ICCJ. Decizia nr. 2986/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2986/2010
Dosar nr. 1461/33/2009
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1972/R din 14 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.D., împotriva deciziei civile nr. 1517/R din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosar nr. 2515/100/2006, pe care a menţinut-o.
Prin contestaţia în anulare înregistrată sub nr. 1461/33 din 28 iulie 2009, contestatorul M.D. a solicitat anularea deciziei civile nr. 1517/R din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat in cauza, în vederea pronunţării unei hotărâri neviciate, respectiv obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut că instanţa a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În drept, contestaţia în anulare a fost motivată pe dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ. şi pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
Ulterior, la data de 13 octombrie 2008, contestatorul a arătat că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din data de 19 mai 2008 nu a respectat dispoziţiile art. 92-100 C. proc. civ., deoarece nu i s-a înmânat personal citaţia şi nici nu a fost afişată pe uşa principală, situaţie în care nu au fost îndeplinite condiţiile legale referitoare la perimarea recursului.
De asemenea, a mai arătat contestatorul că au fost încălcate dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1517/R din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj s-a constatat perimat, din oficiu, recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinţei civile nr. 388 din 28 martie 2008 a Tribunalului Maramureş, sentinţa care a fost menţinută în întregime.
Perimarea recursului s-a dispus pe motiv că, la termenul de judecata din data de 19 mai 2008 s-a suspendat judecata recursului în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, iar, din referatul întocmit de grefa instanţei la data de 22 mai 2009, a rezultat că recursul a rămas in nelucrare din vina recurentului M.D., mai mult de un an.
Pentru termenul de judecată din data de 19 mai 2008, procedura de citare cu recurentul a fost legal îndeplinită prin afişare pe uşa principală a locuinţei destinatarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ.
Procedându-se în acest fel, s-a apreciat ca nu au fost încălcate prevederile art.105 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum a susţinut în mod neîntemeiat contestatorul.
Contestatorul şi-a întemeiat, în drept, contestaţia în anulare, in mod formal, pe dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ., fără să arate in concret nici unul din motivele de contestaţie prescrise de lege.
In conformitate cu prevederile art. 317 C. proc. civ., Curtea a constatat că procedura de chemare a recurentului pentru ziua când s-a judecat recursul, dar şi la termenul din data de 19 mai 2009, a fost îndeplinită conform art. 92 alin. (4) C. proc. civ.
Relativ la prevederile art. 318 C. proc. civ. Curtea a observat că Decizia contestată nu este rezultatul nici unei greşeli materiale. Totodată, s-a reţinut ca, perimând recursul, nu se poate reţine că instanţa nu ar fi cercetat vreunul dintre motivele de modificare sau de casare susţinute in cauza.
Împotriva deciziei civile nr. 1972/R din 14 octombrie 2009 a formulat cerere de recurs, la data de 3 decembrie 2009, contestatorul M.D., prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
In esenţa, recurentul a susţinut ca pârâţii Primarul Oraşului Borşa, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice au refuzat sa se conformeze dispoziţiilor art. 481 C. civ. şi Legii nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005.
La termenul de judecata din 13 mai 2010, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, fata de faptul ca obiectul acestuia îl constituie o hotărâre irevocabila.
Recursul va fi respins ca inadmisibil pentru considerentele ce urmează:
Prin Decizia civilă nr. 1972/R din 14 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost respinsa ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.D., împotriva deciziei civile nr. 1517/R din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosar nr. 2515/100/2006, pe care a menţinut-o, hotărârea pronunţata in aceasta cale extraordinara de atac având menţiunea irevocabila.
In raport de aceasta menţiune si având in vedere dispoziţiile exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, respectiv hotărârile fără drept de apel, cele date in apel si, in condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţionala, Înalta Curte constata ca hotărârea atacata nu poate fi încadrata in nici una din ipotezele prescrise de leg.
Este necesara, aşadar, îndeplinirea condiţiei de admisibilitate prescrisa de norma procedurala susmenţionata, constând, in principal, in identificarea categoriei de hotărâri judecătoreşti determinata de lege, susceptibila de a fi supusa controlului judiciar in calea de atac promovata - recursul.
In situaţia concreta dedusa judecaţii in care hotărârea atacata nu intra in categoria celor prescrise de lege, cererea care materializează in sine exercitarea unei cai extraordinare de atac, in alte condiţii decât cele legale, va fi respinsa ca inadmisibila.
Recunoaşterea unei cai de atac in alte condiţii decât cele prescrise de norma legala procesuala constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum si a principiului constituţional al egalităţii in fata legii si a autorităţilor, ceea ce înseamnă, in egala măsura, un alt aspect de inadmisibilitate.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, in conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul M.D. împotriva deciziei nr. 1972/R din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul M.D. împotriva deciziei nr. 1972/R din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3012/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2977/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
