ICCJ. Decizia nr. 2536/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2536/2010
Dosar nr. 23663/299/2009
Camera de consiliu
Şedinţa publică din 26 aprilie 2010
Asupra conflictului de competenţă:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. 4433/318/2009, contestatoarea SC P. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii M.E., B.E., M.V., N.C., F.C., B.L. şi N.C.A., să se dispună anularea executării silite începută în dosarele de executare nr. 2862-2868/E/2009, ca fiind nelegală, şi întoarcerea executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare. A mai solicitat, în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării silite în dosarele respective, până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Prin încheierea din 23 iunie 2009, s-a dispus disjungerea contestaţiei la executare formulată de petentă, în contradictoriu cu M.E., de contestaţia formulată împotriva celorlalţi intimaţi, formându-se dosar separat pentru fiecare dosar de executare dintre cele enumerate în cerere.
Prin sentinţa civilă nr. 5098 din 7 iulie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cererea formulată de creditoarea M.E., la data de 5 martie 2009, aceasta a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu sentinţa nr. 934 din 11 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia litigii de muncă, creditoarea optând pentru executarea creanţei prin poprire asupra contului deschis de debitorul P. la R.B. În dosarul de executare s-a efectuat un raport de expertiză contabilă pentru determinarea cuantumului creanţei. executorul a procedat la emiterea adresei de înfiinţare poprire creanţă nr. 12051 din 16 martie 2009, în mâinile terţului poprit R.B. Bucureşti, asupra contului debitoarei SC P. SA Bucureşti.
Se constată, aşadar, că executarea se realizează prin poprire, urmărindu-se conturile debitorului cu sediul în Bucureşti.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Conform art. 373 alin. (1) din acelaşi cod, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, iar, potrivit alin. (2), instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Având în vedere dispoziţiile legale amintite anterior şi observând dosarul de executare, se constată că instanţa în circumscripţia căreia se face executarea este Judecătoria sector 1 Bucureşti, instanţa de la domiciliul debitorului urmărit şi executat, aceasta fiind instanţa de executare.
În raport de dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, Judecătoria Târgu Jiu a reţinut că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a cererii dedusă judecăţii revine Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti sub nr. 23663/299/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 10652 din 5 octombrie 2009, Judecătoria sector 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de SC P. SA în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
La pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a avut în vedere că, în conformitate cu art. 3711 C. proc. civ., executorul judecătoresc a procedat la executarea silită directă şi indirectă, în mod simultan, sens în care a emis atât dispoziţia de înfiinţare a popririi asupra contului debitoarei-contestatoare, cât şi la întocmirea formalităţilor premergătoare vânzării la licitaţie publică a imobilului proprietatea acesteia, situat în Târgu Jiu.
Totodată, în temeiul art. 387 şi art. 496 din acelaşi cod, a întocmit somaţia imobiliară nr. 14094/2009, procesul-verbal de situaţie a imobilului din 25 martie 2009, actul de adjudecare, procesul-verbal de distribuire a sumei, acte menţionate şi în conţinutul procesului-verbal încheiat la 16 martie 2009.
De altfel, executarea silită a fost finalizată prin ridicarea recipisei C.E.C., de către intimata creditoare, aşa cum rezultă din procesul-verbal din 06 mai 2009.
În raport de cele expuse, instanţa de executare este determinată ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor aceluiaşi text de lege, teza I, executarea hotărârilor judecătoreşti se efectuează, în cazul urmăririi bunurilor, de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care acestea se află.
Or, în speţă, imobilul urmărit este situat în Târgu Jiu, aflându-se în circumscripţia Judecătoriei Târgu Jiu, aceasta constituind instanţa de executare, competentă să soluţioneze contestaţia la executare potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
Împrejurarea că debitoarea contestatoare, precum şi terţul poprit central au sediul în Bucureşti, sectorul 1, iar executorul judecătoresc a emis şi dispoziţia de înfiinţare a popririi, nu este de natură a determina o altă competenţă teritorială, în considerarea art. 453 C. proc. civ.
Mai mult, art. 373 alin. (1) teza a II-a din Cod prevede că „dacă bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă acestea", iar dispoziţiile art. 3734 alin. (1) stabilesc competenţa executorului judecătoresc în cazul în care se efectuează mai multe executări silite, ce ar opera în cauză în condiţiile în care s-ar formula o nouă cerere de executare prin poprire, în raport de sediul contestatoarei sau al terţului poprit central, situaţie în care, executarea s-ar efectua de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea, în cauză B.E.J. B.F. din Târgu Jiu.
Întrucât Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a declarat necompetentă în soluţionarea cauzei, aceasta a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două judecătorii, sesizând Înalta Curte pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi în raport de dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în favoarea căreia va stabili competenţa de soluţionare, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la B.E.J. Bîrsăşteanu Florian, intimata creditoare din prezentul dosar, M.E., a solicitat executarea silită a sentinţei civile nr. 934 din 11 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin înfiinţarea popririi pe conturile debitoarei SC P. SA, cu sediul în Bucureşti, Calea sector 1, în condiţiile art. 453 C. proc. civ.
Conform art. 400 alin. (1) din acelaşi cod, contestaţia la executare propriu-zisă, astfel cum este şi cea formulată în litigiul de faţă, se introduce la instanţa de executare, definită în dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Textul de lege sus-menţionat prevede că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În materie de poprire, aceasta se înfiinţează, la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Cum sediul debitoarei SC P. SA este, după cum s-a arătat, în Bucureşti, sectorul 1, instanţa de executare prin poprire este Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, această instanţă fiind competentă să soluţioneze, în consecinţă, şi contestaţia la executare formulată de debitoare, în condiţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, creditoarea M.E. a solicitat executarea silită a titlului său doar prin intermediul popririi, nu şi printr-o altă formă de executare, astfel încât instanţa de executare nu poate fi determinată decât prin raportare la dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
Faptul că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a aceluiaşi titlu, în mod simultan, prin mai multe forme de executare, dar pentru creditori diferiţi, nu schimbă competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată în contradictoriu cu intimata creditoare din dosarul de faţă.
Într-adevăr, în scopul executării sentinţei civile nr. 934 din 11 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, B.E.J. B.F. a procedat la înfiinţarea popririi, la cererea intimatei creditoare din prezentul dosar, precum şi la urmărirea silită a imobilului proprietatea contestatoarei, situat în Târgu Jiu, judeţul Gorj, la cererea altor creditori din procesul finalizat prin hotărârea menţionată.
Înscrisurile depuse la dosar privind executarea imobilului indicat mai sus nu o privesc pe creditoarea M.E., astfel încât nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ., privind competenţa urmăririi bunurilor de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea.
Astfel, somaţia imobiliară nr. 14094/2009 şi procesul verbal de situaţie a imobilului din 25 martie 2009 nu se referă la intimata M.E., ci la alţi creditori, iar din procesul verbal întocmit pentru stabilirea cheltuielilor efectuate cu executarea creanţei acestei intimate rezultă că executarea solicitată de creditoarea respectivă s-a realizat în forma popririi, nu şi prin vânzare silită imobiliară, în dreptul rubricilor de cheltuieli aferente unei asemenea forme de executare nefiind trecută nicio sumă de bani.
Toate documentele de la dosar probează executarea prin poprire a creanţei intimatei M.E., recipisa C.E.C. nr. 436463/1, în valoare de 13.092,54 lei, a cărei ridicare, de către creditoare, a fost consemnată în procesul verbal din 6 mai 2009, fiind emisă în urma consemnării acestei sume, de terţul poprit R.B., în baza adresei de înfiinţare a popririi creanţei nr. 12051 din 16 martie 2009, emisă de B.E.J. B.F.
De asemenea, nu sunt relevante nici dispoziţiile art. 3734 alin. (1) deoarece nu se efectuează mai multe executări silite asupra aceluiaşi bun, care să o implice şi pe creditoarea din prezentul dosar, ci mai multe executări în baza aceluiaşi titlu executoriu, dar pentru creanţe ale unor creditori diferiţi şi asupra unor bunuri diferite.
În consecinţă, competenţa, în primă instanţă, în soluţionarea contestaţiei la executare îndreptată de SC P. SA împotriva intimatei M.E., aparţine, alternativ, instanţei de la sediul debitoarei sau instanţei de la sediul terţului poprit, conform art. 400 alin. (1) cu referire la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în litigiul de faţă, Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul debitoarei contestatoare. Aceasta indiferent că, în speţă, înfiinţarea popririi s-a dispus de executorul judecătoresc din Târgu Jiu, unde se află un punct de lucru al contestatoarei, acesta neputându-se confunda cu sediul societăţii debitoare şi, în consecinţă, neputând determina competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de SC P. SA în contradictoriu cu intimata M.E., în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de SC P. SA în contradictoriu cu intimata M.E., în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2498/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
