ICCJ. Decizia nr. 2803/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2803/2010
Dosar nr. 6063/1/2009
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3712 din 30 iunie 2004 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul de cadastru şi Publicitate imobiliară pentru ca, în contradictoriu cu acest pârât, să fie desfiinţată măsura cuprinsă în adresa nr. 2619 din 3 iunie 2004 a pârâtului, să se constate trecerea abuzivă în proprietatea statului fără titlu valabil a apartamentului nr. 4 din imobilul situat în Arad, să fie obligată pârâta la restituirea în natură a imobilului şi la radierea dreptului de administrare înscris în C.F. 7437 Arad în favoarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.
La termenul de judecată din 28 septembrie 2004 reclamanta şi-a precizat acţiunea şi a lărgit cadrul procesual în sensul că a chemat în judecată pârâtul B.V.A.M. pentru a se constata simulaţia în varianta operaţiunii fictive în ceea ce priveşte contractul de vânzare cumpărare încheiat între G.E. şi D.E. cu privire la imobilul situat în Arad, nr.top 260 şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între D.E. şi cumpărătorul L.Ş.
A mai solicitat ca Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să fie obligat să restabilească situaţia în cartea funciară 209 Arad şi să restituie imobilul, să radieze dreptul de proprietate al lui L.Ş., precum şi notarea dreptului de administrare stabilit în favoarea Direcţiei Generale pentru Agricultură; să se dispună radierea din C.F. colectivă 17436 Arad a dreptului de proprietate al Statului Român de sub B 2 şi a dreptului de administrare a Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară de sub B 3 cu privire la apartamentul cu nr.top.260/b/4 precum şi a dreptului de proprietate al lui L.Ş., radierea dreptului de proprietate al statului din C.F. individuală 17437 Arad de sub B 1 şi notările dreptului de administrare al Ministerului Silviculturii şi Industriei Lemnului de sub B 2 precum şi a celorlalte drepturi de administrare notate sub B 4 şi B 5 şi în final, să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor înscrise în C.F.17436 Arad şi 17437 Arad cu titlu de moştenire după G.E.
S-a arătat în motivarea acţiunii că soţii G.I. şi E. au avut în proprietate imobilul înscris în C.F.209 Arad şi din cauza măsurilor anti-evreieşti adoptate în România în timpul celui de-al doilea război mondial, proprietara G.E., succesoare a defunctului său soţ, a încheiat operaţiuni fictive de vânzare-cumpărare a imobilului înscris în cartea funciară mai sus-indicată cu salariaţii I.F. Nadăş, fondată de reclamantă împreună cu soţul său.
Tot la data de 28 septembrie 2004, B.V.A.M. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat respingerea acţiunii cu primire la revendicarea apartamentului nr. 4 din Arad.
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 18 ianuarie 2005, Tribunalul Arad, secţia civilă, a admis acţiunea precizată şi a constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului Român a imobilului situat în Arad, a constatat simulaţia în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare încheiat în Lipova la 25 martie 1941 între văduva lui G.I., născută W. şi cumpărătorul D.E. cu privire la imobilul susmenţionat şi cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 8 martie 1943 între vânzătorul D.E. şi cumpărătorul L.Ş. cu privire la acelaşi imobil, a obligate Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară să restituie în natură şi în deplină proprietate imobilul sus-menţionat şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi radierile solicitate de reclamantă.
In rejudecare, după un prim ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 377A din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, s-a admis apelul declarat de intervenientul B.V.M. împotriva sentinţei civile nr. 20 din 18 ianuarie 2005 pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3712/2004, pe care a anulat-o şi a dispus reţinerea cauzei spre rejudecare în fond la Curtea de Apel Timişoara, fixându-se termen de judecată la 8 octombrie 2007, în contradictoriu cu reclamanţii-intimaţi C.M.A. şi C.V., cu pârâţii intimaţi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad şi Statul Român prin Consiliul local Arad.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere faptul că nici prima instanţă, nici instanţa de apel nu şi-au exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (2) teza I şi nu a pus în discuţie necesitatea lărgirii cadrului procesual iniţial prin formularea de către partea interesată a unei cereri de intervenţie forţată a cumpărătorului, a moştenitorilor cumpărătorului din contractul de vânzare-cumpărare pretins simulat.
Prin Decizia civilă nr. 91 din 22 aprilie 2009 Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea formulată, precizată de reclamanta M.E. şi continuată de moştenitorii testamentari C.M.A. şi C.V. împotriva pârâţilor Statul Român prin Consiliul local Arad, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, B.V.M., J.E., D.E., J.E., D.C.T., D.E. şi D.F.
A constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului Român a imobilului situat în Arad, înscris în C.F. 209 Arad, cu nr.top. 260/b, compus din clădire cu 6 apartamente şi teren în suprafaţă de 442 mp.
A constatat simulaţia în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare încheiat în Lipova la data de 25 martie 1941, între văduva lui G.I. născută W.E. şi cumpărătorul D.E. cu privire la imobilul menţionat mai sus, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08 martie 1943, între vânzătorul D.E. şi cumpărătorul L.Ş. cu privire la acelaşi imobil.
A obligat pe pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad să restituie în natură imobilul din litigiu.
A dispus restabilirea situaţiei anterioare de C.F.209 Arad în sensul intabulării dreptului de proprietate a lui D.E. de sub B 8 şi B 11 şi intabulării dreptului de proprietate a lui L.Ş. de sub B 14.
A dispus radierea dreptului de proprietate a lui L.Ş. din C.F. individuală nr. 17438 Arad de sub B III şi notarea dreptului de administrare a titularilor Direcţia Generală pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Ape a Judeţului Arad, de sub B 4 şi Oficiul de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Arad de sub B 5, cu privire la apartamentul cu nr. 260/b/1-260/b/III şi 260/b/V-260/b/VI .
A dispus radierea din C.F. colectivă 17436 Arad a dreptului de proprietate al Statului - Ministerul Industriei, întreprinderea IPCIL Arad de sub B 2 şi a dreptului de administrare a Oficiului Judeţean de cadastru, Geodezie şi Cartografie Arad, de sub B 3 cu privire la apartamentul cu nr.top.260/b/III, precum şi a dreptului de proprietate a lui L.Ş. de sub B 1, cu privire la apartamentele cu nr.top.260/b/l, 260/b/III - 260/b/II - 260/b/VI.
A dispus radierea dreptului de proprietate al Statului din C.F. individuală 17437 Arad de sub B 2, a dreptului de administrare a Direcţiei Generale pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Ape a judeţului Arad, de sub B 4 şi a dreptului de administrare a Oficiului Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Arad de sub B 5.
A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor înscrise în C.F. 17436 Arad şi 17437 Arad cu titlul de moştenire după G.E. şi restituire conform Legii nr. 10/2001. Respinge cererea de intervenţie formulată de intervenientul B.V.A.M.
A obligat pe pârâţi la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Între părţi a existat o simulaţie a actelor întocmite, intenţia antecesoarei reclamantei nefiind niciodată aceea de a înstrăina cu adevărat dreptul de proprietate asupra imobilului şi prin urmare, statul nu are un titlu valabil asupra imobilelor reprezentate.
Reclamanta M.E. a decedat în timpul procesului şi în cauză au fost introduşi moştenitorii acesteia, C.M.A. şi C.V., ce au înţeles să continue acţiunea formulată de antecesoarea lor, prin care aceasta solicită să se constate trecerea abuzivă în proprietatea statului a apartamentului nr. 4 şi restituirea lui în natură.
Preluarea acestui apartament s-a făcut de la o persoană care nu era proprietarul real, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995, modificată prin HG nr. 11/1997.
Ca urmare a desfiinţării contractelor simulate, urmează a se restabili şi situaţia de carte funciară.
Cererea de intervenţie este nefondată, intervenientul neputând dobândi în proprietate un bun care nu se mai află în proprietatea antecesorului său.
Împotriva deciziei civile nr. 91 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs reclamanţii C.M.A. şi C.V. şi intervenientul B.V.A.M.
Prin motivele de recurs formulate, reclamanţii C.M.A. şi C.V. au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, următoarele:
Trecerea imobilului în proprietatea statului s-a realizat fără titlu valabil.
Restabilirea situaţiei legale de carte funciară se impune ca o cerere accesorie în cauză, potrivit art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.
Prin Decizia atacată s-a respins cererea de intervenţie, fără a preciza dacă se respinge pe fond sau pe excepţie.
Prin motivele de recurs formulate, intervenientul B.V.A.M. a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ. şi a formulat următoarele critici:
Instanţa a procedat la o pronunţare plus şi minus petita. Astfel, instanţa a constatat trecerea abuzivă în proprietatea statului a întregului imobil situat în Arad, jud. Arad, deşi reclamanţii au solicitat să se constate această preluare abuzivă doar pentru apartamentul nr. 4. Totodată, reclamanţii au mai solicitat să fie anulată măsura dispusă de către unitatea deţinătoare prin adresa nr. 2619/2004, capăt de cerere asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat în niciun fel.
Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 admiţând acţiunea pentru întregul imobil, precum şi dispoziţiile art. 1175 C. civ. care reglementează simulaţia juridică.
Simulaţia subsecventă dintre D.E. şi L.Ş. nu este dovedită în nici un fel în cauză.
După cum reiese din hotărârile judecătoreşti de condamnare, familia G. era în observaţia autorităţilor din vremea respectivă pentru vânzările simulate. Or, dacă şi imobilul din litigiu ar fi făcut obiectul unei astfel de simulaţie în mod sigur aceasta ar fi fost anulată de către autorităţi, iar participanţii condamnaţi şi arestaţi. Faptul că nu s-a întâmplat acest lucru întăreşte concluziile legalităţii contractului de vânzare-cumpărare dintre D.E. şi L.Ş.
Recursurile sunt ne fondate.
Referitor la motivele de recurs formulate de reclamanţi se constată următoarele:
Faţă de situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel se reţine că între părţi a existat o simulaţie a actelor întocmite, astfel că în mod corect s-a reţinut de către această instanţă că niciodată intenţia antecesoarei reclamante M.E. nu a fost aceea de a înstrăina cu adevărat dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel că statul nu are un titlu valabil asupra acestuia.
In ceea ce priveşte apartamentul nr.4, pentru care se poartă prezentul litigiu, acesta a fost sediul social al firmei fostă Nadăs şi a fost preluat de către stat prin naţionalizare în baza Legii nr. 119/1948, deci naţionalizarea a avut un alt temei juridic decât restul clădirii în care acest apartament s-a aflat.
M.E., reclamanta din acest dosar a decedat în timpul procesului şi în cauză au fost introduşi moştenitorii acesteia, C.M.A. şi C.V., care au înţeles să continue acţiunea formulată de antecesoarea lor, prin care aceasta solicită să se constate trecerea abuzivă în proprietatea statului a apartamentului nr.4 şi restituirea lui în natură.
Faţă de prevederile art. 1175 C. civ., constatând simulaţia asupra contractelor întocmite în 1941 şi 1943, în mod corect a dispus instanţa de apel restabilirea situaţiei de carte funciară, radierea dreptului de proprietate al statului, radierea dreptului de administrare a Oficiului judeţean de cadastru şi intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.
Cât priveşte susţinerile recurenţilor-reclamanţi privind modul în care instanţa de apel a soluţionat cererea de intervenţie se constată că şi acestea sunt nejustificate.
Faţă de împrejurarea că antecesorul intervenientului B.V.A.M. a devenit proprietar în baza unui act simulat, în mod corect a reţinut instanţa de apel că cererea de intervenţie este neîntemeiată, deoarece intervenientul nu poate dobândi în proprietate un bun care nu mai este proprietatea antecesorului său.
Referitor la motivele de recurs formulate de intervenientul B.V.A.M. se constată că şi acestea sunt nefondate.
Astfel, referitor la susţinerile potrivit cărora instanţa s-ar fi pronunţat ultra şi minus petita, acestea nu se justifică.
Se constată că la data de 28 septembrie 2004 reclamanta şi-a modificat acţiunea în sensul că a solicitat să se constate simulaţia în varianta operaţiunii juridice fictive, a contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Arad, înscris în C.F. 209 Arad, cu nr.top 260, să fie obligat Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad la restituirea în natură în deplină proprietate a acestui imobil şi să se restabilească situaţia anterioară de carte funciară.
Astfel, prin modificarea acţiunii, reclamanta a precizat că se referă la întregul imobil.
Referitor la susţinerea potrivit căreia instanţa nu s-a pronunţat asupra solicitării reclamanţilor de anulare a măsurii dispuse de către unitatea deţinătoare prin adresa nr. 2619/2004, se constată că nici aceasta nu se justifică.
Prin adresa menţionată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu a luat nicio măsură, ci doar a comunicat reclamantei nerezolvarea notificării.
Cu privire la criticile recurentului - intervenient cu privire la existenţa simulaţiei, se constată că nici acestea nu sunt fondate.
Constatând că părţile au căzut de acord ca actul lor să nu producă niciun efect între ele, ci numai fraudarea legii, în mod corect a reţinut instanţa de apel simulaţia intervenită.
Faţă de considerentele expuse, constatând neincidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii C.M.A. şi C.V. şi intervenientul B.V.A.M. împotriva deciziei nr. 91 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2806/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2800/2010. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
