ICCJ. Decizia nr. 2956/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2956/2010
Dosar nr. 24066/3/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 iunie 2008, F.L. şi I.A. au contestat în temeiul Legii nr. 10/2001 dispoziţia din 12 martie 2008 a Primăriei Municipiului Bucureşti prin care s-au acordat măsuri reparatorii aferente terenului de 58,50 mp din totalul de 156 mp numai în favoarea contestatoarei F.L., fiind respinsă notificarea formulată de aceasta în numele mamei sale I.A.
În motivarea contestaţiei F.L. arată că a acţionat şi în numele mamei sale deşi notificarea şi întreaga corespondenţă s-a purtat în numele său, deoarece I.A. fiind în vârstă, nu se putea deplasa.
S-a precizat de asemenea în cuprinsul acţiunii că imobilul în litigiu a fost dobândit de I.G., în prezent decedat şi I.A. în temeiul actului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21 septembrie 1945 fiind expropriat prin Decretul nr. 257/1983 şi anexa la acesta.
La data de 03 noiembrie 2008, contestatoarea I.A. a formulat o cerere de intervenţie în favoarea contestatoarei F.L., pentru notificarea formulată de aceasta din 09 iulie 2001, admisă în principiu la termenul de 12 ianuarie 2009.
Prin sentinţa nr. 234 din 23 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis contestaţia reclamantelor F.L. şi I.A. precum şi cererea de intervenţie formulată de Ion Aurelia în favoarea reclamantei F.L. Instanţa, anulând dispoziţia din 2008 a Primăriei Municipiului Bucureşti, a obligat primăria la emiterea unei noi dispoziţii conforme notificării din 2001, pentru măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafaţă a terenului de 156 mp.
S-a reţinut că notificarea formulată de contestatoarea F.L. a avut ca obiect acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreg terenul de 156 mp dobândit de mama sa, contestatoarea I.A. împreună cu soţul său, în prezent decedat, I.G., prin contractul de vânzare-cumpărare din 1945 şi care a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr. 257/1983.
În prezent, conform notei de reconstituire din dosarul administrativ, terenul este afectat integral de elemente de sistematizare imposibil de restituit în natură iar contestatoarele, pe al căror nume a fost expropriat imobilul sunt succesoarele defunctului I.G.
Prin dispoziţia din 2008 a Primarului Municipiului Bucureşti care a fost contestată, au fost acordate măsuri reparatorii pentru o parte din teren, deşi întregul teren a fost expropriat, inclusiv de la contestatoarea I.A., deopotrivă îndreptăţită şi aceasta la aplicarea Legii nr. 10/2001, astfel că instanţa de fond a făcut în cauză aplicarea art. 1 alin. (3), art. 2, 25 şi 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 393/ A din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 234 din 23 februarie 2009 pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte contestaţia formulată de F.L., obligând pârâta Primăria Municipiului Bucureşti să emită o dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii solicitate prin notificarea din 2001 - aferente cotei de 1/2 din suprafaţa de 156 mp teren situat în Bucureşti, sector 3.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a concluzionat că notificarea formulată de Frânculescu Liana a fost formulată numai în numele său nu şi a mamei sale, astfel că beneficiază în calitate de succesoare a defunctului I.G. de cota de 3/8 din întreg terenul de 156 mp, la care se mai adaugă şi dreptul de acrescământ de 1/4 din 1/2 din cota pe care mama sa I.A., decedată pe parcursul soluţionării apelului, a dobândit-o în calitate de succesoare a soţului său I.G
În recursul declarat şi nemotivat în drept, F.L. arată în esenţă că a formulat notificarea pentru întreg imobilul, aferent şi cotei ce-i revenea mamei sale, pentru care şi în numele căreia a acţionat - aceasta fiind în vârstă şi greu deplasabilă.
Dovada că în cauză a acţionat şi pentru aceasta, este şi cererea de intervenţie formulată - prin care a solicitat admiterea în integralitate a contestaţiei împotriva dispoziţiei din 2009 a Primăriei Municipiului Bucureşti şi acordarea măsurilor reparatorii pentru întreg terenul.
Recursul este întemeiat.
Se constată din conţinutul notificării că F.L. a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru întreg imobilul din Bucureşti, dobândit de I.G., decedat şi mama sa I.A., prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 1945 şi expropriat prin Decretul nr. 257 din 11 iulie 1983.
Întreg imobilul este afectat în prezent în întregime de elemente de sistematizare, fiind astfel imposibil de restituit, astfel că în mod corect în temeiul art. 1 alin. (3) i-au fost acordate contestatoarei măsuri reparatorii.
Chiar în condiţiile în care F.L. nu a făcut notificarea şi în numele mamei sale, aşa cum a reţinut instanţa de apel, aceasta este îndreptăţită în afara cotei sale de 3/8 din succesiunea autorului său I.G. şi a dreptului de acrescământ de 1/8 aferentă dreptului succesoral al mamei sale I.A. din succesiunea soţului său I.G. şi la cota de 4/8 drept succesoral din imobil - aflat în patrimoniul mamei sale I.A., decedată în faza procesuală a apelului contestatoarei şi intervenientei în favoarea fiicei sale F.L., deoarece aceasta din urmă a formulat notificarea pentru întreg imobilul, deci şi pentru cota mamei sale, prin al cărei deces a fost legitimată în temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001, ca succesoare a acesteia.
Aşa fiind, în condiţiile unei situaţii de fapt modificată în mod obiectiv prin decesul contestatoarei I.A., soluţia instanţei de fond de acordare a măsurilor reparatorii pentru întreg imobilul este legală, chiar dacă considerentele avute în vedere, pronunţarea prezentei decizii sunt diferite.
Din această perspectivă, recursul declarat de F.L. este întemeiat potrivit art. 313 C. proc. civ. In consecinţă, decizia Curţii de Apel Bucureşti va fi casată, apelul Primăriei Municipiului Bucureşti va fi respins iar pe fond se va menţine sentinţa tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.L. împotriva Deciziei nr. 393/ A din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează în sensul respingerii apelului declarat de Primăria Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 234 din 23 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 295/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2960/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
