ICCJ. Decizia nr. 2790/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2790/2010
Dosar nr. 6096/120/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6096/120 din 3 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamanta M.A. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 18590/2008 emisă de Primăria municipiului Târgovişte.
In motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, prin Decizia atacată, au fost revocate alte două decizii anterioare, respectiv nr. 4315/2005 şi nr. 6082/2007, în baza căruia i se acordau despăgubiri.
Totodată, reclamanta a susţinut în motivarea cererii de chemare în judecată că Decizia în litigiu este nelegală, întrucât i se acordă despăgubiri numai pentru cota sa de bun comun şi cota ce i se cuvine din moştenire, ca şi cum pentru restul imobilului succesiunea ar fi fost vacantă, însă o atare soluţie nu este în spiritul dispoziţiilor legale întrucât, dacă fiicele sale nu au formulat notificare pentru partea ce li se cuvenea din imobilul expropriat, această măsură echivalează cu o renunţare ce aduce beneficiu unicului moştenitor existent şi anume ei.
A învederat reclamanta că dispoziţia nr. 4315/2005, care a fost revocată îi acorda în întregime despăgubiri, singura problemă fiind cea vizând cuantumul acestora, iar o atare chestiune nu a fost rezolvată prin dispoziţia nr. 18590/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 350 din 11 februarie 2009, Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea reclamantei. Această sentinţă a fost menţinută de Curtea de Apel, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin Decizia nr. 105 din 18 mai 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta M.A.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că motivele invocate de reclamantă prin prezenta acţiune au fost deja analizate de către o altă instanţă (sentinţa civilă nr. 68/2008 a Tribunalului Dâmboviţa), iar hotărârea pronunţată se bucură de putere de lucru judecat, situaţie în care nu se mai poate pune în discuţie întinderea dreptului reclamantei la despăgubiri.
Împotriva deciziei civile nr. 105 din 18 mai 2009 a declarat recurs reclamanta M.A., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ. şi criticând Decizia atacată prin aceea că în mod nelegal i s-a respins contestaţia întemeiată pe Legea nr. 10/2001 pe motivul autorităţii de lucru judecat, fără a se observa că sentinţa civilă nr. 68/2008 a Tribunalului Dâmboviţa a privit o contestaţie împotriva altei decizii.
Totodată, recurenta-reclamantă a mai susţinut în motivarea cererii de recurs că instanţele nu au analizat motivele formulate în cuprinsul contestaţiei ce face obiectul prezentului dosar, nu au răspuns dacă Legea nr. 10/2001 încalcă principiul statuat în materia succesiunilor potrivit căruia erezii renunţători sunt consideraţi că nu au existat, iar cei acceptanti culeg totul în cotele stabilite în lipsa renunţătorilor şi nu au avut în vedere că, în speţă, a formulat notificare numai M.A., nu şi cele două fiice ale acesteia.
Recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed.
Prin acţiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta M.A. a contestat dispoziţia nr. 18590 din 14 octombrie 2008 a Primăriei Târgovişte, prin care i s-a propus de către intimată acordarea de despăgubiri în limita diferenţei dintre valoarea actualizată şi sumele plătite cu titlu de despăgubire pentru terenul în suprafaţă de 200 mp (reprezentând cota de 3/8 din suprafaţa de 800 mp preluată) şi pentru cota de 5/8 din construcţia demolată, imobil ce fusese situat în Târgovişte, pe motiv că i s-ar fi stabilit greşit cota de despăgubire cuvenită pentru acest imobil.
Această dispoziţie atacată de reclamanta a revocat la rândul său alte dispoziţii emise de intimată, respectiv dispoziţia nr. 4315/2005 şi nr. 6082/2008, prin aceasta din urmă propunându-se acordarea de despăgubiri pentru reclamantă pentru suprafaţa de 200 mp teren (reprezentând cota de 3/8 din 800 mp) şi pentru cota de 5/8 din construcţia demolată.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, legalitatea dispoziţiei nr. 608/2008 a făcut obiectul analizei instanţei de judecată sub aspectul întinderii cotei ce se cuvenea reclamantei din imobilul în litigiu, în virtutea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin sentinţa civilă nr. 68 din 21 ianuarie 2008, rămasă definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Dâmboviţa statuând că au fost corect stabilite cotele pentru care reclamanta M.A. este îndreptăţită să primească despăgubiri.
Câtă vreme prin dispoziţia nr. 18590/2008 a Primăriei municipiului Târgovişte (contestată prin acţiunea de faţă) se stabilesc de către intimată în favoarea reclamantei aceleaşi cote la despăgubiri ca şi cele reţinute prin Decizia invocată, iar reclamanta, prin cauza de faţă, urmăreşte modificarea acestor cote, în condiţiile în care ele făcuseră deja obiectul analizei instanţei şi fuseseră rezolvate printr-o hotărâre anterioară şi anume sentinţa civilă nr. 68/2008 a Tribunalului Dâmboviţa, în mod corect a reţinut atât instanţa de fond, cât şi cea de apel că a dispune în alt mod ar însemna a se aduce atingere puterii de lucru judecat.
Principiul securităţii raporturilor juridice şi a hotărârilor judecătoreşti, devenite res judicata, trebuie respectat, întrucât, în caz contrar, desfiinţarea unei hotărâri irevocabile, creează un climat de insecuritate juridică ce reduce încrederea persoanelor în sistemul judiciar şi în statul de drept.
Referitor la critica potrivit căreia nu au fost verificate motivele invocate în cuprinsul contestaţiei, iar instanţa de apel nu s-a pronunţa cu privire la faptul că Legea nr. 10/2001 încalcă principiul statuat în materia succesiunilor şi anume acela că moştenitorii care au renunţat la succesiune sunt consideraţi că nu au existat, iar acceptanţii moştenesc totul în cotele stabilite de lege, se constată că Decizia instanţei de apel este amplu motivată, cuprinde motivele pe care se întemeiază, prin considerentele reţinute răspunzându-se în mod clar tuturor motivelor de apel formulate şi reţinându-se că dispoziţia nr. 18590/2008 a Primarului municipiului Târgovişte a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. Este de reţinut totodată, cu privire la această critică a recurentei că instanţa de apel nu avea obligaţia de a se pronunţa dacă Legea nr. 10/2001 încalcă principiul statuat în materia succesiunilor, potrivit căruia moştenitorii care au renunţat la succesiune sunt consideraţi că nu au existat, iar acceptanţii moştenesc totul în cotele stabilite de lege, principiu enunţat de recurenta - reclamantă în cuprinsul cererii de recurs.
Faţă de considerentele expuse, constatându-se neincidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei civile nr. 105 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2796/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2786/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
