ICCJ. Decizia nr. 2953/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2953/2010
Dosar nr. 4990/99/200.
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 4990/99 din 16 iulie 2008, M.T. a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaşi şi Municipiul Iaşi, anularea dispoziţiei nr. 2517 din 3 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Iaşi prin care i-a fost respinsă notificarea – privind acordarea despăgubirilor băneşti aferente imobilului situat în Iaşi, preluat de stat abuziv, prin naţionalizare şi expropriere. În motivarea contestaţiei, petiţionarul arată că imobilul aparţinând autorului său B.T. – situat în Iaşi, figurează atât la poziţia nr. 8 din tabelul anexă privind imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 170 din 29 august 1974 cât şi la poziţia nr. 52 din Tabelul anexă, cuprinzând imobilele naţionalizate prin Decretul de expropriere nr. 73 din 24 februarie 1982.
Se mai afirmă prin acţiune că în mod greşit prin dispoziţia nr. 2517/2007 Primarul Municipiului Iaşi i-a respins notificarea pe considerentul că până la soluţionarea acesteia nu a depus acte doveditoare privind calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii şi a dreptului de proprietate în privinţa imobilului în litigiu, deoarece acestea au fost depuse odată cu notificarea.
Prin Decizia nr. 1695 din 29 octombrie 2008 Tribunalul Iaşi, a respins ca nefondată cererea reclamantului M.T., reţinându-se că din actele transmise nu se poate constata calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii, deoarece din cele două acte de preluare – unul pentru suprafaţa de teren de 113 mp iar celălalt pentru 427 mp teren – ambele suprafeţe situate în Iaşi, rezulta că preluarea s-a făcut de la T.M. şi C.R. şi nu de la B.T. şi D.T.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 110 din 15 iunie 2009 a secţiei civile şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul reclamantului T.M. împotriva sentinţei civile nr. 1695 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Iaşi, pe care a schimbat-o în parte. Dispunând anularea dispoziţiei nr. 2517 din 3 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Iaşi, instanţa de apel a stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul din Iaşi, compus din construcţiile demolate (casa şi anexe gospodăreşti şi suprafaţa de 200 mp teren.
Totdeodată, prin decizie, instanţa de apel a păstrat dispoziţia privitoare la respingerea acţiunii în contradictoriu cu Municipiul Iaşi prin primar.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că reclamantul este persoană îndreptăţită „deoarece suprafaţa de 540 mp de teren preluată de stat prin cele două decrete de expropriere s-a făcut de la T.M. şi C.R.
Din certificatul de naştere seria EN nr. 12253 rezultă că T.M. este fiul lui T.B. şi T.D., iar din certificatul de schimbare a numelui nr. 142655 din 28 iulie 1967 rezultă că T.C.M. şi-a schimbat numele în T.K.M.
Declaraţia autentică nr. 63 din 4 martie 2006 a reclamantului care atestă că este una şi aceeaşi persoană cu T.M., T.K.M., T.C.M., se coroborează cu declaraţia numitului T.V., care atestă că reclamantul şi-a schimbat numele din M. în M.K. şi este fiul lui T.B. şi T.D.
Curtea a concluzionat că înscrisurile dosarului probează fără echivoc identitatea dintre persoana reclamantului notificator şi cea de la care a fost expropriat imobilul din Iaşi – prin cele două decrete şi că R.K. care figurează alături de reclamant, este sora acestuia, decedată la data de 12 mai 1993. De asemenea curtea de apel a mai reţinut că deşi reclamantul este persoană îndreptăţită la întreaga suprafaţă de teren expropriată de 540 mp – acestuia nu îi pot fi acordate măsuri reparatorii decât pentru suprafaţa de 200 mp teren şi pentru construcţia demolată, cât a solicitat prin notificare.
Împotriva deciziei nr. 110 din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi au declarat recurs M.T. prin mandatar P.L. şi Municipiul Iaşi.
În recursul reclamantului întemeiat pe dispoziţiunile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se susţine în esenţă că în mod greşit s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii doar pentru suprafaţa de 200 mp, deoarece în notificare se menţionează că pe teren există două blocuri de locuit, astfel că terenul este mult mai mare decât 200 mp. În afară de aceasta, notificatorul pretinde că prin cererea precizatoare la notificare, înregistrată iniţial prefectura Iaşi, care la rândul său a înaintat notificarea Municipiului Iaşi – a arătat adresa corectă a imobilului şi că suprafaţa terenului solicitat este de 224 mp aşa cum se atesta prin expertiza extrajudiciară ataşată cererii precizatoare.
- Recurentul pretinde de asemenea că instanţa de apel nu a respectat principiul rolului activ postulat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece a ignorat raportul de expertiză extrajudiciară de care acesta a înţeles să se folosească, şi nu a dispus în acest sens o nouă expertiză cu atât mai mult cu cât chiar Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 l-a îndrumat pe contestator să procedeze la efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului.
În recursul declarat şi motivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Municipiul Iaşi susţine că în cauză au fost înfrânte dispoziţiunile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece pentru aplicarea prezumţiei legale era necesar să se probeze că imobilul notificat era deţinut de acelaşi proprietar sau autorul acestuia la data preluării abuzive. În cauză, contestatorul era dator să depună în dovedirea cererii sale extrasul de carte funciară, istoricul de rol fiscal, procesul verbal întocmit cu ocazia preluării şi orice alt act emanând de la o autoritate din acea perioadă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea persoanei ce figura în actul de preluare.
Recursul reclamantului este întemeiat.
Prin notificarea nr. 1666 N/2001 adresată de reclamant Prefecturii Judeţului Iaşi şi înaintată de aceasta Primăriei Iaşi – pentru Municipiul Iaşi s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent băneşti aferente imobilului din Iaşi, compus din teren şi construcţii preluate de stat prin decretele de expropriere nr. 73 din 24 februarie 1982 şi 170 din 29 august 1974.
Prin dispoziţia nr. 2517 din 3 decembrie 2007 Primarul Municipiului Iaşi a respins notificarea contestatorului M.T. cu motivarea că acesta nu a depus până la momentul soluţionării notificării, înscrisuri doveditoare privind calitatea acestuia de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii.
Corect Curtea de Apel Iaşi admiţând apelul contestatorului, a schimbat sentinţa nr. 1695 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Iaşi prin care contestaţia a fost respinsă, dispunând în consecinţă anularea dispoziţiei nr. 2517 din 3 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Iaşi şi a stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul din Iaşi, compus din casă şi anexe gospodăreşti demolate şi suprafaţa de 500 mp. La pronunţarea acestei soluţii s-au avut în vedere dispoziţiunile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care instituie prezumţia existenţei dreptului de proprietate decurgând din actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă a imobilului în baza unor probe contrare, coroborată cu Decretul de expropriere nr. 73 din 24 februarie 1982 din care rezultă că la poziţia nr. 52 figurează T.M. şi C.R. cu suprafaţa expropriată de 113 mp teren din Iaşi, şi Decretul nr. 170 din 29 august 1974, unde la poziţia nr. 8, aceleaşi persoane figurează cu suprafaţa de teren de 427 mp expropriată de la aceeaşi adresă.
Raportat la prevederile legale arătate şi decretele de expropriere, Curtea de Apel a reţinut că suprafaţa de teren expropriată la adresa din Iaşi, este de 540 mp iar proprietarii acesteia erau la data preluării T.M. şi C.R.
S-a probat cu certificatul de naştere şi certificatul de schimbare de nume nr. 142655 din 28 iulie 1967 ca T.M., persoana care figura în anexele la decretul de expropriere descendentul lui T.B. şi T.D. – şi-a schimbat numele în T.M.K. – formulând sub acest nume atât notificarea cât şi contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 2517 din 3 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Iaşi. Cu certificatul de calitate de moştenitor nr. 106/2003, contestatorul a probat că este succesorul lui T.B. şi T.D. care sunt şi autorii R.K. – decedată la 12 mai 1993 (sora sa) şi care de asemenea figurează în cele două decrete de expropriere.
Este cert că reclamantul cu probele administrate şi-a dovedit dreptul de proprietate în privinţa suprafeţei de teren de 540 mp preluată de stat prin expropriere de la acesta şi sora sa R.K. – şi deci calitatea de persoană îndreptăţită.
Greşit Curtea de apel a dispus acordarea măsurilor reparatorii doar pentru suprafaţa de teren de 200 mp cu motivarea că prin notificare s-ar fi solicitat doar această suprafaţă, deşi reţine că statul a preluat abuziv prin expropriere suprafaţa de 540 mp.
În cauză, prin notificare reclamantul a arătat că numai suprafaţa curţii avea suprafaţa de 200 mp, ceea ce presupune ca restul suprafeţei de teren până la 540 mp expropriată, era ocupat de construcţii – casă de locuit şi anexe gospodăreşti, pentru care i-au fost acordate măsuri reparatorii. Un argument suplimentar în această direcţie este şi actul precizator, care face corp comun cu notificarea – prin care reclamantul a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru o suprafaţă mult mai mare, aceea de 2245 mp, decât a putut să-şi probeze dreptul de proprietate – prin cele două decrete de expropriere – aferente suprafeţei de 540 mp. Ideea reparării integrale a prejudiciului cauzat persoanei îndreptăţite, dedus din principiul interpretării legii în favoarea acesteia – şi care trebuie să asigure acesteia un real restitutio in integrum, excede principiului disponibilităţii, şi operează în limitele probării dreptului de proprietate încălcat prin măsurile abuzive de preluare a imobilelor, în perioada de incidenţă a legii.
Din această perspectivă de interpretare a Legii nr. 10/2001, recurentul T.K.M., este îndreptăţit la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de teren de 540 mp în loc de 200 mp cât s-a reţinut prin Decizia nr. 110/2009 pronunţată în apel. Ca urmare în temeiul art. 313 C. proc. civ. recursul reclamantului va fi admis.
Recursul Municipiului Iaşi este nefondat deoarece aşa cum s-a arătat mai sus reclamantul şi-a probat dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren mai mare decât aceea solicitată prin notificare – beneficiind de prezumţia instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi dovedind totdeodată raportul de rudenie colaterală cu K.R. (persoana care figurează alături de T.M. în decretele de expropriere, precum şi faptul că reclamantul T.K.M. este una şi aceeaşi persoană cu T.M., T.R.M., T.M.K. şi T.C.M. – al cărui prenume s-a schimbat în „M." – potrivit certificatului de schimbare de nume.Nelegal Municipiul Iaşi prin recursul declarat contestă incidenţa în cauză a prezumţiei de proprietate instituită de art. 24 din Lege, de vreme ce nu a administrat probe concludente şi pertinente de natură să înlăture această prezumţie instituită în favoarea persoanei îndreptăţite, aflată în imposibilitate de a-şi proba dreptul de proprietate, valorificat prin procedura Legii nr. 10/2001.
Din această perspectivă în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul Municipiului Iaşi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva deciziei nr. 110 din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pe care o casează în parte în sensul că stabileşte calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Iaşi, compus din construcţii demolate – casă şi anexe gospodăreşti şi suprafeţe de 540 mp teren, în loc de 200 mp.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2949/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2909/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
