ICCJ. Decizia nr. 2870/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2870/2010
Dosar nr. 1264/108/2009
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 340 din 7 iulie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1264/108/2009, Tribunalul Arad, secţia civilă, a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantul D.G., în contradictoriu cu pârâţii S.M.L. şi Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect acordarea de daune morale în cuantum de 1.000.000 lei, făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Apelul declarat de către reclamant împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 208 din 13 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, apreciindu-se că, în mod corect, a fost aplicată sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată.
Cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar prin scutirea de la obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost soluţionată de prima instanţă prin încheierea de la termenul din 11 iunie 2009, în sensul menţinerii obligaţiei de timbrare, cu citarea reclamantului în acest sens, având în vedere sumele de care a beneficiat reclamantul, prin scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru în decursul ultimelor 12 luni, respectiv peste suma de 7.200 lei, după cum rezultă din desfăşurătorul de la dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din OUG nr. 51/2008, dacă reclamantul era nemulţumit de modalitatea de soluţionare a cererii sale de acordare a ajutorului public judiciar, avea posibilitatea să conteste această măsură pe calea unei cereri de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
Prin exercitarea apelului, reclamantul nu poate obţine schimbarea soluţiei cu privire la cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar, atât timp cât nu a făcut dovada că a atacat încheierea din 11 iunie 2009, prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public judiciar, în cadrul şi în termenul prevăzute de lege.
Doar în acea cale de atac reclamantul ar fi putut invoca susţinerile legate de ignorarea înscrisurilor depuse în dovedirea situaţiei sale financiare, precum şi încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, a conchis instanţa de apel.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de apel este dată cu încălcarea legii, deoarece încheierea din 11 iunie 2009, prin care s-a considerat că s-ar fi respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar nu i-a fost comunicată, astfel încât reclamantul nu putea formula o cerere de reexaminare.
In condiţiile în care respingerea cererii de asistenţă judiciară s-a dispus fără ca instanţa să cerceteze înscrisurile depuse de reclamant în susţinerea cererii, iar încheierea nu a fost comunicată, hotărârea de anulare a cererii de chemare în judecată ca netimbrată a fost pronunţată cu încălcarea dreptului de acces liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale.
Recurentul a invocat jurisprudenţa Curţii Europene în materia art. 6, din perspectiva stabilirii în sarcina părţii a unei taxe judiciare de timbru excesive în raport de situaţia financiară a reclamantului.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
In mod nelegal, prin Decizia de apel a menţinut hotărârea primei instanţe de anulare a cererii de chemare în judecată ca netimbrată, pronunţată cu încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil.
Contrar aprecierii instanţei de apel, cererea de ajutor public judiciar în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar - pentru pretenţiile în cuantum de 1.000.000 lei - nu a fost soluţionată în cursul judecăţii în primă instanţă, întrucât nu se poate considera că încheierea de la 11 iunie 2009 reprezintă actul jurisdicţional cuprinzând o dispoziţie în acest sens.
Se observă, din cuprinsul încheierii, că s-a dispus repetarea adresei către Administraţia Finanţelor Publice, dispusă la un termen anterior, pentru informaţii în legătură cu eventuale proprietăţi ale reclamantului din care acesta obţine venituri, şi s-a consemnat rezultatul verificării evidenţelor Tribunalul Arad privind acordarea de ajutor public judiciar, comunicat de către Compartimentul financiar - contabil al Tribunalului Arad la termenul din 28 mai 2009.
De asemenea, s-a dispus citarea reclamantului cu menţiunea depunerii la dosar a declaraţiei pe proprie răspundere în sensul că nu realizează venituri, sub sancţiunea decăderii (cu toate că aceasta fusese deja depusă pentru termenul din 28 mai 2009).
Ca atare, încheierea în discuţie nu numai că nu conţine vreo soluţie asupra cererii de ajutor public judiciar, însă consemnează continuarea administrării probelor pentru soluţionarea cererii, în raport de dispoziţiile art. 14 din OG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, solicitându-se dovezi de la partea în proces şi informaţii scrise autorităţilor competente.
In plus, încheierea nu respectă regimul juridic prevăzut de art. 15 din actul normativ anterior menţionat, pentru a fi considerată drept hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de scutire, atât timp cât nu a fost dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, şi nu numai că nu este motivată, însă nici nu conţine vreo dispoziţie asupra cererii, astfel cum deja s-a arătat.
De asemenea, nu a fost comunicată reclamantului, pentru ca acesta să uzeze de calea de atac a reexaminării.
Ca atare, se apreciază că cererea de ajutor public judiciar nu a fost, în fapt, soluţionată, nici la termenul din 11 iunie 2009, care reprezintă o încheiere preparatorie, şi nici la cel din 7 iulie 2009, când a fost aplicată sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată, ca urmare a neîndeplinirii dispoziţiei instanţei de timbrare, comunicată odată cu citaţia pentru acel termen de judecată.
În aceste condiţii, se constată că aplicarea sancţiunii, fără a se verifica în ce măsură taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina reclamantului este sau nu excesivă în raport de situaţia financiară a acestuia, constituie o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale şi explicitat în jurisprudenţa Curţii Europene chiar în cauzele împotriva României, corect invocate prin motivele de recurs (Weissman, Iorga, Rusen).
Constatând contrariul, instanţa de apel a ignorat reglementarea din OG nr. 51/2008, ce prevede condiţiile şi procedura de acordare a ajutorului public şi judiciar, nerespectată de prima instanţă, făcând, în acelaşi timp, o greşită apreciere a regimului juridic al hotărârilor judecătoreşti, atunci când a considerat că încheierea de la 11 iunie 2009 ar reprezenta hotărârea prin care a fost soluţionată cererea reclamantului de scutire de la plata taxei judiciare de timbru.
Consecinţa acestei aprecieri greşite a legii aplicabile în cauză a fost aceea a încălcării dreptului la un proces echitabil, astfel cum, în mod corect, s-a invocat prin motivele de recurs.
Fiind întrunit cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi, în baza art. 312 C. proc. civ., va modifica Decizia recurată.
Rejudecând apelul, se constată, faţă de considerentele deja expuse, că sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată fără soluţionarea în prealabil a cererii de ajutor public judiciar, a fost aplicată cu încălcarea unui drept procesual fundamental al reclamantului, motiv pentru care se impune nulitatea sentinţei astfel pronunţate.
In condiţiile în care nu a avut loc o cercetare a fondului pricinii, sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., pe temeiul cărora Înalta Curte va admite apelul, va desfiinţa sentinţa atacată şi va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanţă, în cadrul căreia, în prealabil soluţionării excepţiei netimbrării, se va proceda la judecarea cererii de ajutor public judiciar formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.G., împotriva deciziei civile nr. 208 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată, admite apelul şi desfiinţează sentinţa civilă nr. 340 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Arad, secţia civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2871/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2867/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
