ICCJ. Decizia nr. 2975/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2975/2010
Dosar nr. 4160/117/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 628 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Cluj a respins plângerea formulată de reclamantul R.G. împotriva dispoziţiei nr. 7427/2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în baza Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu este înscris în C.F. nr. 7545 Cluj. În această carte funciară este înscrisă, sub topograficul nr. 5772, o suprafaţă de 136 stjp, adică 490 mp.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert G.T., din suprafaţa de 490 mp, cât există intabulată în cartea funciară, reclamantul foloseşte doar suprafaţa de 347 mp. Diferenţa până la 490 mp, respectiv 143 mp este în folosinţa Şcolii D.P.
Instanţa a constatat că, în favoarea reclamantului, nu pot fi stabilite măsuri reparatorii în echivalent. În arhiva şcolii s-a descoperit un înscris sub semnătură privată din care rezultă că mama reclamantului, care era proprietară tabulară la data redactării înscrisului menţionat, a predat terenul în litigiu Şcolii medii nr. 12 din Cluj, în schimbul sumei de 600 lei. Conform înscrisului susmenţionat, suma de 600 de lei a fost achitată integral la data redactării acestuia - 22 aprilie 1964.
Potrivit aceluiaşi înscris, începând cu data menţionată, terenul a intrat în posesia Statului Român.
Chiar dacă înscrisul sub semnătură privată nu este un act apt de transfer al dreptului de proprietate, acesta poate fi valorificat şi în prezent de către stat, în sensul că poate obţine intabularea dreptului de proprietate împotriva reclamantului.
Prin Decizia civilă nr. 68 A din 9 februarie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul R.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept.
În cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, se prevede că „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie în natură, potrivit prezentei legi", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ, „prin imobil preluat în mod abuziv se înţelege orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal, prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii de stat sau ale administraţiei de stat".
Faţă de situaţia de fapt dovedită în cauză, reţinută de prima instanţă în expunerea de motive, s-a apreciat că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispoziţiile actului normativ special susmenţionat.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 15 octombrie 2009 reclamantul R.G., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Din perspective motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu – imobil ce se identifică în regim de carte funciară cu parte din terenul înscris în C.F. nr. 7545 Cluj-Napoca, sub nr. serial A+1, nr. topo 5772, fiind dobândit, cu titlu de moştenire, ca bun propriu, de la părinţii săi, potrivit înscrierilor de sub B.10 si B noiembri.
Nici prima instanţă, nici instanţa de apel, prin Decizia recurată, nu au reţinut că suprafaţa de aproximativ 145 mp a fost preluată de către stat la data de 23 aprilie 1964, în vederea construirii unui corp de clădire aferent şcolii, situată în imediata vecinătate a imobilului, mai precis situată în Cluj-Napoca, jud. Cluj.
Această suprafaţă de teren a fost preluata faptic în mod abuziv de către stat, fără ca acesta să fi emis vreun decret de expropriere, fără vreun temei legal, iar în prezent situaţia de carte funciară este cea anterioară preluării abuzive, adică recurentul are calitatea de proprietar tabular al terenului în discuţie.
Situaţia reală, faptică, este cu mult diferită de cea scriptică, evidenţiată în C.F. nr. 7545 Cluj-Napoca, întrucât reclamantul are în folosinţă doar o suprafaţă de teren de 345 mp şi construcţia edificată pe acest teren, situate din punct de vedere administrativ la adresa din Cluj-Napoca, jud. Cluj.
Prin prisma concluziilor expertizei tehnice întocmită în cauză, reclamantul a susţinut că a dovedit faptul că pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca, respectiv Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, au procedat într-un mod absolut superficial la analizarea notificării şi a documentelor anexă, având în vedere că s-au rezumat doar la studiul situaţiei de carte funciară şi nu au procedat la stabilirea situaţiei de fapt asupra terenului în litigiu.
Decizia civilă nr. 68/A/2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj este nelegală, având în vedere că instanţa nu a procedat la aplicarea judicioasă a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. i), art. 12, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Înscrisul sub semnătură privată descoperit în arhiva şcolii, de care se prevalează instanţa de apel în considerentele deciziei recurate, nu poate fi asimilat unui antecontract de vânzare-cumpărare, unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare sau altui act voluntar translativ de proprietate cu privire la terenul în litigiu, întrucât în cauză este vorba de o preluare forţată, abuzivă a terenului în suprafaţă de aproximativ 143 mp, realizată cu acordarea unor despăgubiri modice.
Scriptul mai sus menţionat - o simplă declaraţie sub semnătură privată al cărei original nu a fost prezentat în instanţă - este un fals, el nu poate fi apreciat ca fiind un acord de voinţă real, voluntar al mamei sale, proprietară a imobilului la data preluării, întrucât această declaraţie i-a fost impusă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Faţă de conţinutul explicit al expunerii de motive a cererii de recurs, redat anterior, se impune ca analiza criticilor de nelegalitate în calea extraordinară de atac a recursului să fie precedată de consideraţii preliminare privind cauza recursului, după cum urmează:
În calea de atac extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural şi/sau substanţial).
Scopul acestei căi de atac este, esenţialmente, de control al legalităţii hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susţinere care relevă pretinse erori ale instanţei de apel în aprecierea probelor administrate în cauză - sub toate aspectele susţinute de recurent cu privire la valorizarea în probaţiune a înscrisurilor administrate de părţi, valorificarea raportului de expertiză efectuat în cauză - istoricul cauzei deduse judecăţii, toate cu consecinţe directe în planul configurării/reconfigurării situaţiei de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanţei de recurs.
Instanţele anterioare au prezentat în mod exhaustiv întreaga situaţie de fapt a dosarului pendinte, expunând în mod concret şi considerentele legale pentru care au ajuns la soluţia pronunţată în primă instanţă, respectiv, în apel, pe fondul raportului juridic litigios.
Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părţile au beneficiat de o judecată în primă instanţă şi una în apel (ambele judecăţi de fond), finalizată prin configurarea situaţiei de fapt a dosarului şi cu o rezolvare judiciară definitivă a conflictului existent între părţile cu interese contrare.
O situaţie de nelegalitate, în esenţă, pentru a fi analizată în recurs trebuie susţinută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greşit, la situaţia de fapt pe deplin stabilită în faţa instanţelor anterioare.
În faţa unei instanţe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, şi aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemul dublului grad de jurisdicţie, calea de atac a recursului fiind în mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
Cu aceste precizări, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate susţinute prin cererea de recurs dedusă judecăţii.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, întrucât criticile de nelegalitate susţinute pe temeiul mai multe dispoziţii de drept substanţial ale Legii nr. 10/2001, trebuie raportate la situaţia de fapt pe deplin stabilită în faţa instanţelor fondului, după cum urmează; s-a stabilit, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert G.T. că, din suprafaţa totală de 490 mp - intabulată în cartea funciară - reclamantul foloseşte doar suprafaţa de 347 mp; diferenţa până la 490 mp, respectiv 143 mp este în folosinţa Şcolii D.P., fiind ocupată în prezent de terenul de sport al acestei instituţii; în arhiva şcolii s-a descoperit un înscris sub semnătură privată din care rezultă că mama reclamantului, care era proprietară tabulară la data redactării înscrisului menţionat, a predat terenul în litigiu Şcolii medii nr. 12 din Cluj, în schimbul sumei de 600 lei; conform înscrisului menţionat suma de 600 de lei a fost achitată integral la data redactării înscrisului, 22 aprilie 1964; potrivit aceluiaşi înscris, începând cu data menţionată, terenul a intrat în posesia Statului Român; chiar dacă înscrisul sub semnătură privată nu este un act apt de transfer al dreptului de proprietate, acesta poate fi valorificat şi în prezent de către stat pentru a obţine intabularea dreptului de proprietate împotriva reclamantului.
În raport de această situaţie de fapt, nu se poate reţine ca fiind reală susţinerea recurentului conform căreia suprafaţă de teren a fost preluată în mod abuziv de către stat.
Împrejurarea că există o neconcordanţă între situaţia de fapt şi situaţia de carte funciară, nu reprezintă un argument în favoarea susţinerilor reclamantului, cât timp există un act juridic care justifică folosinţa terenului de către unitatea de învăţământ, folosinţă obţinută în schimbul unei contraprestaţii în bani oferită autoarei reclamantului.
Nefiind dovedit în nici un fel faptul preluării abuzive a terenului de către stat, nu pot fi privite ca întemeiate criticile de nelegalitate susţinute pe temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată - imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 7989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, în natură în condiţiile prezentei legi - art. 2 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ, care defineşte sintagma imobil preluat în mod abuziv - orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat - dispoziţii legale care concretizează în termeni precişi obiectul de reglementare al legii speciale.
În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, - în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi …. exclusiv si nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, de sănătate ori social-culturale, foştilor proprietari sau după caz, moştenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-l menţine afectatiunea pe o perioadă de până la 3 ani pentru cele arătate la punctul 3 din anexa 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei pentru cele arătate la punctul 1,2 şi 4 din anexa 2 lit. a). - coroborate cu anexa 2 lit. a), care detaliază lista imobilelor care intră sub incidenţa art. 16 din Legea nr. 10/2001 republicată - imobilele ocupate de unităţi de învăţământ din sistemul de stat (grădiniţe, scoli, licee, colegii, scoli profesionale, scoli postliceale, instituţii de învăţământ superior) - critica nu poate fi primită, dată fiind situaţia de fapt a cauzei pendinte, respectiv situaţia juridică a imobilului în litigiu care fac inaplicabilă incidenţa soluţiilor, respective formelor de reparaţie civilă cuprinse în reglementarea specială.
Simpla alegaţie a recurentului-reclamant conform căreia înscrisul sub semnătură privată descoperit în arhiva şcolii, nu ar putea fi asimilat unui antecontract de vânzare-cumpărare, unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare sau oricărui alt act voluntar translativ de proprietate cu privire la terenul în litigiu, nu poate conduce la concluzia propusă - preluare forţată, abuzivă a terenului în suprafaţă de aproximativ 143 mp, realizată cu acordarea unor despăgubiri modice - întrucât, pe de o parte, situaţia de fapt, rezultat al încuviinţării şi administrării probatoriului, a condus la singura concluzie pertinentă, logică, anume aceea că terenul a constituit obiectul unui raport juridic contractual între autoarea reclamantului şi Şcoala medie nr. 12 din Cluj, în schimbul sumei de 600 lei, iar, pe de altă parte, o situaţie de preluare abuzivă în sensul celor susţinute de reclamant, nu poate coexista cu argumentul plăţii unei despăgubiri modice.
Trebuie reţinut, totodată că nu s-au produs probe pertinente care să conducă instanţele anterioare la concluzia că acordul de voinţă materializat în înscrisul sub semnătură privată ar fi fost afectat de vicii de consimţământ.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva deciziei nr. 68/A din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva deciziei nr. 68/A din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2977/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2949/2010. Civil → |
|---|
