului, cu raportare la un contract (nr. 1015 din 19 februarie 2008, încheiat cu pârâtă cu o terţă persoană şi care în prezent nu mai există în obiectul de activitate al părţii). Astfel s-a constatat că actul a fost perfectat sub condiţia suspensivă a îndeplinirii cumulative a unor obligaţii ale vânzătoarei-pârâte incluzând achitarea de către aceasta a datoriilor aferente reţelelor de comunicaţii vândute şi acumulate până la 31 martie 2008 şi că acest înscris nu înlătură obligaţiile anterior acumulate de pârâtă şi care fac obiectul prezentei cauze. S-a mai constatat că în cazul efectuării unei plăţi nedatorate plătitorul se poate îndrepta împotriva timbrului obligaţiei, separat în temeiul contractului invocat.
3. Recursul
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de apel.
În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a criticat modul în care a soluţionat curtea excepţia nelegală citări a pârâtei, fără să ţină cont că la sediul indicat îşi desfăşoară activitatea mai multe societăţi comerciale, astfel că din eroare actele de procedură nu au fost comunicate reprezentantului societăţii.
Soluţia pe fond a fost criticată prin reluarea criticilor formulate împotriva expertizei efectuate în cauză - în sensul că nu s-au examinat atent veniturile pârâtei şi s-a dat o greşită interpretare convenţiei nr. 1015 încheiată la 19 februarie 2008 cu SC D.C.S. SA, contract de care nu a ţinut seama expertul.
4. Analiza instanţei de recurs.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor formulate se constată că aceasta este legală şi temeinică.
În mod corect s-a constatat că dispoziţiile incidente în materie de citare a părţilor în proces au fost respectate iar recurenta nu a produs dovezi în susţinerea împrejurării că citaţiile au fost greşit transmise şi pentru aceasta nu au intrat în posesia reprezentantului unităţii.
Împrejurarea că la adresa indicată funcţionează mai multe societăţi nu este de natură să conducă la concluzia erorii de înmânare câtă vreme exista individualizarea prin numele pârâtei care apare corect înscris în citaţie.
Nici criticile pe fondul cauzei nu pot fi reţinute.
În primul rând este de remarcat faptul că se reiau criticile din apel sub aspectul comentariilor făcute la raportul de expertiză, la care instanţa de apel răspunde motivat în detaliu, argumentele acesteia nefiind combătute de recurentă.
În al doilea rând criticile la raportul de expertiză - o probă administrată - nu pot forma motiv de recurs în noua redactare a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. care prevede limitativ în punctele 1-9 motivele pentru care se poate casa sau modifica o decizie.
Constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea motivelor de recurs invocat (criticile referindu-se expres numai la motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. -nereţinute pentru considerentele arătate, celelalte motive prevăzute de pct. 6, 7 şi 8 ale art. 304 nefiind dezvoltate), văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. constatând dovedite cheltuielile făcute de intimata reclamantă în această fază procesuală a fost obligată pârâta recurentă la plata sumei de 2388 lei cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanţa nr. 335 din 27 aprilie 2010, depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC P.P.S.C.T.S. SRL împotriva deciziei nr. 104/A din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă recurenta-pârâtă la 2388 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2566/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2550/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
