ICCJ. Decizia nr. 2960/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2960/2010
Dosar nr. 10902/3/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10902/3/2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, D.R.F. a acţionat în judecată Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să răspundă notificării din 10 august 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului de 1.437 mp şi a construcţiei aferente formată din 7 camere şi dependinţe, situată în Bucureşti, sector 6, potrivit art. 1, 7 şi 9 din Legea nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că imobilul în litigiu dobândit de autorii săi prin două contracte de vânzare-cumpărare autentificate din 29 octombrie 1946 şi din 19 iulie 1947 a fost expropriat prin Decretul nr. 69/1966, în vederea sistematizării zonei, casa fiind demolată iar terenul fiind în prezent parţial liber.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 932 din 23 iunie 2009 a admis acţiunea reclamantului D.R.F. şi a obligat pârâtul să emită dispoziţia motivată cu privire la notificarea din 10 august 2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că paratul nu a dat curs notificării adresată de reclamant în termenul legal, nepronunţând o dispoziţie/decizie motivată potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001. S-a concluzionat că în sarcina pârâtului subzistă obligaţia de soluţionare a cererii petentului în una din variantele legale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 508/ A din 21 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei nr. 932 din 23 iunie 2009.
S-a reţinut că în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001, pârâta era ţinută de obligaţia soluţionării notificării în termen de 60 zile de la depunerea actelor doveditoare, obligaţie devenită exigibilă în termen de 24 luni de la data intrării în vigoarea legii. Chiar dacă reclamantul nu a depus toate actele necesare soluţionării notificării, pârâta era obligată să răspundă notificării, sub sancţiunea respingerii acesteia.
Faptul că art. 22 din Legea nr. 10/2001 astfel modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi legitimării solicitantului pot fi depuse până la data soluţionării notificării, nu conduc la concluzia că termenul în care entitatea deţinătoare trebuie să răspundă s-a prelungit. Dimpotrivă, aceste dispoziţiuni legale au fost edictate în sprijinul persoanelor îndreptăţite la restituire, ele modificând dispoziţiunile anterioare care dispuneau că actele doveditoare trebuie depuse în 24 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Împotriva Deciziei nr. 508/ A din 21 octombrie 2009 a declarat recurs, niotivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Municipiul Bucureşti.
Se susţine în esenţă, în motivarea recursului, că termenul de 60 zile pentru îndeplinirea obligaţiei entităţii deţinătoare de a se pronunţa în privinţa cererii de restituire are două date de referinţă, fie data notificării, fie data depunerii actelor doveditoare - după cum actele doveditoare sunt depuse odată cu notificarea sau ulterior acesteia şi în funcţie de declaraţia notificatorului cum că nu mai deţine alte probe. Or în speţă, obligaţia depunerii actelor doveditoare după comunicare poate fi apreciată ca acceptare.
În cazul în care persoana îndreptăţită căreia i s-a cerut completarea materialului probator comunică sau pretinde că nu posedă sau îi este imposibil să procure respectivele acte, termenul de 60 zile curge de la data acestei ultime comunicări sau de la data consemnării respectivei situaţii în procesul-verbal.
În speţă, Primăria Municipiului Bucureşti nu a făcut cuvenita înştiinţare reclamantului pentru depunerea sau completarea actelor doveditoare, ci s-a complăcut în pasivitate, încălcând dispoziţiunile art. 25 din Legea nr. 10/2001 şi normele de aplicare a legii mai bine de 7 ani, situaţie în care reclamantul a recurs în temeiul art. 1073 C. civ. la instanţă pentru a proceda la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de obligare a Municipiului Bucureşti prin primar la îndeplinirea obligaţiei de „a face", aceea de soluţionare a notificării, demarându-se astfel procedura judiciară legală de contestare a dispoziţiei/deciziei de soluţionare a notificării, dacă aceasta se impune.
În contextul acestor considerente avute în vedere de instanţa de apel care a confirmat soluţia instanţei de fond, recursul Municipiului Bucureşti prin Primarul General este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 508/ A din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2956/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2962/2010. Civil. Fond funciar. Revizuire -... → |
|---|
