ICCJ. Decizia nr. 2855/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2855/2010
Dosar nr. 482/110/2006
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 482/110/2006 (5638 din 16 octombrie 2006 nr. vechi) reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA - Borzeşti cu sediul municipiul Oneşti , solicitând a se dispune obligarea acesteia la plata sumei nete de 1.104.469.165 lei ROL restanţă la data de 19 decembrie 2003 actualizată la data plăţii şi a dobânzii legale aferente ; a sumei de 581.692.162 lei ROL netă datorată tot la 19 decembrie 2003 , actualizată la data plăţii ca diferenţă de impozit la stat.
S-a mai solicitat şi obligarea pârâtei la plata sumei de 46.989.637 lei ROL, achitaţi de reclamant în locul pârâtei cu titlu de impozit la data de 19 iulie 2006 , sumă de asemenea indexată cu dobânda legală.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut, în principal, că între părţi a avut loc un litigiu având ca obiect drepturile de autor la care pârâta este obligată către el, ce a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 280 din 08 septembrie 1995 a Tribunalului Bacău, astfel cum a fost schimbată prin Decizia civilă nr. 3736 din 30 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
La data de 23 octombrie 2003 a solicitat pârâtei să execute de bună voie sentinţa susmenţionată, actualizarea sumelor ce-i erau datorate cu titlu de drepturi de autor, reprezentând suma totală brută de 2.208.312.709 lei ROL, din care suma de 1.548.294.74 lei către el şi suma de 660.014.869 cu titlu de impozit către stat.
Pârâta i-a achitat suma de 443.828.675 lei la data de 19 decembrie 2003, iar la stat cu titlu de impozit suma de 78.322.707 lei.
Ca urmare a depunerii de către reclamant a declaraţiei de venit global pe anul 2003, Administraţia Finanţelor Publice a analizat situaţia plăţii impozitului datorat pentru anul 2003 şi a stabilit ca pentru suma brută 522.151.382 lei impozitul datorat era de 125.312.344 lei şi nu de 78.322.707 lei cât a plătit pârâta, astfel că el a fost obligat să plătească în lotul acesteia suma de 46.989.637 lei ROL, cu titlu de impozit.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că a achitat sumele cuvenite reclamantului, astfel cum s-au stabilit prin sentinţa civilă 280/1995, cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 83/2000 a Curţii de Apel Bacău, respectiv suma de 443.218.675 lei ROL.
Prin încheierile din 14 februarie 2007 şi 21 februarie 2007 instanţa a respins ca nefondate excepţiile invocate privind autoritatea de lucru judecat şi prescripţia dreptului la acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 94 din 13 februarie 2008 Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul Nicolae Ioan în contradictoriu cu pârâta C. SA Borzeşti.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma totală de 229.319 lei RON cu titlu de pretenţii (reactualizate la 28 septembrie 2007), reactualizate la data plăţii efective cu indicele de inflaţie.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2564,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că în urma unui proces ce a făcut obiectul dosarului nr. 491/1995 al Tribunalului Bacău şi soluţionat irevocabil la data de 30 septembrie 2003, reclamantul, în calitate de coautor al brevetului de invenţie nr. 80130/1981, a obţinut obligarea pârâtei la plata sumei nete de 443.828.675 lei (Decizia civilă nr. 83 din 13 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bacău).
Pârâta a fost notificată de reclamant (scrisoare recomandată nr. 5388 din 23 octombrie 2003) să îi achite suma menţionată reactualizată şi să achite impozitul legal datorat la stat, însă aceasta a plătit reclamantului numai suma de 443.826.675 lei ROL şi numai o parte (15%) din impozitul datorat către stat, astfel că reclamantul a fost obligat să plătească în locul pârâtei suma de 46.989.637 lei, cu titlu de impozit, la 19 iulie 2006.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, care a respectat obiectivele stabilitate de instanţa de judecată, rezultă că la data de 28 septembrie 2007 suma totală netă cuvenită reclamantului este de 229.319 lei RON (172.124 lei RON, reactualizarea sumei cuvenite cu titlu de drepturi de autor şi a sumei plătită cu titlu de impozit + 57.195 lei dobânzi legale).
În temeiul art. 274 C. proc. civ. s-au acordat reclamantului şi cheltuieli de judecată, dovedite în cauză, în suma de 2564,43 lei RON, reprezentând cheltuieli de transport, cazare, onorariul de expertiză şi taxă judiciară de timbru.
Prin Decizia civilă nr. 60 din 20 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul SC C. SA Borzeşti, judeţul Bacău împotriva sentinţei civile nr. 94 din 13 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 482/110/2006.
S-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că :
S-a admis în parte acţiunea şi pe cale de consecinţă :
A fost obligată pârâta SC C. SA Borzeşti, jud. Bacău să plătească reclamantului I.N. suma de 522.386.350 ROL, sumă netă, reprezentând valoarea actualizată cu indicele de inflaţie pentru perioada mai 2000-decembrie 2003, a sumei de 443.828.675 lei stabilită prin Decizia nr. 83/2000, pronunţată în dosarul nr. 1958/1999 al Curţii de Apel Bacău, cu titlu de drepturi de inventator, recunoscute reclamantului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5.324,90 RON cu titlu de diferenţă de impozit în cuantum de 46.222.093 ROL achitat de reclamant în locul pârâtei la data de 19 iulie 2006, sumă reactualizată pentru perioada 19 iulie 2006-28 februarie 2009.
S-a respins ca nefondat apelul reclamantului I.N. împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 835 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu expert.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 83 din 13 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bacău (rămasă irevocabilă) apelanta - pârâtă a fost obligată să plătească apelantului-reclamant suma netă de 443.828.675 lei, cu titlu de drepturi băneşti cuvenite inventatorului.
Apelanta - pârâtă a achitat suma datorată la data de 19 decembrie 2003, situaţie în care datorează apelantului - reclamant o diferenţă de bani reprezentată de actualizarea, în raport de rata inflaţiei, a sumei datorate, de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti la data plăţii efective.
In cauză, apelanta a susţinut că dreptul la acţiune pentru pretenţiile deduse judecăţii este prescris, însă s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, deoarece termenul de prescripţie începe să curgă de la data pronunţării irevocabile a deciziei 3736 din 30 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie prin care s-a respins recursul împotriva deciziei civile nr. 83/2000 a Curţii de Apel Bacău. Nu se poate reţine o altă dată de începere a cursului prescripţiei, deoarece abia la această dată dreptul creditorului a fost cert, fiind îndreptăţit a cere îndeplinirea obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească.
Apelantul reclamant a solicitat acordarea şi a dobânzilor la sumele restante, însă se va aprecia ca aceste daune - interese nu sunt debite decât atunci când debitorul este pus în întârziere, conform dispoziţiilor art. 1081 C. civ., punere în întârziere ce se efectuează printr-o notificare.
Apelantul - reclamant a notificat apelanta - pârâtă la data de 23 octombrie 2003 situaţie în care nu poate fi obligată apelanta - pârâtă la plata dobânzii pentru suma stabilită în anul 2000 prin hotărâre judecătorească; nu poate fi obligat nici pentru suma plătită ca impozit de apelantul - reclamant la 19 iulie 2006, acesta nepunând în întârziere pentru această sumă apelanta - pârâtă.
S-a efectuat în apel o expertiză contabilă care a stabilit că suma datorată apelantului-reclamant, reprezentând reactualizarea sumei de 443.828.675 lei stabilită prin Decizia civilă nr. 83/2000 a Curţii de Apel Bacău este de 522.386.350 ROL, sumă la care este îndreptăţit acesta.
S-a apreciat totodată că apelantul - reclamant este îndreptăţit a primi suma achitată pentru apelanta - pârâtă, ca impozit la suma ce trebuia să o primească, sumă ce se impune a fi plătită în valoare actualizată cu indicele de inflaţie.
A fost reactualizată suma achitată ca impozit de apelantul-reclamant pentru apelanta - pârâtă rezultând suma de 5314,9 ROL, sumă la care este îndreptăţit apelantul - reclamant. Ambele sume urmează a fi actualizate la data plăţii, aşa cum s-a stabilit de instanţa de fond în mod corect.
S-a considerat că relevantă în cauză este expertiza efectuată în apel, deoarece s-a avut în vedere indexarea drepturilor băneşti cu indicele de inflaţie conform prevederilor din HG nr. 499/2003 (în vigoare la acea dată) , neputând fi pusă în discuţie o recalculare a drepturilor cuvenite inventatorului sau o verificare a notei de calcul privind valoarea drepturilor băneşti cuvenite acestuia, stabilite prin Decizia civilă nr. 83/2000 a Curţii de Apel Bacău - aşa cum a făcut expertul ( fila 252) în expertiza efectuată la fondul cauzei.
Apelantul - reclamant a mai invocat şi un alt motiv de apel privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, susţinând că acestea sunt în valoare de 2900,13 lei, motiv ce nu a fost reţinut, deoarece cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta a fost calculat şi indicat chiar de apelantul - reclamant în concluziile scrise (fila 293 dosar de fond) şi reţinute ca atare de instanţă.
1.Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs apelantul-reclamant I.N. , criticând-o pentru următoarele motive:
a. Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
In dispozitivul hotărârii se arată că instanţa ar fi admis apelul pârâtei, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 522.336.35o ROL suma neta în decembrie 2003, deşi aceasta a cerut să plătească numai 76.899.383 ROL şi nimeni nu a cerut indexarea cu indicele de inflaţie a sumei de 443.328.675 ROL.
b. Întrucât instanţa a dat o sumă necerută, nu se poate susţine că s-a admis apelul pârâtei SC C. SA, astfel că şi obligarea reclamantului de plata către pârâta a sumei de 835 ROL nu are baza legală.
c. Suma de 522.386.350 ROL este datorată de pârâta la 19 decembrie 2003 şi nu este actualizată la data plăţii, aşa cum s-a cerut în mod expres prin cererea de chemare în judecata.
d. Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii .
Cadrul procesual este stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În considerentele deciziei recurate se face precizarea că reclamantul a solicitat şi acordarea dobânzilor la sumele restante, însă s-a apreciat că aceste daune interese nu sunt debite decât atunci când pârâta este în întârziere, conform dispoziţiilor art. 1081 C. civ., punerea în întârziere efectuându-se printr-o notificare .
Dar chiar instanţa de apel constată în continuare că apelantul-reclamant a notificat apelanta pârâtă la data de 23 octombrie 2003 şi a tras concluzia contradictorie că în acest caz nu poate fi obligată apelanta pârâta la plata dobânzii pentru suma stabilită în anul 2000 prin hotărâre judecătorească şi nici pentru suma plătită ca impozit de apelantul reclamant la 19 iulie 2006, acesta nepunând în întârziere pentru aceasta sumă apelanta pârâtă.
Contradicţia rezultă din împrejurarea că în perioada 2000-2003 a continuat judecata în acel ciclu procesual, iar dobânzile erau solicitate chiar prin cererea de chemare în judecata din ianuarie 1995 şi erau prevăzute în regula 53 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 aprobat prin HG nr. 152/1992, baza legală a întregului proces, care prevedea acordarea dobânzilor la creanţe pe întreaga perioadă cuprinsă între data când trebuia făcută plata şi până la data plăţii efective în 19 decembrie 2003.
În ceea ce priveşte dobânzile datorate de pârâtă după 2003, se constată că instanţa de apel a omis notificarea din 23 octombrie 2003, pe care o consemnează în considerentele deciziei.
e. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat întregirea drepturilor băneşti cuvenite inventatorului la 19 decembrie 2003 (data plăţii efective a creanţei), conform legislaţiei speciale în domeniul brevetelor de invenţie. În tot cuprinsul deciziei recurate, instanţa de apel nu face nicio referire la aplicarea modului de calcul din legea specială şi nici la motivele pentru care în această cauză s-a opus aplicării acestei legislaţii.
Din analiza deciziei recurate a rezultat că aceasta este lipsită de temei legal, întrucât a ignorat în totalitate şi fără nici o motivare modul legal de calcul al drepturilor băneşti cuvenite inventatorului cuprins în HGR. nr. 152/1392, precum şi împrejurările de fapt esenţiale pentru dezlegarea pricinii, aşa cum s-a arătat. Nu s-a ţinut cont de faptul că în perioada 2000-2003 cauza a fost în stare de judecată la Curtea Supremă de Justiţie, iar în 23 octombrie 2003 pârâta a fost notificată.
f. Actualizarea sumei de 443.828.675 lei cu indicele de inflaţie nu este motivată.
2. Pârâta a criticat Decizia de apel pentru următoarele motive, ce se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 5,7 şi 9 C. proc. civ.
a. Deşi se reţine că întrucât notificarea s-a făcut la 23 octombrie 2003 nu se poate dispune obligarea pârâtei la plata dobânzilor pentru suma plătită în anul 2000-pentru impozitul plătit în anul 2006 nefăcându-se punerea în întârziere, în final este obligată să achite o sumă actualizată cu indicele de inflaţie.
b. În condiţiile în care se reţine lipsa punerii în întârziere anterior anului 2003, pretenţiile reclamantului anterioare datei de 16 octombrie 2003 sunt prescrise, acţiunea fiind formulată la data de 16 octombrie 2006.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
1. Cu privire la recursul declarat de reclamant:
a. Reclamantul nu are interes în formularea unei critici prin care să susţină că partea adversă a fost obligată la mai mult decât aceasta a cerut prin propria sa declaraţie de apel, din perspectiva art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Suma dispusă prin Decizia de apel reprezintă reactualizarea sumei la care a fost obligată pârâta prin hotărâre irevocabilă, apreciindu-se motivat că acesta este prejudiciul suferit de către reclamant prin achitarea acesteia la data de 19 decembrie 2003.
b. În condiţiile în care, în temeiul probelor administrate şi a dispoziţiilor legale apreciate relevante, instanţa a stabilit suma datorată, având în egală măsură în vedere cele arătate în analiza criticii anterioare, nu este fondată critica de recurs referitoare la cheltuielile de judecată.
c. Suma de 522.386.350 ROL reprezintă o sumă-diferenţă de plată, reactualizată la data de 19 decembrie 2003.
În ceea ce priveşte reactualizarea sumei la data plăţii, cerere formulată şi în apelul reclamantului, în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile alin. (3) ale art. 3712 C. proc. civ.
Acest text legal prevede că: dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea sumei; în cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.
Oricum, în Decizia de apel s-a menţionat că ambele sume urmează a fi actualizate la data plăţii, aşa cum corect s-a stabilit de instanţa de fond în mod corect. În acest context se reţine dispoziţia instanţei de apel referitoare la menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
d. În ceea ce priveşte plata dobânzilor, motivarea deciziei de apel nu este contradictorie, nefiind atrasă incidenţa art.304 pct.7 C. proc. civ..
În condiţiile în care se recunoaşte formularea notificării la data de 23 octombrie 2003, nerecunoaşterea efectelor conferite de art. 1081 C. civ. s-a făcut numai prin încălcarea acestor dispoziţii legale – din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nu se acordă în mod greşit dobânzile datorate de la această dată până la data plăţii, respectiv 19 decembrie 2003. La această dată a intervenit plata sumei datorate, stabilită prin titlul executoriu, de când creditorul este prejudiciat cu devalorizarea intervenită.
Solicitarea de dobânzi în litigiul declanşat în anul 1995 nu prezintă relevanţă în cel de faţă, partea trebuind să-şi valorifice drepturile procedurale în cadrul fiecărui dosar în parte, inclusiv prin exercitarea căilor de atac legale.
În limitele criticilor formulate nu se poate analiza relevanţa notificării din anul 2003 în ceea ce priveşte plata impozitului făcut în anul 2006.
e. În justificarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a făcut trimitere la expertiza efectuată în apel şi argumentele pentru care i s-a acordat relevanţă acesteia, cu referire şi la dispoziţiile legale apreciate ca fiind incidente, cu motivarea că acestea erau în vigoare la data respectivă.
S-a mai reţinut totodată, în mod corect, că nu poate fi făcută o recalculare a drepturilor cuvenite inventatorului stabilite în litigiul anterior, acestea fiind protejate de puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în cauza respectivă.
Normele reţinute sunt tot din legislaţia specială din materia invenţiilor, iar argumentele pentru care acestea au fost aplicate şi nu altele din materia respectivă, nu au fost contestate în cadrul criticii, nefiind arătate motivele de nelegalitate sub acest aspect.
Notificării din data de 23 noiembrie 2003 i se acordă efectele cuvenite prin prezenta decizie, iar relevanţa celuilalt aspect invocat nu este justificată.
f. Acordarea sumei reactualizate în raport de indicele de inflaţie este motivată cu referire la expertiza efectuată în cauză şi dispoziţiile legale apreciate ca fiind relevante.
În considerarea argumentelor reţinute sub pct. d, care se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecinţă – celelalte critici, analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., nefiind fondate.
Cu aplicarea şi a art. 296 C. proc. civ., se va modifica în parte Decizia de apel, în sensul că se va admite şi apelul declarat de reclamant, în limitele acestei critici, dispunându-se obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente calculată pe perioada 23 octombrie 2003-19 decembrie 2003.
2.Cu privire la recursul declarat de pârâtă:
a. Motivarea deciziei de apel nu este contradictorie sub aspectul relevat, nefiind fondat astfel motivul de recurs încadrat formal în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aceasta întrucât dobânda este diferită de inflaţie. Prin dobândă este sancţionată plata cu întârziere a unei sume, în condiţiile art.1081 C. civ., pe când în cazul inflaţiei are loc o reactualizare a sumei datorate în funcţie de devalorizarea monetară intervenită.
b. În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, argumentele pentru care instanţa de apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată sunt diferite de cele arătate în detalierea criticii de recurs.
În aceste condiţii, se constată că motivul de recurs formulat nu are legătură cu modul de soluţionare dispus prin Decizia de apel, susţinut pe considerentele reţinute, deşi acesta trebuie să se circumscrie hotărârii atacate.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă în ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtă.
Faţă de modul de dispunere în cauză, urmează să se facă aplicarea art. 276 C. proc. civ. şi să compenseze, în parte, cheltuielile de judecată efectuate de părţi, obligându-l pe reclamant la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Se vor păstra totodată celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Borzeşti împotriva deciziei nr. 60 din 20 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, ca nefondat.
Admite recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva aceiaşi decizii.
Modifică, în parte, Decizia în sensul că:
Admite şi apelul declarat de reclamantul I.N. împotriva sentinţei civile nr. 94 din 13 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Obligă pe pârâtă la plata a dobânzii legale aferentă sumei de 443.828.675 lei, calculată pe perioada 23 octombrie 2003-19 decembrie 2003.
Compensează, în parte, cheltuielile de judecată şi obligă pe reclamant la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2859/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2845/2010. Civil → |
|---|
