ICCJ. Decizia nr. 2600/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2600/2010
Dosar nr. 29897/3/2008
Ședința publică din 28 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5937 R din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la data de 09 ianuarie 2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., Legii nr. 53/2003 şi Legii nr. 168/1999, respectiv Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, a susţinut că şi-a îndeplinit punctual obligaţiile fixate de instanţa fondului, motiv pentru care a solicitat trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, cu privire la care, din oficiu, a fost invocată excepţia inadmisibilităţii, se constată următoarele:
Potrivit art. 299 C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului".
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi Cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Drept urmare, este exclusă posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri.
Or, în speţă, recurentul-reclamant a declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs exercitat de aceeaşi parte a fost respins ca nefondat.
În consecinţă, cum recursul dedus judecăţii nu priveşte o hotărâre din cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că Decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale, motiv pentru care va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva deciziei nr. 5937 R din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2598/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2595/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
