ICCJ. Decizia nr. 294/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 294/2010
Dosar nr. 15289/3/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1466 din 30 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a dispus după cum urmează:
S-a admis cererea formulată de reclamanta U.C.M.R. – A. D.A. în contradictoriu cu pârâta SC K.S. SRL.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: 120.995,95 lei reprezentând remuneraţii datorate de pârâtă aferente perioadei mai 2005 - decembrie 2007, sumă ce include şi TVA; 74.891,53 lei penalităţi aferente perioadei mai 2005 - decembrie 2007, calculate până la data de 24 iunie 2008.
A fost obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere aferente remuneraţiilor restante în sumă de 120.995,95 lei pentru perioada cuprinsă între 25 iunie 2008 şi până la plata efectivă şi, totodată, să comunice reclamantei raportul cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise lunar prin cablu, numărul de abonaţi şi valoarea abonaţilor pentru perioada mai 2005 - decembrie 2007.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.014 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 15289/3/2007, la data de 03 mai 2007, reclamanta U.C.M.R. – A.D.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC K.S. SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata remuneraţiilor, reprezentând 2 % din totalitatea veniturilor brute obţinute de aceasta din activitatea de retransmitere de servicii de programe, aferente perioadei 04 mai 2005, pana la data efectuării raportului de expertiza precum şi TVA-ul aferent; obligarea pârâtei la plata tuturor penalităţilor datorate de pârâta de 0,1 %/zi de întârziere, calculate de la fiecare termen de plata a remuneraţie scadente, respectiv de la data de 20 a lunii următoare pentru care remuneraţia era datorata, astfel cum prevede pct. 11 din Protocolul privind utilizarea de retransmitere prin cablu, publicat prin Decizia O.R.D.A. nr. 124/2005 (M.O. nr. 529/22.06.2005) şi art. 4.4 lit. b) din Licenţa neexclusivă pentru operatorii de reţele prin cablu nr. 231 din 27 octombrie 2005; obligarea pârâtei să depună la sediul U.C.M.R. - A.D.A. raportul cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise lunar prin cablu, numărul de abonaţi şi valoarea abonamentului începând cu 01 decembrie 2005, pana în momentul efectuării expertizei judiciar contabile şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că U.C.M.R. – A.D.A. a fost desemnata prin Decizia O.R.D.A. nr. 135 din 28 iunie 2005 unic colector al remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi conexe pentru retransmiterea prin cablu, conform Deciziei O.R.D.A. nr. 124 din 01 iunie 2005 prin care s-a publicat (M. Of. nr. 529/22.06.2005) Protocolul referitor la Metodologia privind utilizarea de retransmitere prin cablu a operelor muzicale, audiovizuale, cinematografice, etc.
Pârâta a încheiat cu U.C.M.R. – A.D.A. Licenţa neexclusivă pentru operatorii de reţele prin cablu nr. 231 din 27 octombrie 2005, privind retransmiterea nealterată simultană şi integrală prin fir, cablu, prin fibra optica sau orice procedeu similar ori printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte a programelor şi serviciilor de programe ce conţin opere din repertoriu U.C.M.R. – A.D.A.
Potrivit Metodologiei pârâta avea obligaţia de a plăti organismului de gestiune colectivă desemnat colector unic, începând cu data de 04 mai 2005, o remuneraţie reprezentând drepturi patrimoniale de autor şi conexe dreptului de autor, pentru retransmiterea prin cablu, de 2 % din veniturile brute obţinute de aceasta din activitatea de retransmitere de servicii de programe.
Potrivit pct. 11 din Metodologie în cazul întârzierii la plata remuneraţiilor utilizatorii, cum este şi cazul paratei, se datorează penalităţi de întârziere de 0,1 %/zi de întârziere, scadenta de plata a remuneraţiilor fiind data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează remuneraţia.
De asemenea, prin Licenţa neexclusiva mai sus menţionata (art. 4) s-a prevăzut obligaţia utilizatorului de a plaţii colectorului unic U.C.M.R. – A.D.A. o remuneraţie de 2 % din veniturile brute obţinute de aceasta, din activitatea de retransmitere de servicii de programe, remuneraţie reprezentând drepturi patrimoniale de autor şi conexe dreptului de autor, precum şi obligaţia de plata a penalităţilor, în conformitate cu prevederile Metodologiei.
Pârâta a înţeles însă să nu îşi respecte obligaţiile contractuale şi legale ce ii revin, înţelegând să nu plătească pana în prezent.
În plus, întrucât începând cu 01 februarie 2007, U.C.M.R. – A.D.A. a devenit plătitor de TVA, remuneraţiilor datorate de pârâta începând cu data de 01 februarie 2007 li se adaugă şi cota legala de TVA de 19 %.
Penalităţile datorate de pârâta pentru neîndeplinirea la termenele scadente prevăzute de Metodologie a obligaţiilor de plata a remuneraţiei sunt de 0,1 %/zi întârziere.
Reclamanta a arătat că pârâta avea obligaţia să comunice şi să depună la sediul U.C.M.R. – A.D.A., începând cu data de 20 ianuarie 2006, pentru luna anterioara, pe lângă baza de calcul asupra cărei se aplica procentul de 2 % şi un raport cuprinzând: lista serviciilor de programe retransmise lunar prin cablu, numărul de abonaţi şi valoarea abonamentelor.
U.C.M.R. – A.D.A. a încercat să soluţioneze acest litigiu pe cale amiabila trimiţând în acest sens notificări prin care solicita paratei sa-si îndeplinească obligaţiile contractuale, fără însă ca aceasta să se conformeze acestora.
Analizând cererea prin prisma motivelor invocate şi a înscrisurilor depuse, tribunalul a reţinut următoarele.
Pârâta SC K. SRL, a încheiat cu reclamanta Licenţă neexclusivă pentru operatorii de reţele prin cablu nr. 231 din 27 octombrie 2005, privind retransmiterea nealterată simultană prin fir, cablu, prin fibra optica sau orice procedeu similar a programelor şi serviciilor de programe ce conţin opere din repertoriul U.C.M.R. – A.D.A.
În baza Metodologiei pârâta avea obligaţia să plătească U.C.M.R. – A.D.A., începând cu data de 04 mai 2005, remuneraţia reprezentând 2 % din totalitatea veniturilor brute lunare ale paratei obţinute din activitatea de retransmitere de servicii de programe.
Remuneraţia de 2 % prevăzuta în contract este reprezentata de 1,5 % remuneraţie reprezentând drepturi patrimoniale ale titularilor de drepturi de autor, pentru retransmitere prin cablu, şi 0,5 % remuneraţie reprezentând drepturi patrimoniale ale titularilor de drepturi conexe, pentru retransmitere prin cablu.
Potrivit pct. 11 din Metodologia, în caz de neplată a sumelor datorate în termenul fixat, distribuitorul prin cablu datorează majorări de întârziere de 0,10 % pe fiecare zi de întârziere, fără punerea în întârziere şi fără nicio altă formalitate, scadenţa de plată a remuneraţiilor fiind data de 20 a lunii următoare celei pentru care datorează remuneraţia.
Pârâta a fost notificată să achite sumele pretinse conform contractului încheiat, însă nu a înţeles să se conformeze prevederilor acestuia, continuând să desfăşoare activitatea de retransmitere prin cablu a operelor aflate în repertoriul reclamantei din 04 mai 2005 până în decembrie 2007 astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar şi raportul de expertiză efectuat în cauză.
Aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, remuneraţiile datorate de pârâta sunt în suma de 120.995,95 lei, sumă ce include şi TVA aferent, iar penalităţile de întârziere au fost calculate conform contractului încheiat de părţi, pe perioada mai 2005 - decembrie 2007, fiind în suma de 74.891,53 lei.
Având în vedere ca pârâta nu a achitat obligaţiile ce-i reveneau conform contractului încheiat cu reclamanta, tribunalul în temeiul dispoziţiilor art. 969 C. civ., raportat la dispoziţiile art. 123 – art. 139 din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele: 120.995,95 lei remuneraţie restantă şi TVA pentru perioada mai 2005 - decembrie 2007, suma de 74.891,53 lei penalităţi aferente perioadei mai 2005 - decembrie 2007, calculate până la data de 24 iunie 2008; penalităţi de întârziere aferente remuneraţiilor restante în sumă de 120.995,95 lei, pentru perioada cuprinsă între 25 iunie 2008 şi până la plata efectivă.
Având în vedere şi prevederile contractuale cuprinse în contractul de licenţa neexclusiva, tribunalul a obligat-o pe pârâta să depună la sediul U.C.M.R. raportul cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise prin cablu, numărul de abonaţi şi valoarea abonamentului în perioada mai 2005 - decembrie 2007.
Apelul declarat de către pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 69/ A din 26 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, pentru următoarele motive:
Retransmiterea prin cablu intră în conţinutul drepturilor patrimoniale de autor, fiind prevăzută ca atare de art. 13 lit. g) şi definit la art. 15 din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare şi este un drept supus gestiunii colective obligatorii, potrivit prevederilor art. 1231 alin. (1) lit. g) din acelaşi act normativ, iar prin Decizia O.R.D.A. nr. 135/2005 intimata reclamantă U.C.M.R. – A.D.A. a fost desemnată drept colector unic al remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi conexe pentru retransmitere prin cablu.
Apelanta pârâtă este distribuitor prin cablu, fiind persoană juridică autorizată în condiţiile Legii nr. 504/2002, astfel cum rezultă din licenţa neexclusivă încheiată cu intimata sub nr. 231 din 27 octombrie 2005, prin care aceasta a fost autorizată să utilizeze prin retransmitere prin cablu opere din repertoriul protejat gestionat de intimata reclamantă, părţile convenind prin contract situaţia remuneraţiilor datorate de apelantă începând din 4 mai 2005, în cuantumul şi raportat la baza de calcul prevăzute de art. 2.2 din tabelul cuprins în Protocolul publicat (M. Of. nr. 529/22.06.2005), atât pentru titularii de drepturi de autor cât şi pentru titularii de drepturi conexe.
La efectuarea raportului de expertiză la prima instanţă s-au avut în vedere clauzele licenţei neexclusive cu referire la perioada pentru care se datorează remuneraţiile, la baza de calcul, la cuantumul penalităţilor de întârziere datorate, data scadentă pentru plata remuneraţiilor, ţinându-se cont şi de plăţile parţiale efectuate de apelantă, contrar susţinerilor acesteia din motivele de apel.
Astfel cum reiese din conţinutul obiecţiunilor formulate de intimata însăşi, s-a solicitat expertului să stabilească sumele cuvenite şi pe baza plăţilor deja efectuate de apelantă la momentul efectuării expertizei, expertul conformându-se acestei solicitări, potrivit celor ce rezultă din răspunsul la obiecţiuni de la dosar primă instanţă, critica apelantei cu acest conţinut fiind înlăturată ca nefondată.
În ce priveşte pretinsa solicitare de acordare a unui termen de graţie în favoarea apelantei debitoare, cerere reclamată ca neanalizată de prima instanţă, Curtea a constatat că această susţinere nu se verifică, aşa cum corect a reţinut tribunalul, pârâta neprezentându-se în instanţă, nu a formulat întâmpinare şi nu a susţinut vreo apărare în contradictoriu cu reclamanta, fiind în totală pasivitate procesuală, contrar celor stabilite în sarcina părţilor prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ.
La fila x dosar primă instanţă, în cadrul probatoriului depus la dosar de intimată, se află o cerere ce i-a fost adresată acesteia de eşalonare a plăţilor datorate către U.C.M.R. – A.D.A.
Această adresă ce face parte din corespondenţa purtată între părţi se înscrie pe linia unor demersuri extrajudiciare privind eventuala soluţionare a litigiului pe cale amiabilă. Ea nu poate fi luată în considerare ca investind în mod valabil instanţa, în sensul solicitării unui termen de graţie în baza art. 262 C. proc. civ., deoarece nu este formulată ca atare, iar tribunalul nu putea lua în discuţie din oficiu o asemenea ipoteză, cu încălcarea limitelor principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil ca şi a dispoziţiilor art. 82 C. proc. civ.
În ce priveşte plata parţială efectuată de apelantă după pronunţarea sentinţei, conform OP nr. 19 din 3 martie 2009 ce atestă plata sumei de 7.177,35 lei, Curtea a apreciat că aceasta nu constituie o împrejurare de natură a conduce la schimbarea sentinţei în apel, instanţa de control judiciar fiind ţinută să verifice corecta stabilire a situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, astfel cum dispun prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
În plus, o asemenea schimbare a soluţiei fondului pentru alte motive decât cele privind nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, ar fi conturat în apel aparenţa culpei procesuale contra intimatei reclamante, lipsind-o de vocaţia recuperării cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac, în condiţiile în care aceasta a dat dovadă de bună credinţă; chiar în pasivitatea pârâtei a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză în faţa primei instanţe, prin care a solicitat ca expertul să deducă din sumele calculate ceea ce deja pârâta achitase până la momentul efectuării expertizei; sumele pe care pârâta le-a achitat conform ordinului de plată de la fila 13 dosar apel vor fi deduse din cele ce vor fi executate de intimată în cazul pornirii executării silite sau cu ocazia executării benevole a obligaţiilor stabilite în sarcina apelantei.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâta-apelantă criticând-o pentru următoarele motive:
a) Hotărârea a fost pronunţată de către o instanţă necompetentă, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., art. 5 C. proc. civ., prevede că îi revine competenţa de soluţionare instanţei de la domiciliul pârâtului, în speţă Tribunalului Sibiu. Este competentă să soluţioneze cauza instanţa de la sediul pârâtei-apelante, potrivit licenţei încheiate între părţi.
b) Potrivit contractului de licenţă încheiat, pct. 10, în cazul în care un litigiu nu se poate rezolva pe cale amiabilă, competenţa de soluţionare revine instanţelor judecătoreşti; nu se face nicio dovadă legată de lipsa acordului amiabil şi demersurile făcute pentru soluţionarea amiabilă a diferendului.
c) Instanţa a obligat-o la plata sumelor solicitate de către reclamantă deşi acestea nu sunt cele stabilite de expert.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, ce se circumscriu în parte dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
a) Primul motiv de recurs nu poate atrage incidenţa în cauză a art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
Acţiunea formulată în faţa primei instanţe este justificată pe licenţa neexclusivă pentru operatorii de reţele prin cablu nr. 231 din 27 octombrie 2005, act încheiat între ambele părţi în litigiu.
Instanţa competentă nu este determinată numai de dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. (instanţa de la domiciliul pârâtului) ci şi de dispoziţiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ. (în afară de instanţa de la domiciliul pârâtului mai este competentă în cererea privind executarea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii), fiind o cerere privitoare la executarea unui contract.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare este relativă şi alternativă, iar potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Din clauzele contractului încheiat între părţi rezultă că locul prevăzut pentru executarea obligaţiunii pârâtei este sediul reclamantei, sediu care se află în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, instanţă care a şi soluţionat cauza în primă instanţă.
b) Cea de-a doua critică de recurs, ce vizează o prematuritate a formulării acţiunii, este nefondată.
Potrivit art. 10.2 din contractul încheiat între părţi, diferendele referitoare la executarea contractului vor fi soluţionate, în absenţa unui acord amiabil, de instanţele judecătoreşti competente.
După cum rezultă şi din cererea de chemare în judecată, reclamanta a încercat să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, notificând-o pe pârâtă referitor la obligaţiile contractuale.
c) Ultima critică de recurs nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., vizând temeinicia hotărârii.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte va face aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecinţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâta SC K.S. SRL împotriva deciziei nr. 69/ A din 26 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă pe recurentă la 2.380 lei cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R. – A.D.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2929/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 295/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
