ICCJ. Decizia nr. 3060/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3060/2010
Dosar nr. 5164/111/2007
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 19 noiembrie 2007, S.V. a solicitat instanţei - în contradictoriu cu Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi Primarul Municipiului Oradea - să oblige pârâţii de a emite o dispoziţie de restituire în natură a terenului de 307 mp înscris în C.F. 1665 Oradea, nr. top 696 şi 697 iar, pentru diferenţa de teren ocupată de construcţii să i se acorde o altă suprafaţă, în compensare.
În motivarea demersului său judiciar, reclamantul a învederat instanţei că imobilul, în suprafaţă totală de 1060 mp, a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 iar notificarea, pe care a formulat-o, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nu a fost soluţionată în sensul emiterii unei decizii sau dispoziţii motivate.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa nr. 112/C din 19 martie 2009, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că terenul în litigiu nu este liber, fiind constituit în mod valabil dreptul de proprietate în favoarea unor terţe persoane, în temeiul art. 35 din Legea nr. 18/2001.
Or, conchide instanţa fondului cum restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă, reclamantul este îndreptăţit la acordarea, în compensare, a unor alte bunuri sau servicii sau la acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Cât priveşte cererea reclamantului ca pentru diferenţa de 55 mp teren să i se recunoască calitatea de persoană îndreptăţită la compensare, aceasta este lipsită de interes atâta vreme cât Instituţia Primarului Municipiului Oradea, nu îi contestă calitatea de persoană îndreptăţită de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, care, prin Decizia nr. 99 din 2 iunie 2009, a admis apelul reclamantului şi schimbând în parte sentinţa, a admis în parte acţiunea iar în consecinţă a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în C.F. 14802 Oradea, nr. top 696/2 şi 697/2, reprezentând teren în suprafaţă de 362 mp.
A obligat Primarul Municipiului Oradea să se conformeze dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că terenul în litigiu a fost atribuit prin Ordin al Prefectului, antecesorilor pârâtului C.I., anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, situaţie în care reclamantul nu poate beneficia decât de măsurile reparatorii în echivalent, prevăzute de lege.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamantul S.V. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel pe considerentul greşitei reţineri a imposibilităţii de restituire a terenului, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că suprafaţa de 362 mp este necesară utilizării normale a locuinţei pârâţilor.
Împrejurarea că, mai arată recurentul, terenul a fost atribuit prin Ordin al Prefectului, unor alte persoane, nu exceptează imobilul de la restituirea în natură mai ales că excepţia de nelegalitate a acestui ordin a fost respinsă pe alte temeiuri decât cele care ţin de cercetarea fondului.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Imobilul în litigiu, situat în Oradea, înscris în C.F. 1665 Oradea, casă şi grădină în suprafaţă de 1060 mp a fost trecut în proprietatea statului prin naţionalizare, de la proprietarii tabulari C.S., P.S. şi P.M.S., tatăl reclamantului, proprietari coindivizari, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 28 aprilie 1934.
Urmare unor dezmembrări succesive ale terenului, a fost înscris în C.F. 14.802 Oradea, dreptul de proprietate al antecesorilor pârâtului C.V. asupra construcţiei edificată de aceştia pe o porţiune din suprafaţa în litigiu.
Ulterior, prin Ordinul nr. 196 din 23 decembrie 1998 al Prefectului judeţului Bihor, terenul aferent acestei construcţii – în suprafaţă de 324 + 38 mp, a fost atribuit lui C.I. şi A., în acord cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, s-au respins cererile formulate de reclamant, vizând anularea susnumitului Ordin al Prefectului şi respectiv a hotărârii Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 Bihor, privind terenul în litigiu.
Tot astfel Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 194/CA din 7 noiembrie 2008, a respins excepţiile de nelegalitate a deciziei nr. 766/1956 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al oraşului Oradea şi a Ordinului Prefectului nr. 196/1999, invocate de reclamantul S.V. în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Această hotărâre a rămas irevocabilă urmare respingerii recursului formulat de reclamant, prin Decizia nr. 647 din 6 februarie 2009 a Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Susţinerile recurentului, vizând necercetarea pe fond, de către instanţa de contencios administrativ a susnumitului Ordin al Prefectului sunt nefondate.
Astfel, prima instanţă, a cărei hotărâre a fost confirmată de instanţa supremă, a reţinut că cele două condiţii cerute de textul art. 36 din Legea nr. 18/1991 au fost îndeplinite în persoana beneficiarilor dreptului de folosinţă veşnică, excepţia fiind nefondată.
De altfel, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de contencios administrativ, legalitatea acestui Ordin a mai fost cercetată – chiar dacă din perspectiva altui temei juridic – şi în dosarul 8245/2001 al Judecătoriei Oradea.
În considerarea celor ce preced, în mod corect instanţa de control judiciar a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi respectiv art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, şi luând act de faptul că restituirea în natură nu este posibilă, întrucât terenul nu este liber în sensul legii, a obligat entitatea investită cu soluţionarea notificării să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Cât priveşte celelalte critici, de fond, formulate de recurent vizând imposibilitatea accesului la imobilul proprietatea sa, ocuparea de către intimatul pârât a întregului front stradal de 23 m, scăderea valorii imobilului etc., acestea nu vor fi analizate întrucât nu pot fi încadrate în motivul de nelegalitate vizat prin dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicat de altfel, ca temei al recursului.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva deciziei nr. 99/A din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3058/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3043/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
