ICCJ. Decizia nr. 2947/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2947/2010
Dosar nr. 274/85/200.
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 26 iulie 2005 M.R. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1347 din 20 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Sibiu şi obligarea intimatului la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a acelor apartamente înstrăinate chiriaşilor după 14 februarie 2001, precum şi menţinerea propunerii de acordare a despăgubirilor pentru apartamentul înstrăinat înainte de 14 februarie 2001 – toate situate în municipiul Sibiu.
Prin sentinţa civilă nr. 639 din 20 iulie 2009 Tribunalul Sibiu, secţia civilă a admis contestaţia formulată de M.R., a anulat în parte dispoziţia nr. 1349 din 20 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Sibiu şi l-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a următoarelor imobile:
- apartamentul situat în Sibiu, înscris în C.F. 955 sub A+6 Sibiu, top 1213/3, 1214/3, compus din 2 camere, dependinţe şi o cotă indiviză de 8,89 din părţile indivize;
- apartamentul situat în Sibiu, înscris în C.F. 955 Sibiu, sub A+2A+3 nr. top 1312, 1314 situat la parter şi compus din două camere, o bucătărie, 2 holuri, baie, cămară şi pivniţă;
- apartamentul situat în Sibiu, înscris în C.F. 955 Sibiu sub A+2A+3 nr. top 1213, 1214, compus din cămară, bucătărie, baie şi magazie;
- spaţiul cu destinaţie depozit, situat în Sibiu, înscris în C.F.955 Sibiu, nr. top 1213, 1214 sub A+2, A+3 compus din 6 încăperi şi două magazii.
Intimatul a fost obligat să formuleze propunere de acordare de despăgubiri, pentru partea nerestituită în natură în cotă de ½ din imobilul situat în Sibiu, înscris în C.F. 955 nr. top 1213, 1214 – construcţii şi teren, în favoarea persoanei îndreptăţite şi să înainteze dosarul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că dosarul a fost suspendat până la soluţionarea irevocabilă a celor 8 acţiuni formulate de contestator, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu foştii chiriaşi ai apartamentelor în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 524/2007, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul înscris în C.F. 955 Sibiu, top 1213, 1214 reînscris în C.F. 45823 Sibiu, top 1213/3, 1214/3.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că imobilul în litigiu este situat în Sibiu, înscris în C.F. 955 Sibiu top 1213, 1214, fiind alcătuit din teren în suprafaţă de 720 mp şi construcţii; din cele 12 apartamente, 10 apartamente au fost vândute chiriaşilor, iar 2 apartamente şi spaţiul de depozitare au rămas în proprietatea Statului Român şi în administrarea SC U. SA Sibiu.
Din cele 10 apartamente vândute, pentru unul s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Tribunalul a apreciat că în cauză, faţă de statuările sentinţei nr. 118/2003 a Tribunalului Sibiu, care a concluzionat că, contestatorul are calitatea de persoană îndreptăţită şi faţă de situaţia concretă a imobilului, se justifică restituirea în natură a apartamentelor rămase sau readuse în proprietatea statului şi să fie formulată o propunere de acordare a despăgubirilor pentru partea nerestituită din cota de ½ din imobil. Din despăgubirile calculate la valoarea de circulaţie a cotei de ½ din imobil, se scade valoarea apartamentelor restituite integral, care vor fi stabilite şi acordate de Comisia centrală, la valoarea de piaţă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 143/A/2009a respins ca nefondat apelul Primarului Municipiului Sibiu, împotriva sentinţei nr. 639/2009 a Tribunalului Sibiu.
S-a reţinut de instanţa de apel că reclamantului-contestator îi revine imobilul în litigiu în cotă de ½ parte, după cum a solicitat şi probat cu certificatul de moştenitor.
Actele şi raportul de expertiză au confirmat că imobilul în litigiu este compus din 12 apartamente şi un spaţiu cu altă destinaţie, din care contestatorului îi revine cota de ½.
Instanţa de fond a dispus, potrivit art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 10/2001, restituirea către contestator a unei jumătăţi din imobil în două modalităţi: în natură – 2 apartamente şi spaţiul depozit şi sub formă de despăgubiri, pentru diferenţa, până la acoperirea cotei de ½ părţi din imobil.
Altfel spus, restituirea cotei cuvenită contestatorului de ½ părţi, s-a făcut în două forme, în natură şi despăgubiri. Cota de 1/1 părţi menţionată în dispozitivul hotărârii se referă la apartamentele restituite în natură şi nu la restituirea integrală a imobilului preluat de stat.
În recursul declarat şi nemotivat în drept, Primarul Municipiului Sibiu, critica deciziei instanţei de apel aceea că, deşi dreptul succesoral al contestatorului se referă la cota de ½ din imobil, sens în care s-a dispus ca primarul să propună acordarea despăgubirilor pentru această cotă, totuşi instanţa confirmă soluţia instanţei de fond privind obligarea la restituirea în natură în cotă de 1/1 a apartamentelor şi spaţiului cu altă destinaţie, proprietatea Statului Român.
Se precizează în susţinerea recursului că reclamantul nu beneficiază de dreptul de acrescământ şi că prin soluţia pronunţată s-ar nesocoti solicitările din notificare, s-ar încălca art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi ar fi prejudiciată sora contestatorului.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa Tribunalului Sibiu, confirmată prin Decizia nr. 143 din 08 octombrie 2009, s-a dispus că reclamantul-contestator să primească 3 apartamente şi un spaţiu comercial în natură, iar pentru partea nerestituită din cota de ½ din imobil, să primească despăgubiri. În considerentele sentinţei se precizează ca despăgubirile să fie calculate scăzând din valoarea de circulaţie a cotei de ½ din imobilul solicitat de contestator cota de ½ din valoarea apartamentelor care se restituie integral în natură, acestuia.
Recurentul este în eroare atunci când susţine că prin soluţiile pronunţate în cauză, contestatorului i-au fost acordate în întregime cele trei apartamente şi spaţiul comercial şi în plus i-au fost acordate şi despăgubiri băneşti pentru cota de ½ din întreg imobilul.
Reclamantul va primi despăgubiri numai după deducerea din cuantumul acestora, a valorii cotei de ½ din apartamentele şi spaţiul comercial, acordate în natură acestuia, urmând ca celălalt coproprietar să se îndestuleze valoric din celelalte şase apartamente şi spaţiul comercial ce îl are imobilul şi pentru care vor fi propuse despăgubiri.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, cota de 1/1 parte menţionată în dispozitivul sentinţei apelate, se referă la apartamentele restituite în natură şi nu la restituirea integrală a imobilului preluat de stat, fără ca o atare precizare să excludă calculul valoric al cotei de ½ din imobilele restituite în natură (care nu-i aparţin contestatorului) şi deducerea acestei cote din despăgubirile ce se cuvin contestatorului pentru întreg imobilul preluat de stat, în cotă de ½.
Pentru considerentele mai sus expuse şi întrucât Decizia nr. 143/A/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul primarului Municipiului Sibiu va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 143 A din 08 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2936/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2873/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
