ICCJ. Decizia nr. 2613/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2613/2010
Dosar nr. 9100/1/2009
Ședința publică din 28 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanţii G.D.N., G.M. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii SC R.O. SA, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Agenţia Domeniilor Statului, Agenţia de Valorificare a Activelor Statului şi Statul R. prin Ministerul Finanţelor Publice, revizuirea deciziei nr. 8917 din 03 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenţii au susţinut că dispoziţiile acestei hotărâri prin care s-a reţinut că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sunt contrare încheierii din 13 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vrancea în acelaşi dosar, prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale şi s-a stabilit că această parte are calitatea de pârât în cauza dedusă judecăţii şi implicit este obligat la plata măsurilor reparatorii în echivalent solicitate în procedura de faţă.
Referitor la cererea de revizuire dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Prin Decizia nr. 8917 din 3 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea împotriva deciziei nr. 194 A din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, care a fost modificată în sensul că a fost admis apelul acestei pârâte.
A fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 152 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că a fost respinsă acţiunea faţă de acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin încheierea din 3 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vrancea în acelaşi dosar, cu referire la care se susţine că ar fi contrară dispoziţiilor hotărârii atacate prin cererea de revizuire dedusă judecăţii, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale a sentinţei pronunţată în cauză, formulată de reclamanţii G.D.N. şi G.M., dispunându-se înlăturarea din dispozitiv a admiterii acţiunii în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Agenţia Domeniilor Statului şi Agenţia pentru Valorificarea Activelor Statului, faţă de care fusese admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Ca urmare, dispoziţiile hotărârii menţionate prin care nu s-a statuat în nici un mod relativ la legitimarea procesuală pasivă a Statului Român.
În contradictoriu cu care acţiunea a fost admisă, nu sunt contrare celor dispuse prin Decizia atacată pronunţată în calea de atac a recursului declarat împotriva hotărârii judecătorilor fondului, astfel cum eronat se susţine.
Mai mult, cererea de revizuire dedusă judecăţii, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primită şi pentru neîndeplinirea cerinţelor imperativ pretinse de textul de lege indicat.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Se poate cere deci revizuirea pentru motivul invocat numai atunci când hotărârile, despre care se susţine că se contrazic, au fost pronunţate în soluţionarea a două sau mai multe cauze distincte, dar, deoarece acestea au avut acelaşi obiect şi s-au purtat între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, trebuie privite ca fiind una şi aceeaşi pricină.
Raţiunea acestei reglementări rezidă în necesitatea creării unei căi de rezolvare a situaţiei în care, judecându-se separat două sau mai multe asemenea cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la pronunţarea unor hotărâri potrivnice, ale căror dispozitive nu se pot concilia.
În cadrul aceluiaşi proces, nu se poate ajunge însă la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze/cicluri procesuale, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecăţii.
Ca urmare, constatând că, în speţă, pe de o parte hotărârea pretins potrivnică celei atacate, nu prezintă elementele de contrarietate pretinse de text, iar pe de altă parte hotărârile invocate a fi contrare au fost pronunţate în acelaşi proces în diferitele sale etape procesuale, urmează, pentru considerentele expuse, a respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 8917 din 03 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de G.D.N. şi G.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2629/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2627/2010. Civil. Revendicare mobiliară. Recurs → |
|---|
