ICCJ. Decizia nr. 3017/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3017/2010
Dosar nr. 9483/1/2009
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1036 din 11 noiembrie 209, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca tardiv recursul declarat de reclamanta H.(B.)A. împotriva încheierii de şedinţă din 6 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 5504/30/2007.
A disjuns cererea de apel formulată de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 2272 din 27 mai 2008 a Tribunalului Timiş, în acelaşi dosar şi a fixat termen de judecată la 9 decembrie 2009.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 6 mai 2008, Tribunalul Timiş a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale invocată de reclamanta H.(B.)A.
Prin sentinţa civilă nr. 2272 din 27 mai 2008, Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Reclamanta H.(B.)A. a declarat recurs împotriva încheierii din 6 mai 2008, solicitând desfiinţarea acesteia şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei inovate.
Prin cererea înregistrată la aceeaşi instanţă, la 7 iulie 2008, sub acelaşi număr, reclamanta a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 2272 pronunţată la 27 mai 2008.
La termenul din 11 noiembrie 2009 instanţa, din oficiu, a pus în discuţie tardivitatea recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 6 mai 2008, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată potrivit cărora, încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare de Curţii Constituţionale poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, reţinându-se că recursul a fost declarat la 17 mai 2003, peste termenul de 48 de ore, defipt de dispoziţiile speciale ale actului normativ menţionat.
Conform art. 165 C. proc. civ., instanţa a dispus disjungerea cererii de apel formulată de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 2272 din 27 mai 2008 a Tribunalului Timiş şi, întrucât dosarul nou format se repartizează aceluiaşi complet, cu respectarea principiului continuităţii a fixat termen de judecată la 9 decembrie 2009.
Împotriva deciziei nr. 1036 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs reclamanta H.
Recursul este inadmisibil şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum si, in condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului."
Ca atare, din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că, în sensul prevederilor legale mai sus citate sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă fără drept de apel.
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.
Din cuprinsul art. 299 şi urm. C. proc. civ. rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara, de către partea interesată, un singur recurs.
Regulile de procedură instituite în exerciţiul căilor de atac, prevăd obligativitatea respectării de către părţi a principiului unicităţii exercitării acestora, tocmai pentru a asigura părţilor, o garanţie reală a stabilităţii procesului civil şi, fără a permite un exces al utilizării acestora, în detrimentul soluţionării cauzei într-un termen rezonabil şi în vederea respectării caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti are caracterul irevocabil, dobândit în puterea legii, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu un nou recurs la recurs, ceea ce ar fi contrar legii.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit cărora "partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă la 2300 lei, cheltuieli de judecată către intimaţi, din care: 1000 lei SC C.A.C. SRL, 200 lei SC S.J. SRL, 200 lei N.J., 200 lei V.E.A., 200 lei M.G. şi 500 lei către G.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta H.(B.) A. împotriva deciziei nr. 1036 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurenta-reclamantă la 2300 lei cheltuieli de judecată către intimaţi, din care: 1000 lei SC C.A.C. SRL, 200 lei SC S.J. SRL, 200 lei N.J., 200 lei V.E.A., 200 lei M.G. şi 500 lei către G.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3043/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3016/2010. Civil → |
|---|
